6,894 matches
-
pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sfîrșitul lumii”. Spectatorii sînt Înnebuniți. M-am gîndit, Tu, lucrezi ca stripperiță ? — Doar În timpul nopții. Deci Îmi citești și gîndurile. GÎndurile tale și mai mult decît gîndurile - credințele și dorințele tale. Eu nu cred În nimic. Crezi că ești un șobolan. Brusc, muzica s-a auzit mai tare, transformîndu-se Într-un ritm lent de swing, cu multe alămuri. — Uite, asta e pentru tine, a zis. Mi-a Întins o cutie de floricele. Cutia era roșu cu alb și pe ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu degetul cel mare de la un picior și a aruncat-o Într-un colț. Nu avea nimic pe sub ea. A dansat așa, goală. Și-a mîngîiat cuibul de blană de șobolan dintre picioare. Avea ochii Întredeschiși și buzele la fel. N-am Înțeles niciodată expresia asta, deși bănuiesc că ea indică un anume tip de jind omenesc. Mi-a părut rău că n-am nici un covor, ca să poată juca și partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și acum dansam Într-un palat alb, uriaș. Am Închis ochii și mi-am Închipuit că zburăm peste oraș și toți oamenii de pe stradă ridică ochii și arată spre cer. Nu văzuseră niciodată așa ceva, un Înger dezbrăcat plutind cu un șobolan În brațe. Am dansat timp Îndelungat, am dansat tot mai repede, muzica se auzea tot mai tare, era nebunie și frenezie. Apoi totul s-a oprit brusc. Liniștea s-a pogorît violent peste lume și pereții au reapărut, Înconjurîndu-ne. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
știi asta pînă acum. A pus foaia deschisă pe podea În fața mea. M-am așezat pe ea și am citit : ÎNȘTIINȚARE DE EVACUARE. Am coborît privirea pe pagină pînă la ultimul paragraf. „Prin prezenta vă aducem la cunoștință că reclamatul, Șobolanul Firmin, intrus, vagabond, ființă fără căpătîi, pedant, voyeur, rozător de cărți, visător ridicol, mincinos, palavragiu și pervers, este evacuat de pe această planetă”. Era semnat de generalul Logue Însuși. De ce-mi dai asta ? E o Înștiințare de evacuare. — Sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Am trecut pe sub ea și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele căzîndu-mi În cap și pe spate, asemeni unei ploi uscate. Picioare de șobolan peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două, pe podea. Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fie dor de mine. SÎnt bătrîn și-i trist să fii bătrîn, să fii bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la loc pasajul și l-am mîncat. NOTA AUTORULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului și cu un alt băiat, care vorbea cu acest străin. Băiatul acesta avea un cîine care răspundea la numele de Spot; cîinele prinsese un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i da iarăși drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i da iarăși drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului. Rowe apucă o crosă de criket și prinse să-l pocnească În moalele capului, Într-una, ca nu cumva să rămînă În viață, deși o auzea pe dădacă strigîndu-i: „Oprește-te, Arthur! Cum de poți face așa ceva? Încetează!“ Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să rămînă În viață, deși o auzea pe dădacă strigîndu-i: „Oprește-te, Arthur! Cum de poți face așa ceva? Încetează!“ Și În tot acest timp, Hilfe Îl privise cu satisfacție. CÎnd conteni cu loviturile, Rowe nu Îndrăzni să se uite la șobolan, ci o luă la goană pe cîmp și se ascunse. Dar Într-o ascunzătoare nu poți sta la infinit; de acolo, o auzi iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră, iar Rowe nu-și mai putea aminti pentru ce anume venise În acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care călca gemea sub pașii lui, parcă Înadins ca să-l Înduioșeze. „Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
firesc - moarte, iertare, pedeapsă sau pace. Îi lipseau și cărțile, David Copperfield și Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell; mila rătăcea acum aiurea, descoperind o sumedenie de obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
