9,824 matches
-
imagini rupte-n ... Citește mai mult Ieri parcă timpul duios îmi șoptea,Vegheat sub străluciri blânde de stea,Reflectate pe cer, printre ramuri,Pe sticla subțire de la geamuri,Pe care stau, așezate-n colțuri,Flori de gheață pitite sub aburi...Șoptea povești desprinse din clipeCe-au curs înspre infinit, în pripe,Risipite-n tăceri și lacrimi seci,Printre răstimpuri cu atingeri reci,Ce astăzi pătrund în oglinzi nudeCu ecouri lungi prin simțiri surde...Nu mai e loc in jur de amintiri
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
suflete în dureri grele se frâng...... XXVI. DIALOG CU TIMPUL, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2166 din 05 decembrie 2016. Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors... Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu primii fulgi din iarna ce străbate în zări, dansând lin, că nu există drum al vieții dus-întors...Apoi am întrebat timpul de ce tristețile din inimi nu sunt trecătoare
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
eu foarte trist. Nu pot să vă promit nimic. Nici că o să avem grijă de el, nici că o să... Copiii sunt alergici la rasa asta de câini. - Ce ciudat! Se miră doamnă. Stai să-ți aduc ceaiul. - Ascultă-mă repede, șoptește Leopold, până nu se întoarce. Fă-mi un serviciu personal, că eu plimb potaia de patru ori pe zi și numai pe fotoliu meu se pișă, lua-l-ar naiba. Ia-l și bagă-l într-un taxi, să-l
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce dorim atât iubirea, Când nu știm cum să o păstrăm? Sau Eros și-a uitat menirea, Sau noi primim ce merităm? Azi gândul meu zboară spre tine, Și își șoptește fericit. Căî te iubesc și-mi este bine, iar sufletul mi-e liniștit.. În inimă simt cum pătrunde, Al dragostei dulce fior, Din ale eterului unde, Aud chemarea ta de dor.. Pe boltă candelele nopții, Discret aprind flacăra lor, Să
E SCRIS ÎN STELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383780_a_385109]
-
față numai fundul ei. Pur și simplu mă înfurie, mă înnebunește. Silvia a amuțit. După un timp, cu vocea sugrumată, a murmurat: -Cum...e? -Cum, cum e? -Adică...e...mai frumoasă decât mine? -A, nuu! E o bondoacă. -Bondoacă? a șoptit uimită Silvia. -Da. Cu fundul lat și bombat. -Cu fundul...lat...și bombat...a murmurat Silvia. -Și cu nasul borcănat. Îmi închipui de fiecare dată că o fac morișcă. -Aaa! a răcnit Silvia, ca o leoaică rănită. Îți închipui că
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
cu țârâiturile lui infernale și tăioase, ca niște ghilotine! Și mi-a venit ideea...M-am transformat într-un piticot, m-am dat jos din pat ușurel, ca să nu-mi trezesc eroii și m-am îndreptat zâmbitor către Mister Ornic, șoptindu-i amabil: -Ce mai faci, prietenare? “Prietenarul”mă privea ironic, de sus, de pe masă, dându-mi cu tifla:șa-se,șa-se! Scotea limba la mine, flegmatic, parcă ar fi spus: “sictir, sictir!” Unde am mai auzit eu cuvântul ăsta
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
ăsta? Și m-am înfuriat. Da...rău de tot! Nervos, m-am urcat pe scaunul de lângă masă. Acum eram cu cinci centimetri mai înalt decât el. L-am privit de sus și l-am scuipat în creștet. Apoi, i-am șoptit duios: -Faci pe șmecherul cu mine, mă? . Dar el, impertinentul, o ținea într-una: -Șa-se,șa-se! Sictir, sictir! Vă închipuiți că m-a scos din sărite. Nu mai puteam răbda aroganța lui. M-am stăpânit, totuși, spunându-i încet
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
cu suflete. --Ăsta era domnule! m-am luminat eu la față. Aveți? Vânzătorul mi-a făcut discret cu ochiul și un semn din colțul gurii, însemnând cam așa: „las-o moale să nu se prindă ăștia din jur.” --Am înțeles! șoptesc eu făcând cu ochiul și strâmbând din gură la fel ca el. M-a tras deoparte și mi-a murmurat la ureche: --Pentru dumneata...am eu unul. Pus bine. Dar...costă. --Cât face? mă precipit eu. --Face! a murmurat misterios
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
