433 matches
-
cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între stații, aici, sub catapeteasmă face țăndări lumina, o calcă cu roțile lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii sub aripi. Sfinții coboară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui de fier, o înghite ca pe o ofrandă de Duminica Mare, o scuipă în cer. De la chilie până în fața Ușilor Împărătești cale ferată. Pe iconostas este Genia, șotronul meu are suflet, părinte. Despre ce chip, contur, culoare îmi vorbești? Șotronul meu drag nu mă alungă, când pășesc din nepricepere în afara luminii. Dimineața, îngerii îmi fac cărare până la ea, apoi, rușinoși, își ascund ochii sub aripi. Sfinții coboară de pe fresce și ne binecuvântează, cerul se deschide precum un parc de distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
le este oprit să se întoarcă, nu mă visa unde Buna Vestire a așternut scutece în icoană. Eu nu mai sunt de mult urma de cretă impregnată pe frunza castanilor. A viscolit verde, ruginiu, alb și iarăși mult verde peste șotronul desenat în Copou avalanșe de vieți peste o moarte definitivă. S-au tocit pașii până la os în jurul intenției de a fi pom cu suflet de om, se desprind secundele și cad a întomnare din calendare. Nu mă căuta părinte! Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful iluziilor; ochii îi ating cu intenția de a privi cerul din cretă; umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după instinctul flăcării; Dumnezeu, cel mai nepriceput coregraf, a ordonat heruvimilor să cânte pentru o posibilă nuntă în cer; pe pământ, fără un scop definit, moartea sufla în foi. În mijlocul bisericii, două umbre arzînde se țineau de mână într-un șotron dantelat cu tăciune. Până mai sus de crestele Bârgăului, arderile de tot înmiresmau văzduhul; Dumnezeu, alergic, strănuta într-o batistă albă. Sănătate! Facă-se-n voia ta, Părintele meu îmbătrânit de bătrânețile lumii! La ora două dormeau lemn puterile cerești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adânc din absență, mușcă până ce spurcă și cea mai vagă intenție de așteptare. Starea de om liber i s-a sfârșit într-o primăvară de mai. Era duminică, înfloreau castani pe dealul Copoului. La mijlocul parcului, o poartă din fier forjat, șotronul s-a ridicat în picioare, s-a scuturat de sânge, de praf, și posibil, prin acea poartă, s-a înălțat la cer. Atunci, în decembrie, durerea și-a depășit limitele. Durerea nu poate fi pusă în paranteze pătrate. Durerea începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la pământ! Vând pământ de flori, pământ, cine mai dorește pământ... ("Niciodată să nu pui două ceasuri alături, spunea tata. Două ceasuri nu au voie să se vadă între ele, așa cum nu au voie să se întîlnească miresele în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oraș. În centrul orașului, străzile erau acum mai puțin populate și luminile mai rare. Copiii se mai jucau încă în fața porților. Când Cottard a vrut să coboare, doctorul și-a oprit mașina în fața unui astfel de grup de copii. Jucau șotron și țipau. Dar unul dintre ei, cu părul negru, lipit, cărarea perfectă și obrazul murdar, îl fixa pe Rieux cu ochii lui limpezi care te intimidau. Doctorul își întoarse privirea. Cottard, în picioare pe trotuar, îi strânse mâna. Reprezentantul comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu-i frumos să vorbești cu gura plină, Grișa reușește să articuleze: — Protektor? — Protektor, îi confirmă Roman, după care îi ajută, îndatoritor, pe cei doi răniți să părăsească baraca. Mai ales pe Vaniușka: acesta sare într-un picior, ca la șotron, deși nu-și amintește să fi jucat vreodată jocul ăsta. Bistroul Aux Immigrants Heureux e situat într-o zonă periferică a Angers-ului și e frecventat mai ales de imigranți cu situație incertă. Cunoscuse și vremuri mai bune, pe vremea când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
doresc decât o clipă înghețată, de fericire, din clepsidra timpului care a trecut prin mine. Să-i mulțumesc încă o dată și să-i povestesc, că de la un timp greierii îmi cântă în cor un cântec de singurătate.. Jocul iubirii Jucăm șotronul vieții: aruncăm piatra iubirii în pătrățelele lui. Este ca și cum am lovi cămăruțele inimii. Dintr-o dată, sângele pulsează prin vene, se scurge prin călcâie, imprimând urmele pașilor în căsuțele șotronului... Este un joc periculos de-a ba - nu, ba -da. Uneori
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
îmi cântă în cor un cântec de singurătate.. Jocul iubirii Jucăm șotronul vieții: aruncăm piatra iubirii în pătrățelele lui. Este ca și cum am lovi cămăruțele inimii. Dintr-o dată, sângele pulsează prin vene, se scurge prin călcâie, imprimând urmele pașilor în căsuțele șotronului... Este un joc periculos de-a ba - nu, ba -da. Uneori, totul se transformă în jocul vieții cu moartea... Te simt... Te simt ascuns după ușa sufletului meu acolo unde am păstrat cele mai pure sentimente. Te sfiești să deranjezi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bine. Ieșeam la plimbare, scutul strălucea; prin el se oglindea sufletul hrănit cu frumos... Într-o zi, cineva, cu gânduri ucigașe a aruncat cu pietre și a spart scutul. M-am trezit dintro dată în curtea copilăriei mele. Am regăsit șotronul desenat cu cretă și pătrățelele intacte. Am folosit un ciob din scutul spart, l-am aruncat într-un pătrat, iar lumina care reflecta în el mă orbea. Mi-am acoperit ochii cu mâinile . Atunci am văzut cu ochii minții fiecare
