814 matches
-
Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Constelații de doruri îți aprind, iubite, pe-a irișilor boltă Și albastrul ți-l rătăcesc fără țintă, Pentru tine aș reconstitui cuvânt tabu Să-ți trezească șoptitul ecou Cunoscut dar totuși diferit, Al dorului...de dor! De amnezia trecutului m-ascund plângând, Strigând vieții să mă audă visând, Origini noi, revelate, in vers ți-aș trimite Să înlocuiască nostalgia orelor noastre pierdute. Ah! Dacă-ai putea suferința
CÂNTEC DE DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344829_a_346158]
-
azi-noapte și-i pusese cumva mâna pe frunte și-l mângâiase și-l sărutase, făcând dragoste cu el? Căzuse ea în chip de înger la capul lui cu mantaua albastră înfășurată ca-ntr-un giulgi și-i pronunțase numele lui șoptit: „Mihai!”? Se risipise ea-n ungherele camerei și rămăsese ca un spirit al fericirii să se joace cu somnul lui? „Amin, Doamne, căci întortocheate mai sunt căile Tale!” - șopti el și intră cu tot aerul de afară în camera lui
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Veronica Micle zâmbi de naivitatea și stângăcia lui, trecu pragul ușii și-i cercetă cu atenție camera, apoi se îndreptă spre el și-i șopti: -Așa mi te închipuiam, un faun singuratic! Voce de catifea, clopoțel de bronz, dulci cuvinte șoptite tremolat ca niște sunete de cantinelă... - ...ți-am cititVenere și Madonă și-am rămas cu nostalgia după absolut, Ieșul tot e înnebunit, Miron Pompiliu mi-a vorbit ore-n șir despre tine, Jaques mi-a întregit portretul tău, de-ai
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
că ar fi colecționat toate bancurile făcute pe marginea „culturii” sale. Mai ceva ca primarul! Un tren pleacă din Gara de Nord spre Deva - Arad. Vagonul restaurant deschidea doar la Ploiești unde s-a umplut ochi. La cafeluță au început bancurile, pe șoptite. După hohotele de râs la diferite mese bacurile s-au amplificat și tot vagonul era plin de veselie. Deodată un bătrânel se ridică de la locul său și, în dreptul ultimului povestitor, spune „te rog repetă” Avea un carnețel în mână. Tot
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
este demult un dar Iubirea înseamnă doar sexualitate. Iubirea de aproape,iubirea de neam Demult au murit, Cultura se zbate, Se stinge un neam Dispare un mit Nu mai e loc pentru spiritualitate. Trăim în minciună, trăim fără rost Adevărul șoptit ne doare mai tare, Ne-ascundem de noi, de frați și surori De cei iubiți fugim cel mai tare. Pe Dumnezeu l-am izgonit într-un colț Acum El nu mai are valoare Orbi, surzi și muți Nu auzim strigatul
IARTĂ-MĂ DOAMNE ! de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347354_a_348683]
-
Ediția nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Am aflat că poetul nu este făcut dintr-un material special, indestructibil... măcar din nichel, aur, alt metal... sau din frunze de vis sau roua de noapte, din bună dimineața șoptită ca o închinăciune sub o cupolă de har cu colții de jar. Nu... poetul este făcut din cuvinte și din frumos, din aduceri aminte amintirea trăind peste frumoasul din frumos. Am aflat că și poetul merge să se odihnească dar
POETUL NU MOARE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347495_a_348824]
-
neted, cu un obraz prelungit mai mult decât trebuia, încheiat într-o bărbie ascuțită. Când își puse ochelarii, plecă din fața oglinzii. În toată tinerețea ei căutase o prezență statornică, o camaraderie, o oră de destindere alături de un bărbat, o vorbă șoptită, o veste spusă ei cel dintâi, cineva care să-i remarce absența când nu e acasă, să-i ducă grijă când întârzie, sau când n-a mâncat nimic la masa unde au stat împreună. În anii de studii, în campus
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
împrăștia în odaie o lumină ca un zbor de efemeridă. În fața icoanelor, seară de seară și în zilele de sărbătoare, bunica își punea dinainte un fel de pernuță și cu mătăniile în mână, își începea penitența, rugându-se îndelung, pe șoptite, repetând, repetând de zeci de ori acel: ” Господи помилуй, Господи помилуй, Господи помилуй”... cu o tensiune în glas care o contraria. Știa că acel cuvânt, însemna Dumnezeu. Oamenii foloseau uneori acest cuvânt, mai ales când erau iritați; era modul prin
