1,066 matches
-
toate astea Într-o zi și jumătate, de când eram pe drum. M-am urcat pe scaun, bucurându-mă că nu mai trebuie să mă mișc. Ed, frizerul, Îmi legă o bavetă de hârtie la gât. Apoi puse peste mine un șorț. În tot acest timp mă măsura și dădea din cap. ― N-am priceput niciodată ce-i cu voi, tinerii, și cu părul ăsta lung. Aproape că mi-ați distrus afacerea. Îmi vin mai mult pensionari. Ăia care vin la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o idee. Și eu cred asta... Ceilalți Îl credeau Întotdeauna mai viclean decît era; și ,dacă protesta, oamenii Își Închipuiau că e un șiretlic. — Vine lume? — După cum mi-a spus Dicelle, a Început să vină pe la zece. O femeie În șorț a deschis ușa și a băgat capul Înăuntru, apoi a făcut cîțiva pași și a dat peste camera mortuară. Atunci a scos un șirag de mătănii din buzunarul șorțului și a Început să murmure. Și-a făcut cruce cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
spus Dicelle, a Început să vină pe la zece. O femeie În șorț a deschis ușa și a băgat capul Înăuntru, apoi a făcut cîțiva pași și a dat peste camera mortuară. Atunci a scos un șirag de mătănii din buzunarul șorțului și a Început să murmure. Și-a făcut cruce cu apă sfințită și a plecat. Ea a deschis defilarea. Le-a spus vecinelor. Apoi vecinele au venit și ele, singure sau cîte două. — Bărbați nu? — CÎțiva, măcelarul, un dulgher care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să cumpăr tutun. Intră Într-o cafenea zgomotoasă, unde cei mai mulți consumatori se uitau la televizorul instalat pe o consolă deasupra capetelor. Aerul mirosea a vin și bere. Patronul chel umplea Întruna paharele, pe care o tânără Îmbrăcată În negru, cu șorț alb, le ducea la mese. Se uită spre cabina telefonică, aflată la celălalt capăt al localului, lângă toaletă. Ușa avea geam. În cabină nu era nimeni. — Trei pachete de tutun. Nu erau departe de hotelul Bérézina și, când se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nevoie s-o vezi, chiar și ascunsă de umbrele nopții, chiar orb de-ai fi, tot îți dai seama cât este de frumoasă. Și toată această frumusețe este a lui. Pe Hercules! Numai a lui. Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i recunoască trupul cu mâinile. Firul de argint din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și batjocoritoare. — Cum e taurul? Foarte curajos, răspunse Paco. Uite. Îndreptându-și trupul zvelt, mai făcu patru mișcări perfecte, dezinvolte, elegante și pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață. Enrique Își scoase șorțul și, Întărâtând taurul imaginar, desenă cu trupul În aer patru verónica gitane, desăvârșite și languroase, terminate-ntr-o rebolera care făcu șorțul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișcări perfecte, dezinvolte, elegante și pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață. Enrique Își scoase șorțul și, Întărâtând taurul imaginar, desenă cu trupul În aer patru verónica gitane, desăvârșite și languroase, terminate-ntr-o rebolera care făcu șorțul să fâlfâie Într-un arc perfect pe deasupra nasului taurului În timp ce se ferea de el. — Ai văzut asta? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață. Enrique Își scoase șorțul și, Întărâtând taurul imaginar, desenă cu trupul În aer patru verónica gitane, desăvârșite și languroase, terminate-ntr-o rebolera care făcu șorțul să fâlfâie Într-un arc perfect pe deasupra nasului taurului În timp ce se ferea de el. — Ai văzut asta? Și eu sunt doar un tip care spală vase. — De ce? — De frică. Miedo. Aceeași teamă pe care ai avea-o și tu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După aia o să fiu eu taurul și o să te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea cuțitele cu lamele grele și ascuțite ca un brici, legându-le cu două șervete murdare de picioarele scaunului și Înnodându-le bine, cele două cameriste, surorile lui Paco, se Îndreptau spre cinematograf ca s-o vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capului, cu cele două cuțite ațintite drept În față, de-o parte și de alta a capului. — E foarte greu, zise el. Uite ce-i, Paco, e foarte periculos. Hai s-o lăsăm baltă. Transpirase. Paco stătea În fața lui, ținând șorțul desfăcut de ambele capete. Ridicase degetul mare-n sus, formând un unghi mare cu arătătorul Îndreptat În jos ca să atragă atenția taurului. — Atacă-mă direct. Învârtește-te ca un taur. Atacă-mă de câte ori vrei. — Cum o să știi când să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te oprești din pasă? Cel mai bine e să faci trei pase și să Închei cu o media. — Bine, spuse Paco, dar atacă-mă direct. Hua, torito. Hai, tăurașule. Plecându-și capul, Enrique se aruncă asupra lui și Paco răsuci șorțul chiar când lama cuțitului Îi trecu pe lângă pântece, lamă care era pentru el cornul adevărat, negru și neted, cu vârful alb, și Enrique, care trecu pe lângă el și se Întoarse pentru a ataca din nou, era chiar trupul masiv, fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și din jurul neașteptatei rigidități interioare a lamei de oțel Înfipte-n carne țâșni un șuvoi fierbinte, și Enrique țipa „Ay! Ay! Stai să-l scot! Stai să-l scot!