geniului care scrisese ”Luceafărul” sau ” Oda în metru antic” a fost un banal pahar cu lapte, pe care medicul de serviciu îl strecurase prin vizeta metalică a ”celulei” în care și-a petrecut ultimele ore din viață. I-ar fi șoptit celui care i-a făcut această favoare că ”sunt năruit”. A doua zi, pe 16 iunie, a fost constatat decesul, iar medicii Șuțu și Petrescu fac formele legale și pregătesc un raport oficial, destul de ambiguu din care nu reiese clar
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
vor fugări fotonii înnebuniți de vestea cea mare, că azi se reaprinde focul sacru, azi te voi încorona și declara zeiță. - Zeiță? întreb eu râzând, cuprinzându-l cu brațele, lipindu-mă mai tare de el. - Da! Zeița iubirii, Venus, îmi șoptește el înflăcărat, sărutându-mă pe față, pe gât. Apoi depărtându-se puțin mă privește direct în ochi să-l văd bine că nu minte și adaugă: De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, tu chiar semeni cu Venus pictată
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > VARA IUBIRII Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului VARA IUBIRII Adună-mă, iubite, în caldă-mbrățișare Și îmi atinge-n treacăt cercelul din ureche, Șoptește-mi, în surdină, o melodie veche, Sărută-mă cu-aroma cireșelor amare. Să simt cum mă inundă o vară cât o mie, Când razele privirii m-or mângâia pe frunte Ca o cascadă rece de picături mărunte, Ce-o arșiță
VARA IUBIRII de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380142_a_381471]
-
frustrări și solitudine aparent acceptată, răcorind perna c-un râușor de lacrimi neșterse, nevoind să-mi recunosc nici gestual slăbiciunile. A doua zi după discuția cu Sterie primii devreme, abia-mi procesasem ibricul, telefon de la fete: -Alo, sunt eu, Agripina! șopti finuța noastră. Te-am trezit devreme, nu? Dar acționez în ascuns. Am oarece motive. Puternicele încă sforăie. S-au culcat după miezul nopții. S-au străduit la un Scrabble cu două colege ale lui Nicole, cantemiristele Karmel și Lili. Cu
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului LUMINI CU INTONĂRI TÂRZII Nisip cărunt, lumini cu intonări târzii, Tu îmi șopteai: "Rămâi, rămâi..." Faleza ne unea pe o infimă scară Într-un apus al verii, când arșița doboară. Stam, numărând dorite trepte, Până la tine, în al meu gând, De ochi, te mai țineam nevrând, "E interzis...", scria pe un perete... Iar
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
ajunge, totuși, milenari; Și numai noi, două străine lumi găsite, Nici vină nu avem, și nici putere, Să împărțim atâtea fire de nisip, lucite, Și să ne-mbrățișăm la mal de vrere... Nisip cărunt, lumini cu intonări târzii, Tu îmi șopteai: "Rămâi, rămâi..." Am rechemat iubirea sus, pe scară, Să ne-ntâlnim , iubindu-ne întâia oară... ÎMPODOBITĂ-N LACRIMI Conștientizez, că plâng, ca un copil, S-alung nu pot cernita disperare, Împodobită-n lacrimi, mă arunc , febril, În lanul de dureri
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
spre stradă. Era vară, era cald, iar geamurile erau larg deschise. La un moment dat, am auzit zgomotul produs de mașina care ridica gunoiul menajer și de deservenții ei. Colegul meu mi-a tras un cot iar apoi mi-a șoptit: „Auzi? Gozerița cu diplomă!” Stupida asociere a celor două substantive ne-a făcut pe amândoi să izbucnim într-un râs nestăpânit, râs pe care l-am continuat și pe coridor, după ce tovarășa învățătoare ne-a invitat să părăsim clasa. Astfel
CRAVATA DE PIONIER de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380223_a_381552]
-
ce-a trecut gătită-i de bal Soarele e în frac de mătase stelară Și-n carul mare ei s-au urcat. Luna luatu-și-a maramă albastră Cu zâmbetul ei maiestuos oglindit În lacul ce are curând să-i șoptească Cuvinte de amor ca un îndrăgostit. Clopoței anunță venirea la dans În murmurul clar de izvoare Iar greierii cu chitare învită la vals, Margaretele îmbrăcate-n splendoare. Și nimeni n-aude muzica tandră Nici dansul acesta învăluit în mister Doar
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
NU MURISE Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului CÂND IUBIREA NU MURISE - Frunze purtate de vânt Prin păduri se risipesc... Mult mi-e dor de-al tău sărut, Să-mi șoptești:„Cât te iubesc!” Iar în zori când mă trezesc Vântul e cuprins de dor... Dragul meu, îmi amintesc, Soare cald, strălucitor, Raza ochilor senină Îmi da vraja altei vieți... Că mă-ntreb: „Cine-i de vină, Pentru ce nu te
