430 matches
-
nu mă așteptam, gata făcut, Închipuindu-mi ce-i așteaptă pe elevi odată intreți În clasă: iarăși dictare. Mi s-a părut mai bun apoi: Înc-o dictare. Odată terminat, deși părea un pic neomogen, am sesizat că, În pereche cu șotron, dictare putea să aibă trimiteri interesante care porneau de la aluzia lui dictare, a dicta, dictatură. Sigur, mama, Învățătoarea, școala, civilizația, toate dictatoriale, popresc tot mai mult copilul (pe cel aflat la vîrsta cronologică a copilăriei dar și pe cel care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mama, Învățătoarea, școala, civilizația, toate dictatoriale, popresc tot mai mult copilul (pe cel aflat la vîrsta cronologică a copilăriei dar și pe cel care ar trebui să rămînă În noi la orice vîrstă) de la joacă, de la preocupările ludice. Educația abandonează șotronul (și tot ce simbolizează el) și-l lasă la discreția frunzelor care Îl șterg, Îl ascund, Îl anulează. Nu am mai Încercat nicio schimbare ulterior. Deși mam Îndepărtat mult de ce aș fi vrut să fac la Început, am convingerea că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de ce aș fi vrut să fac la Început, am convingerea că am avut norocul să găsesc ceva mai bun. Dacă m aș ambiționa să-l mai schimb după intenția inițială, sînt sigur că l-aș strica. Înc-o dictare - frunzele șterg șotronul netulburate Poeme comentate Comentarea unui poem este În primul rînd dovada faptului că l-ai Înțeles, că i-ai surprins acel resort intim care-i asigură originalitatea și că dorești să Împărtășești și altuia bucuria ta. Cel care vrea să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin noi mirosind a iarbă și a transhumanță dormeam neîntorși semănam cu pruncii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Și nu cred că m-au împiedicat copiii. Însă, pentru că trăiesc mereu în poezie, nici nu am forța să renunț. Sunt un personaj care trăiește la granița realității. Un personaj ciudat, care are doi copii. Un copil mare, rupt din Șotronul lui Cortázar, și un copil care va fi întotdeauna mic. Cel mai mic și mai autist copil pe care am fost în stare să îl fac. Doamne, de-aș putea scrie o carte la fel de frumoasă ca el ! O carte care
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
cu cele-ntîmplate în tabără. Mai curând imagini lipsite de sens: dimineți reci, după ploaie, în care merg către globul rubiniu al soarelui abia răsărit ce se reflectă-n asfaltul ud dîndu-i o culoare roză; 15 anumite clădiri masive și galbene... șotroane desenate diform pe trotuar... Urmau fenomene fiziologice îngrozitoare - și, inevitabil internările. Atunci, în perioadele cu Lulu, în diverse saloane de spital, am scris lucrurile mele cele mai bune, adică povestirile din Fetițe și giganți, cu jocurile acelea magice și ciudate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu dragoni... Nu-mi mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum erau orientate camerele, ce mobile aveau părinții mei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le conecta la literatură și de a le aduce, iată, în spațiul public. Un spațiu de altfel plin de instrucțiuni despre cum ar trebui să trăim, să ne creștem copiii, să scriem și, în general, să ne potrivim în marele șotron, mai de fiecare dată desenat de altcineva. A scrie. A naște. Tudor Svetlana Cârstean (Marguerite Duras) 1. Cred că soarele a răsărit undeva dincolo de zidurile camerei, dar nu mai văd nimic și nu-mi mai imaginez lumea de-afară, ce
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Blocul E, cu vechile lor exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna s-o atingă, dar Jim o ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În gînd că și lor s-ar putea să le lipsească Lunghua. Poate că Într-o zi se vor Întoarce cu toții În lagăr. Părăsi camera și merse pe coridor spre ușa din spate, unde se jucaseră copiii. Urmele jocurilor lor - șotron, bile și titirez - Încă acopereau pămîntul. Jim lovi cu piciorul o pietricică În șotron și o mută cu Îndemînare prin pătrate. Apoi porni să dea o raită prin lagărul pustiu. Deja simțea că Lunghua se adună din nou În jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Într-o zi se vor Întoarce cu toții În lagăr. Părăsi camera și merse pe coridor spre ușa din spate, unde se jucaseră copiii. Urmele jocurilor lor - șotron, bile și titirez - Încă acopereau pămîntul. Jim lovi cu piciorul o pietricică În șotron și o mută cu Îndemînare prin pătrate. Apoi porni să dea o raită prin lagărul pustiu. Deja simțea că Lunghua se adună din nou În jurul său. CÎnd se apropie de spital, Începu să spere că doctorul Ransome ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca Vian și Cortzar. Și lor le plăceau toamna la Pekin, șotronul și jazzul, aici eram egali, Însă lui Julio Îi plăcea În special Charlie Parker, de care mi-am amintit Într-una din zilele trecute În magazinul Muzica. În timp ce mă uitam cu jind la un Pat Metheny foarte scump, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
funigei și puf de flori și de arbori. Sprijinit de marginea de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând, copleșitor, reconfortant al imensei inimi ce era orașul. Ridicându-și privirea spre cartierul de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea în vreo vizită, oricât de scurtă, cumpăra buchete mari. Dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care comuniști ilegaliști, uteciști și copii sabotează „mașina de război hitleristă” într- un oraș din Moldova, pentru ca în final să întâmpine toți, cu entuziasm, tancurile sovietice eliberatoare. Ele, spre deosebire de blindatele nemțești care îl călcaseră cu șenilele, ocolesc cu gingășie un șotron desenat de copii. În 1966 se mai realizează Tunelul, despre frăția de arme româno-rusă, dar aceasta e o coproducție România-URSS, care așază militarii români pe picior de egalitate cu cei sovietici. Setea (1961) și Când primăvara e fierbinte (1961) marchează