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cretă și pătrățelele intacte. Am folosit un ciob din scutul spart, l-am aruncat într-un pătrat, iar lumina care reflecta în el mă orbea. Mi-am acoperit ochii cu mâinile . Atunci am văzut cu ochii minții fiecare pătrățică a șotronului. Oameni tatuați pe frunte cu nume de: urât, rău, lacom, invidios, leneș, răzbunător, laș. Toți mă așteptau cu pietre, de toate mărimile. M-am speriat și am vrut să o iau la fugă dar o lumină m-a așezat pe
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
frunte cu nume de: urât, rău, lacom, invidios, leneș, răzbunător, laș. Toți mă așteptau cu pietre, de toate mărimile. M-am speriat și am vrut să o iau la fugă dar o lumină m-a așezat pe ultima căsuță a șotronului, care era goală și pe care scria Iubire. Stai aici, nu-ți fie teamă, ia viața în piept, mia zis. Uită-te la ei atentă și spune-le că nu îți este frică! Așa am făcut: m-am uitat adânc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
le conecta la literatură și de a le aduce, iată, în spațiul public. Un spațiu de altfel plin de instrucțiuni despre cum ar trebui să trăim, să ne creștem copiii, să scriem și, în general, să ne potrivim în marele șotron, mai de fiecare dată desenat de altcineva. A scrie. A naște. Tudor Svetlana Cârstean (Marguerite Duras) 1. Cred că soarele a răsărit undeva dincolo de zidurile camerei, dar nu mai văd nimic și nu-mi mai imaginez lumea de-afară, ce
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
după o noapte cu lună plină. se întrevede însă, la orizont, un conducător de oștire dușmană care și-a exprimat clar dorința de a începe o campanie. te vei gândi la asta mâine sau poimâine, nu azi. timp ai berechet. șotron pășești din norul nimbus, cu piciorul drept pe bucata asta lungă de bleu din dragostea mea și apoi cu ambele glezne, șolduri, mastoide pe silabele mele elastice, moi, adăpostitoare. cu fruntea împingi în ghiozdanul meu din copilărie. cu părul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oricând de a fi așezată în muzeul guggenheim, alături de avioanele comprimate ale lui john chamberlain, o intitulezi „apucare“. cartea schimbării tale caut în calculator și găsesc opt fotografii ale tale, am numai opt imagini cu tine cu care joc un șotron vizual. le privesc, pe rând ești senin, te uiți încrezător în sus, poate că spui o rugăciune apoi ești încruntat, cu o expresie furioasă, mâna ta dreaptă este ridicată până peste umăr aici ești fără expresie, musculatura mimicii tale este
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
văzu șoseta albă și pantoful Deliei cu toc jos, gata parcă să sară peste linia trasă cu creta pe trotuar. Chiar dacă peste două luni avea să împlinească cinsprezece ani. Dar își aminti numaidecât, cu durere, că el niciodată nu sărea șotronul împreună cu fetele. Și dacă ele se îndepărtau mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
parcă să sară peste linia trasă cu creta pe trotuar. Chiar dacă peste două luni avea să împlinească cinsprezece ani. Dar își aminti numaidecât, cu durere, că el niciodată nu sărea șotronul împreună cu fetele. Și dacă ele se îndepărtau mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș, pentru Dumnezeu! Mama era de-a dreptul îngrozită. Dar farfuria
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât. Dragoș! Fata de pe placa de patefon cânta cu glas cristalin, în ritm amețitor cascade de triluri argintii. Zburda. Zburda peste tot, peste șotroane desenate cu creta pe cenușiul asfaltului și fustița se umfla de aer când ateriza pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe pătratele de cretă. Lăsați-l, doamnă, spuse Delia încercând să-și ascundă stânjeneala. Nu mă deranjează. Dar, Delia, o să-ți păteze sarafanul! Nu-i nimic... Vreau să spun că nu, nu cred că mi-l pătează. Săreau zglobii peste șotroane fetele în fustițe bleumarin cu buline albe. Fustițele li se umflau de aer în timp ce aterizau în pătratele trase cu creta pe asfalt, iar de sub fustițe licăreau alb, pentru o clipă, chiloții. Heinz! râdea unchiul Artemie în capul mesei. Și când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de aer în timp ce săreau dintr-un pătrat desenat cu cretă într-altul, iar de sub fustițe, pentru o scurtă clipă, licăreau alb chiloții. Cum, Delia crescuse și ea? Dar, Dumnezeule, avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scris distrugătoarea sa carte Ecce Homo. Ne-am întors istoviți la pensiune. Nietzsche, Antonello, giulgiul lui Isus mi s-au învârtit apoi toată noaptea în minte. Dimineața am văzut o expoziție a unui futurist, Fortunato Depero (picturi geometrice și pestrițe, șotroane pastelate, păsări), și-apoi am mers la „L’Egi zio“, celebrul muzeu de egiptologie, „cel mai mare după cel din Cairo“, cum ne-a fost recomandat. Și-aici am avut întâlnirea cea mai stranie care mi-a fost dată-n
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]