copil bolnăvicios, cunoscuse el Însuși suferința, mai ales din pricina dinților stricați și a unui dentist incapabil, pe nume Griggs. Înainte de a Împlini șapte ani, aflase ce Înseamnă durerea, și Începînd de atunci nu mai putuse răbda să vadă nici măcar un șobolan care suferă. În copilărie oamenii trăiesc sub zodia nemuririi - cerul e la fel de aproape și de real ca și marea. Dincolo de detaliile complicate ale lumii, se Întrezăresc cîteva certitudini simple: Dumnezeu e bun, oamenii maturi au răspunsuri la toate Întrebările, adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-și bea În tăcere laptele cald și să adoarmă pe vecie. Rowe nu știuse niciodată dacă teama de moarte fusese mai cumplită decît suferința sau dacă nu cumva soția lui ar fi preferat să moară. Apucase bățul și omorîse șobolanul rănit, pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu, medicina nu mi-a plăcut niciodată. Prea multă suferință. Iar eu urăsc suferința. Și adăugă, cuprins de o ușoară amețeală: Ori de cîte ori vedeam pe cineva suferind, mi se făcea rău. Îmi amintesc de-o poveste cu un șobolan... — Nu te obosi, Îl Întrerupse ea. N-are rost să-ți forțezi creierul. Nu-i nici o grabă. — A, e o poveste de demult. Din copilărie... Dar unde ajunsesem? La medicină... Da, ar mai fi comerțul. Nu mi-ar plăcea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe deasupra cîmpurilor negre. Farurile camuflate ale mașinii lăsau În beznă imensul teritoriu al nopții, luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute, o femeie năștea, șobolanii ronțăiau printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi; totul căpăta În Întunericul acela o Însemnătate atît de profundă, Încît misiunea lor părea ceva meschin, o aventură factice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hai, du-te la Anna acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și încremeni. Acolo, la orizontul dinspre Piața Matache, se vedea un mic punct negru care creștea vertiginos. - Priviți! strigă proprietarul privirii. Ceilalți optzeci și patru de ochi se uitară într-acolo. Și văzură un punct care creștea și creștea. - Un șobolan! exclamă careva. - O pisică! zise următorul - Un câine! susținu un al treilea. - O maimuță! - Ba nu! Un om! - Un japonez! Cel care rostise aceste două cuvinte avea, se vede, ochii destul de buni sau purta ochelari. Căci, într-adevăr, punctul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un perete. Dar măcar mirosiră, fără să știe, parfumul înțepător al florii care crescuse, mică și sfioasă, într-un colț. La ieșire, învățătoarea chiar îi spuse unui angajat al muzeului (ghid sau paznic) că pe undeva trebuie să zacă un șobolan mort. Drept care muzeul fu închis și întregul personal porni, desigur în zadar, în căutarea teoreticului cadavru îmblănit. 10-11 februarie 2005 BĂTĂUȘUL Muzica: Pixies Încerc să-mi amintesc cum am ajuns așa. Așa cum mă vedeți, între gratiile astea, condamnat și răscondamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a doua. M-am gândit că dacă unul dintre ei moare, îi iau chiloții. N-a murit nimeni, s-au potolit și am băut vinul de la mama. Se acrise. L-am băut pe tot. Am găsit o cioară înghețată. Un șobolan tocmai mânca din ea. Am vomitat. Șobolanul a mâncat și voma. Și cioara. Chiloți n-am. I-am scris mamei că imi trebuie. La prânz am mâncat ciocolata. 03.01. Mă doare burta. Ciocolata. Magazionerul crede ca la sfarșitul săptămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unul dintre ei moare, îi iau chiloții. N-a murit nimeni, s-au potolit și am băut vinul de la mama. Se acrise. L-am băut pe tot. Am găsit o cioară înghețată. Un șobolan tocmai mânca din ea. Am vomitat. Șobolanul a mâncat și voma. Și cioara. Chiloți n-am. I-am scris mamei că imi trebuie. La prânz am mâncat ciocolata. 03.01. Mă doare burta. Ciocolata. Magazionerul crede ca la sfarșitul săptămânii primeste chiloți. Să dea Dumnezeu. 04.01
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte la Gaborone Singură în casa ei din Zebra Drive, Mma Ramotswe se trezi, cum i se întâmpla adesea, cu noaptea în cap, la ora la care orașul era cu desăvârșire tăcut; ora de maxim pericol pentru șobolani și alte animale mici, fiindcă cobrele și șerpii mamba ieșeau la vânătoare pe nesimțite. Avusese dintotdeauna probleme cu somnul, dar încetase să-și mai facă griji din cauza asta. Nu stătea niciodată trează mai mult de aproximativ o oră și, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de bucătărie, cu baltagul, cu ce-o fi... să-mi desfacă oasele, să-mi scoată jumate de creier, am oricum prea mulți neuroni, mă încurcă... Băi, Sclivisitule, eu vreau să fiu cârtiță, uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu baltagul, cu ce-o fi... să-mi desfacă oasele, să-mi scoată jumate de creier, am oricum prea mulți neuroni, mă încurcă... Băi, Sclivisitule, eu vreau să fiu cârtiță, uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
creier, am oricum prea mulți neuroni, mă încurcă... Băi, Sclivisitule, eu vreau să fiu cârtiță, uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]