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
așternuturi netezesc în joacă ori degete își plimbă pe hainele-mi curate și nod îndreaptă la cravată ori nevăzute scame le-ndepărtează toate ... Te iubesc pentru căldura ce-mi transmiți prin toată firea, prin ochi, surâs, îmbrățișări, sărut, prin glas șoptit ce-ncearcă să m-adune când eu pe cale sunt pierdut... Dar, cel mai mult, citindu-te pe tine, eu te iubesc simțind că suferi și tremuri când răul mă-mpresoară, când aripi prinzi din bucuria mea și te înalți senină
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348955_a_350284]
-
calmi ... De cele mai multe ori, mă duceam eu la ei. Uneori, se ridicau din tolăneala lor și mă așteptau în picioare, apoi ... toate văile și dealurile erau ale noastre. Într-un târziu, am văzut că Bunicu' discuta foarte serios, cu glas șoptit, cu „Omul frumos”. Amândoi aveau o gravitate pe care nu le-o cunoșteam. „Omul frumos” s-a ridicat și mi-a spus: „Vrei să te plimbi cu calul?” S-a auzit un „Daaa!”, de i-a făcut pe toți să
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
s-a lărgit cu profesori noi, dar toți erau formați la școlile care au dat profesori remarcabili. Alături de ei, ne-am strecurat printre rigorile impuse de politică vremii. Cand au putut, chiar riscând, ne-au transmis cunoștințe și sentimente pe șoptite, s-au străduit să facă din noi cadre didactice după modelul știut. Primeam aceste comori împletindu-le cu câte un „kazaciok” ori „Kalinka”, ori cu recunoștință pentru tătucul Stalin și pentru URSS-ul eliberator. Frumusețea deosebită a clădirii, dar mai
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
ne sărăcește trăirea interioară. Dacă nu m-am scuturat total de romantism, este și din convingerea că romantismul înnobilează, umanizează, apropie mai mult oamenii între ei, da aripi minții și sufletului, da speranțe, încântă, da frumusețe înfloririi florilor, înfrunzirii frunzelor, șoptitului șoaptelor, sunetului cântecelor, frumuseți de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus în singurătate, de
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
-ți privirea în orizonturi îndepărtate.. dar sărută clipa prezentă.. se spulberă mai rapid ca iluzia unei fantezii rătăcite în ceața dorințelor. Iubește ... speră ... continuă să trăiești! (Cami) Să te bucuri de ziua ce vine.. de momentul care trece .. de vorba șoptită a sufletului care te iubește ... a inimii ce simte ritmul răsuflării tale! ( Cami) Un gând bun este puntea dintre minte și inimă. (Cami) Părerea mea este, că trebuie să ne canalizăm energia spre lucruri benefice, să ne umple sufletul, spiritul
REFLECŢII PERSONALE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345413_a_346742]
-
și pășea tulburată, apropiindu-se de oglinda mare a toaletei, ce cuprindea în imaginea ei patul acoperit cu o cuvertură groasă și moale dintr-o țesătură fină... . Gândurile îi zburau departe și numai vântul ivit pe neașteptate îi aducea vocea șoptită a fiului pierdut”. În roman, pe lângă toate acele evenimente dorite să trezească interes cititorului, am descris și momente din datinile și obiceiurile locuitorilor acelui pământ valah al timpului anului 1720, tocmai pentru a arăta trăinicia și datarea locului din timpurile
LANSAREA ROMANULUI ISTORIC MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345504_a_346833]
-
am nimic contra lui Shmitd asta, a strigat Iancovici, dar nu este corect. Ați spus, ați promis, m-ați lăudat peste tot și când să plec, gata, nu mai sunt bun!?” „Ba ești foarte bun, l-au liniștit șefii pe șoptite, se înțelege de la sine că ești cel mai bun, tocmai de asta nu ne putem lipsi de dumneata timp de două luni... Shmitd știe engleza, de asta a fost propus, că altfel nu face mare brânză, poa' să stea acolo
SCHIŢE UMORISTICE (86) – LA PRIMA OCAZIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376467_a_377796]
-
scrie gândurile prin fragmente de romane începute. Să fie vis sau aievea glasul ce răzbătea tânguitor din grădina casei? Să fie vis sau realitate? Se ridică, din câțiva pași ajunse afară. Nedumerit, încercă să afle de unde venea acea chemare abia șoptită. În curtea casei, cumpăna fântânii despica luna plină. Încet, un glas suav îl chema: „Vino, hai vino! ”. Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, „Vino, hai vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se răcorea încă de mic. Aplecându