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Osificarea falangelor mâinii permite o calculare a „vârstei de osificare". Datorită proceselor de osificare la acest nivel crește precizia și forța mișcărilor mâinii, se dezvoltă numeroasele abilități manuale implicate în activități practice, ca precizia aruncării mingii, a pietrelor la jocul „șotron", dar și precizia și coordonarea activității de cusut, desenat, efectuarea de figuri geometrice, scriere. Aceasta cu atât mai mult, cu cât se dezvoltă mult și mica musculatură a mâinii. În dezvoltarea coordonărilor de mișcare, un rol foarte important îl joacă
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
pârâul Tecucel și ne-am făcut un loc excelent pentru scăldat. Ne scăldam doar în pauze, când ne refăceam energiile pierdute. Am tratat examenul de maturitate cu toată responsabilitatea și cu mare seriozitate. Totuși, eram încă copii; în timpul liber jucam șotron în curtea internatului. După examenul de maturitate am devenit liber. Nu mi propusesem să dau admitere la facultate. Ar fi fost prea costisitor pentru părinți. Ce puteam să fac? Nu puteam să stau acasă. Mă interesam pentru un post oarecare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pe prispa casei mele, Să mă joc cu frățiorii mei, Să fac rochițe la păpuși Și ciucuri la pisici Și să îi leg de gâtul lor Că sunt frumoși și mici. Să mai fugim prin curte iar Și să jucăm șotron. Să facem puști din crengi de lemn, Să facem arcuri cu săgeți Să-mpușcăm vrăbioare, Să ne jucăm de-a bastistoara Să facem hora mare, Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
eficiente necesită prezența copiilor, din acest motiv a fost folosită pe scară largă în raioanele de cereale, unde de obicei mămica și tăticul ar vrea să înșface ceva la repezeală și să fugă. Am văzut de multe ori că un șotron desenat pe podea lângă aceste rafturi îi țintuiește pe cumpărători, obținându-se astfel efectul scontat - faptul că aceștia zăbovesc mai mult în zona respectivă. Într-un magazin unde noi am făcut un studiu, timpul mediu de joacă pentru copii era
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
schizofrenie. Sub semnul cărții lui Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, stă și noul roman al lui Nichita Danilov, Locomotiva Noimann. Inspirate de Faustul goethean, cele două romane ridică un semn de Întrebare În ceea ce privește distincția creștină dintre bine și rău. După Șotronul și Mașa și Extraterestrul, cititorul este din nou invitat Într-o călătorie halucinantă, dincolo de granița dintre realitate și ficțiune, o călătorie prin ciudatele stabilimente ale medicului Perjovski. Locomotiva Noimann nu face decât să pună din nou În mișcare Fantasm-Express-ul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
născocite de un mincinos pentru a le spune altor mincinoși, mai mici sau mai mari decât el.“ Hai să suflăm în pumni, noi, cei care nu purtăm mănuși nici când facem oameni de zăpadă. 1,2,3 pași într-un șotron. Sărim să ne încălzim înainte de culcare. În noaptea asta nu vom număra oi, ci lupi cocoșați. „Lupii cocoșați se duc în oraș și călătoresc cu tramvaiul și râd când văd cum se face seară.“ Ochii mari, acuși apare luna! „Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Somnul nu vine niciodată când îl chemi. Dacă te uiți suficient de mult și suficient de fix la corniză, va părea un tren alunecând egal peste perdele, înspre dreapta sau stânga, încotro e visul. 1,2,3 pași într-un șotron. Ciobul de cretă a nimerit pe-alături. O luăm de la început. În locul Boababului care în loc de boa-boabe face căpșuni e acum Țara golemiafagilor, iar peste ea plutește Umbra care călca peste două dealuri deodată. Farfurideii LA și LO trăiesc pe planeta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și copiii se jucau din zori și până în noapte de-a hoții și vardiștii și de-a Faust și Margareta. Mielopardul Gabrielopardul scrisese cartea de poeme lirice, tragice și mieloparde: Bună ziua-noapte Mieloparzi! pentru care a primit premiul criticii mieloparde.“ Șotronul e sub zăpadă. Nu ne-am pus nici de data asta mănușile, dacă ni se face frig suflăm în pumni și gata. Tac până și vrăbiile, iar luna a uitat să răsară. 1, 2, 3. Am să pocnesc din degete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
a se refugia în romanele recente și în variatele scenarii epice pe care autorul le prezintă în chip de eseuri publicului cititor, ultima oară în volumul Capete de rând de la Paralela 45. În special volumele Mașa și Extraterestrul și Tălpi. Șotronul conțin, prin sumedenia de dialoguri imposibile (o țărancă discută cu un alien) și de întrupări problematice (increatul apare într-o ladă etc.), niște reluări ale tablourilor funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
prezint cu aroganță Pe cel mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi lovesc geamul Cu gleznă fulguranta a inocentei Florile sângelui Și tot ce auzeam Era doar vârful ochilor mei. Abia Începusem să cunosc niște lucruri uitate Filosofia șotronului scrisă cu creta pe asfalt În clipa această Cântă picioarele vântului alizeu. Ascult cu urechile pământului Bătut de ploi și mângâiat de flori. Pădurea este o fiara cu brațele pline de drumuri O femeie guraliva și indiscreta Trupul fecioarei rămâne
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]