682 matches
-
aștepta pe Nobutaka să-i întindă mâna, Hideyoshi veni, pe neașteptate, spre el și i-o strânse cu putere. — Stăpâne Nobutaka! Nu spuse decât atât. Nici unul dintre ei nu adăugă nimic, dar în ochi li se citeau multe. Lacrimile le șiroiau pe obraji. Prin acele lacrimi, Nobutaka putea să-și exprime toate sentimentele pentru tatăl său decedat, față de un vasal al clanului. Iar Hideyoshi înțelegea ce se întâmpla în inima tânărului. Într-un târziu, eliberă mâna pe care o ținuse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un car încărcat doldora cu saci de grâu, dincolo gem sub
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
s-a uitat la mine prin ochelarii ei stil John Lennon, dar n-a spus c-ar fi vreo problemă. Sună, m-a anunțat ea și mi-a întins receptorul. Cu inima bătându-mi să-mi spargă pieptul și transpirația șiroindu-mi prin păr, am luat receptorul. îmi exersasem discursul toată ziua. Hotărâsem să fiu încrezătoare și vorbăreață, nu plângăcioasă și acuzatoare. Dar buzele îmi tremurau așa de tare încât nu eram sigură c-am să pot să le mișc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în chestia asta. Cam două secunde pe zi. în restul timpului, plângeam de-mi sărea cămașa de pe mine, convinsă fiind că n-o să scap niciodată de durerea aia. Spălam toaletele, așezam mesele și aspiram scările de la Il Pensione cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Nimănui nu-i păsa. Toți erau italieni. Adică obișnuiți cu emoțiile cele mai violente. Când am auzit vocile ridicate din hol, tocmai încheiasem o partidă zdravănă de plâns și mă absolvisem de necesitatea de a mă demachia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din oraș o vreme, ea a fost bolnavă, el pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu aș putea, pentru că îmi amintesc foarte puține lucruri după acea a treia sticlă de șampanie. Apa curge, desigur, pentru că nu vreau să mă audă Adam vomitând. Broboane de sudoare mi se adună pe față și gât, iar lacrimile îmi șiroiesc pe față. Stomacul meu regurgitează și mă simt groaznic. De ce sunt pedepsită? De ce am ajuns să mă îmbăt așa de tare? Adam o să mă creadă o fufă beată și fără principii. O să mă creadă genul de femeie care se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să afle cum e o fată obișnuită, de pe stradă. Pentru publicul țintă căruia voia să i se adreseze. Pentru noua gamă de produse idioate, destinate femeilor. În momentul În care mă lovește brusc revelația, pentru prima oară, o lacrimă Îmi șiroiește pe obraz, urmată la scurt timp de Încă una. Jack s-a folosit de mine. De asta m-a invitat În oraș. De asta era atât de fascinat de mine. De asta era de părere că tot ce ziceam e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zâmbesc. Sunt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una câte una, aterizându-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce contează că se mai zgâiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
căruia să-i poți destăinui cele mai prețioase secrete ale tale ? Fiindcă e evident că aceste secrete nu sunt de nasul meu. Mă răsucesc brusc pe călcâie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și călcând pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai târziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
panică. — Jack, eu nu sunt așa, spun Înnebunită. Nu sunt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-un gest al mâinii. Nici măcar nu vreau să cunosc un secret atât de important ! Nu voiam decât să-ți aflu micile tale secrete, atât. Micile tale secrete idioate ! Voiam doar să te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de ea. Fata din Jinan. Strălucitorii ochi migdalați. Simte o dulce răscolire înăuntrul său. Brusc, se dezlipește de ea și aleargă spre valurile din noapte. Se scufundă în apă, înoată, stropește cu brațele. Sub lumina albă a lunii, apa argintie șiroiește din vârful degetelor lui. Ea îl privește, ștergându-și fericită lacrimile. Prin el, ea învață să se simtă bine cu ea însăși. Învață că propria-i judecată contează, că se poate încrede în ea însăși. Nu mai este neliniștită. Yu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prietenii mei despre tine. Vii dintr-un loc mic. Încerc să cresc o floare dintr-o sămânță seacă. În acest punct, furia ei crește. Impactul o îneacă. Tu ești iubitul meu, zice ea, arătând cu degetul spre el, cu lacrimile șiroindu-i. Pot să îndur zvonuri malițioase, bârfe jignitoare și critici răutăcioase. Pot să suport cerul care se prăbușește, dar