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
Născătoare, Eu te slăvesc mereu, ca-n zi de sărbătoare! Multiple sunt semnele rele de pe pământ Și multe din aer venind să sape mormânt, Dar nu mă opresc să-ți spun, Maică-ocrotitoare, Cât te iubesc de mult, Fecioară-ajutătoare! Cu glasul șoptit și suflet plângând eu te cânt, În zori de zi și-n seară, în rugă mă frământ, Cerând doar să m-asculți Tu, Înțelegătoare, Să ierți păcatul meu, greșita mea purtare! Smerindu-mă în sine, un tainic legământ În fața ta
ÎNTÂMPINÂND ZIUA MAICII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375827_a_377156]
-
Erau la masă doisprezece plus cei doi bătrâni când un nou război se porni și trei dintre fii plecară chemați de ordinele de mobilizare, doi rămaseră prin pustiurile înghețate ale Rusiei, iar cel întors fără un picior povestea, mai pe șoptite, lucruri de necrezut. Dar nu asta a fost singura încercare prin care au trecut cu toții. Schimbările ce se petreceau l-au transformat pe domnul Hans în „băi, esploatatorule, bă, hitleristule, coadă de topor, chiaburoi care-ai supt sângele și sudoarea
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
strângem transformați în ploi.... XVII. NEVOIA DE TINE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1460 din 30 decembrie 2014. Nevoia de tine, nevoia de noi Așterne târzie o umbră firava, Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi, Pe-o ruga șoptita pe struna bolnavă. Din foste dorințe se nasc tresăriri, O clipă se frânge și moare uitată Și false iluzii, iscând amintiri, Revin obosite pe fruntea plecată. Mă doare cuvântul ce nu ți l-am spus, Rămas suspendat pe o filă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
timp se răsfiră-napoi Mi-aduce din tine iubirea de-o vară Presară pe suflet nevoia de noi. Citește mai mult Nevoia de tine, nevoia de noiAșterne târzie o umbră firava,Pe pleoape lăsate,-ncărcate de ploi,Pe-o ruga șoptita pe struna bolnavă.Din foste dorințe se nasc tresăriri,O clipă se frânge și moare uitatăși false iluzii, iscând amintiri,Revin obosite pe fruntea plecată.Mă doare cuvântul ce nu ți l-am spus,Rămas suspendat pe o filă de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
rostit în șoaptă, Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 4. Leonard Dumitriu, Vasile Burlui - Rugă sub ogiva albastră, Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 5. Vasile Burlui - Pianissimo, Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 6. Vasile Burlui - Înger răstignit (poeme șoptite), Editura „Demiurg” și Editura „Apollonia”, 2012. 7. Vasile Burlui, Rendez-vous sideral, Editura „Apollonia”, 2012. 8. Vasile Burlui, Rendez VOUS sideral, Editura „Le Brontosaure”, 2013. Între anii 2013-2015 a mai publicat șase volume de poezie și a fost ales Membru al
PROFESOR UNIV. DR. VASILE BURLUI DE ACAD.CTIN MARINESCU,SCRIITOR ION HOLBAN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376229_a_377558]
-
să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aur și obrazul ca mărul
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
Gabriela Mimi Boroianu 26.01.2017 Iubito, e noapte și-i rece pamântul... și-i greu peste mine Iar timpul în ciudă nu trece, Nu aleargă, nu curge, nu vine... Nici lumină nu am c-a rămas Încuiată-n cuvântul șoptit; Citește-mă tu ca pe-o rugă, Să mă mint că mai sunt, n-am murit! Iubito, mi-e noapte și gândul Mă leagă de tine, senin, După tine-mi pun răsăritul... Zâmbește-mi, iubito, puțin! Visează! Visează că-n
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Citește mai mult Iubito!de Gabriela Mimi Boroianu 26.01.2017Iubito, e noapte și-i recepamântul... și-i greu peste mineIar timpul în ciudă nu trece,Nu aleargă, nu curge, nu vine...Nici lumină nu am c-a rămasîncuiată-n cuvântul șoptit;Citește-mă tu ca pe-o rugă,Să mă mint că mai sunt, n-am murit!Iubito, mi-e noapte și gândulMă leagă de tine, senin,După tine-mi pun răsăritul...Zâmbește-mi, iubito, puțin!Visează! Visează că-n viseMai
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]