“ Și Paco se prăbuși și mai mult peste scaun, ținând Încă șorțul În mâini, iar Enrique trăgea de scaun, În timp ce cuțitul se răsuci de două ori În el, În el, În Paco. Acum cuțitul fusese scos și el zăcea pe podea Într-o băltoacă fierbinte de sânge care se tot lățea. — Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Michigan Jim Gilmore venise-n Hortons Bay din Canada. Cumpărase fierăria de la bătrânu’ Horton. Jim era mic de statură și negricios, cu mustăți și mâini mari. Era un potcovar bun și nu prea arăta a fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith, care era o femeie foarte grasă și curată, spunea că nu mai văzuse fată atât de curățică precum Liz Coates. Liz avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith, care era o femeie foarte grasă și curată, spunea că nu mai văzuse fată atât de curățică precum Liz Coates. Liz avea picioare frumoase și purta mereu șorțuri curate de bumbac, și Jim observase că-și prindea mereu părul la spate. Îi plăcea chipul ei pentru că era mereu vesel, dar nu prea se gândea la ea. Liz Îl plăcea foarte mult pe Jim. Îi plăcea cum arăta când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine detaliate. Acum Învăța cu adevărat ce-a fost războiul. Fusese un soldat bun. Și asta conta. Într-o dimineață, cam la o lună după ce se-ntorsese, maică-sa intră În camera sa și se așeză pe pat. Își netezi șorțul. — Harold, spuse ea, am vorbit aseară cu tatăl tău și e de acord să-ți dea mașina seara. — Daa? făcu Krebs, pe jumătate adormit. Îmi dă mașina? Daa? — Da. Taică-tu se gândea de mai demult c-ar fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de partea cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri din cântat și o fată cu un șorț albastru veni să vadă ce voiau să bea. — O sticlă de Sion, ceru Nick. E bine așa, Gidge? Sigur, spuse George. Tu te pricepi mai bine ca mine la vinuri. Mie-mi plac toate. Fata ieși. — Nimic nu se compară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l deschidă. Fata ieși și o auziră cântând În germană, În camera cealaltă. — N-o să ne deranjeze resturile astea de la dop care au rămas Înăuntru. — O avea oare vreo prăjitură, ceva? — Să vedem. Fata veni Înapoi și Nick observă că șorțul abia dacă reușea să ascundă că e Însărcinată. „Cum de n-oi fi observat de când am intrat?“ se Întrebă. — Ce cântai? o Întrebă. — Operă, operă germană. N-avea chef să discute pe tema asta. Avem niște ștrudel cu mere, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dinspre bucătărie. — Sam, strigă, vino-ncoace puțin. Ușa de la bucătărie se deschise și negrul intră. — Ce e? Întrebă el. Bărbații așezați la tejghea se uitară la el: — Nimic, cioară. Stai aicea, zise Al. Sam, negrul, rămase-n picioare, Încins cu șorțul, privindu-i pe cei doi. Da, domnule, spuse În cele din urmă. Al se dădu jos de pe scaun. — Eu mă duc În bucătărie cu cioara și cu șmecherul ăsta. Hai, valea-n bucătărie, negrule. Și tu, șmechere, haide. Bărbatul scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o bancnotă Îndoită de zece mii de coroane și o Întinse. Fata veni la masă. — Alles? Întrebă. — Alles, răspunse el. — Lasă-mă să plătesc eu vinul, spuse paracliserul. — Alles, Îi spuse țăranul fetei Încă o dată. Ea băgă mâna În buzunarul de la șorț, scoase un pumn de monede și numără restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ascultăm un cântec? întreabă Sorina. Și fără să mai aștepte răspuns, apare pe scenă cu o păpușică-n brațe. Uitându-te la amândouă, nu mai știi care din ele e Sorina cea adevărată. Și acum, ascultați încă o melodie: Cu șorț alb peste rochiță, Eu sunt astăzi DOCTORIȚĂ. Am seringă și-i făcută Dintr-un tub și-un dop de plută, Patru boabe de fasole Sunt injecții în fiole”... Sorin nu vrea să fie mai prejos. Ține-acum în brațe tot un
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate pe lumea asta, cu retina tocită și bătătorită ca o toacă de schit. Băiatul de prăvălie, cu un șorț murdar și lung până la glezne, nu mai prididea cărând vinul cu vedrele dintr-o subpământă noroită de poșirca vărsată. Cârciumarul îl punea să fluiere, ca semn că nu se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
buzele tale fierbinți (,fierbinte" nu este pentru tine, pasionată, un cuvânt convențional?) și de toate principiile înrădăcinate în tine, orice teorii ai susține. Și poate că fericită ai fi nu având la dispoziție biblioteca cea mai imensă, ci cu un șorț și cu picioarele fără ciorapi în papuci, cu părul în dezordine, în fața unei căsuțe de țară aruncând grăunțe la o mie de păsări. Am învățat atâtea, am chibzuit atâtea, și încă să nu fiu în stare să diferențiez sufletul de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]