nu și vorbele tale. O doare prea mult ca să continue. Își ia farfuria, o duce în baie, aruncă găluștele în vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o suprafață alunecoasă. Pe distanța de o milă pe care trebuie să care yame, Lan Ping cade ca un clovn de circ. * Cantina e o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici măcar chestiile diplomatice cu mult mai explicite decât asta, nu sesiză deloc nuanța amenințătoare și făcu greșeala să-l împingă spre marginea biroului. Mușcătura lui Bichon fu pe cât de fulgerătoare, pe atât de profundă. Contele scoase un urlet teribil. Sângele șiroia din mâna lui și curgea de acum pe birou, peste călimara din cristal, peste nisiparniță, peste cutia cu pene de scris... Și ce pete, ce pete înspăimântătoare peste impecabilele coli ministeriale!... Toinette, care mersese foarte departe și tocmai atinsese puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-ntorc capul - uite-așa, dintr-o dată! Ea mă strigă, mă caută. Nu mă ascund, nu mă opresc, merg la pas. Ca să mă ajungă, alergând, și-a Încălțat iar sandalele. Mă apucă de mână, mi se așează Înainte. Cu obrazul șiroind de lacrimi cu praf. Suspinând, Îmi cere să mă-ntorc. Acasă, zice ea, adică și la mine, acasa ceea. Nu zice, dar așa ar vrea să zică. Zice că vrea acasă, dar i-i frică să se-ntoarcă singură acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Eu mă uit numai la devușcă - și bine fac: Rusoaica a simțit, știe că Moș Iacob are de gând s-o Întrebe ceva; dar Încă n-o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și cu lingura șiroind. Îl Întreabă din ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În noaptea asta călduroasă. Ieși chiar sub marginea docului și urcă pe scară. — O, Wemedge, spuse Kate, fă o săritură, nu vrei? Una ca lumea. Stăteau cu spatele sprijinit de un stîlp. — Una fărĂ zgomot, Wemedge, Îi spuse Odgar. — Bine. Șiroind de apă, Nick se duse către marginea trambulinei, repetîndu-și În minte săritura. Două siluete negre În Întuneric, stînd la capătul celălalt al trambulinei, Odgar și Kate Îl priviră cum se balansează și apoi Își face săritura pe care o Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el... nu chiar, nu atunci când m-am uitat la el, doar când m-am întors am avut impresia că e el și am fost așa de fericită... O, Doamne, i-am dat drumul! Ridic ochii și lacrimile aproape că îmi șiroiesc pe obraji. Davey preia conducerea. Îmi dă un șervețel și șoptește discret. —Du-te afară. Rezolv eu aici. Du-te și stai pe o bancă în Clerkenwell Green. Vin în zece minute. Mă târăsc afară din bar și merg în josul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iubea și că n-ar fi putut să trăiască fără mine. Că nu ar fi putut niciodată să renunțe la ce era între noi. Încep să plâng; fără sughițuri, fără ca vreun mușchi de pe față să mi se miște; lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, ca și cum corpul meu elimină în acest mod ciudat o otravă. Daisy a amuțit. Se duce la baie, îmi aduce un pachet cu șervețele și le pune pe măsuță în fața mea. Apoi deschide televizorul și dă pe un canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ieșeau la jogging în Cișmigiu, Șerban pleca să dea telefoane la plăcintărese, să spună de care vrea pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste o oră familia se reunea - căci ce eram, dacă nu o mare familie fericită? -: Ionicii șiroind de transpirația lor ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fac aici dacă vreau! Preuteasa nu concepea să nu doarmă lângă soțul ei, chiar dacă trăgea să moară și se chinuia ca un martir. Îi citea rugăciuni jumătate din noapte și, chiar dacă el nu-i mai putea răspunde, din ochi îi șiroiau lacrimi grele. Calvarul mai dură vreo săptămână, apoi, într-o noapte pe la două, bunica strigă că Gicu se agită rău. Cornel sări imediat din pat și, ajungând la căpătâiul lui taică-său, pricepu că sufletul se zmucea să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în pielea cenușie, 1a trei sau patru milimetri adâncime, astfel ca să atingă, fără doar și poate, carnea. Fără efort, raza decupă spatele vietății. ― Nimic. Ea nu se mișcă, nu dădu nici un semn de durere. La suprafața plăgii, un lichid gălbui șiroia pe pielea lustruită. ― Începe să sângereze, notă profesional Ash. Lichidul picura pe așternutul pe care era întins Kane. Se auzi ca un sfârâit. Gazul întunecat nu era deloc familiar. În schimb zgomotul, prilejuit de întâlnirea lichidului gălbui cu așternutul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]