CÂND IUBIREA NU MURISE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380248_a_381577]
-
poemele de dor, Când se-adapă din izvor... Triluri de privighetori Mă trezesc adesea-n zori, Corzi vibrează în fiori... Suntem totuși trecători. Florile-și întorc privirea Uneori le simt uimirea Că-n petalele de soare, Galbenul frumos răsare... Frunzele șoptesc în vânt Când e pace pe pământ... Și se leagănă duios Lângă pomul cel frumos! Dorul prinde o cărare Când e liniștea mai tare Și alergă în amurg Se visează iarăși murg... Trup și suflet le-aș unii Să mai
AȘ PLECA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380259_a_381588]
-
electric. Fata scoase o cutie de la spate și o înmână băiatului. Acesta scoase un sunet entuziasmat și o îmbrățișă. - Deci de aici îmi aduci mereu jucării? - Cam da! Hai, la năniță! - Într-o zi poate ne răspunde și Dumnezeul nostru, șopti băiatul ca pentru el. Să vezi atunci de câte cadouri o să îți fac eu rost... Referință Bibliografică: O SEARĂ ALTFEL - AȘTEPTAREA / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
AŞTEPTAREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380283_a_381612]
-
apropierii. Așa îmi năvălește uneori inima în cercul zilelor. Poate că uneori mă îmbrac în tăcere ca într-o mantie albă, acoperind culorile clipelor. Te-aș fi îmbrățișat așa cum îmbrățișez curcubeul în privirea însetată de lumină. Și ți-aș fi șoptit arzător, hipnotic despre soare și ploi, despre natura dezlănțuită, plonjând răsfățată în oceanul inimii așa cum am făcut-o, de altfel, de atâtea ori. Și totuși, mi-am înghițit năvălirea în atingerea prietenoasă a acelei seri. Uneori cuvintele mă trezesc din
ZÂMBET DE SOARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380302_a_381631]
-
se împrietenise de când era studentă la Medicină. Îi retrăia visul neîmplinit al tinereții sale. Fata îi povestea întâmplări de la facultate, mărturisindu-i trăirile ei de fată cuminte și silitoare la învățătură, dar și simțămintele ei intime, pe care i le șoptea cu ochi aprinși, repetând din când în când: să nu spui la nimeni, tanti Maria! Săraca fată! Nu mai discutase cu ea de astă-vară, când o întâlnise la cimitir, udând florile la mormântul fratelui său. Era așa de veselă!..A
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
unde Violeta i se prăbuși în brațe. Plângea cu sughițuri. - Hai, potolește-te! Dă-mi haina, geanta și...descalță-te! O, da’ ce rochie frumoasă! Trebuie să mergi la o petrecere? - Petrecerea mea s-a terminat, tanti! Poate și viața, șopti Violeta, ghemuindu-se într-un colț al canapelei din sufragerie. Și iar izbucni în hohote de plâns. - Ia termină cu disperarea asta! Te știam o fată curajoasă. Astăvară erai așa de veselă... - Eram...S-au terminat și curajul și veselia
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
o liniștească numai cu calmul tăcerii. N-o mai întrebă nimic. Așteptă să se oprească din plâns, ceea ce se întâmplă brusc, cu o întrebare răstită: - De ce nu mă-ntrebi ce mi s-a-ntâmplat? - Aștept să-mi spui tu, fetiță, șopti duios Maria. - Știi, când eram atunci...veselă? Îl cunoscusem cu o zi înainte...la spital, în vizită la o bătrână bolnavă. Prezentabil, elegant, amabil, tocmai reușise să intre în barou. Mătușa lui mi l-a prezentat ca pe un avocat
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
Antonio Corai (Corea), rezident la Constantinopol și fost medic al curții lui Constantin Brâncoveanu, care, fiind chemat în casa unui caimacam bolnav, în timp ce prepara un leac din niște ierburi a auzit pe secretarul vizirului aflat în vizită la acel caimacam șoptindu-i, printre altele, că vizirul a hotărât să prindă și să ucidă pe Brâncoveanu împreună cu toată familia lui. Cunoscând limba turcă, mdicul Antoniio Corai (Corea) a reținut aceată informație desebit de importantă și, după ce s-a sfătuit cu mai mulți
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]