522 matches
-
vorbi. Astfel, Antenor, una dintre căpeteniile troiene, povestindu-i lui Priam o mai veche vizită la Troia a lui Menelau și a lui Odiseu, veniți în solie acolo pentru a negocia, îi spune că Menelau vorbea cu ușurință, limpede, fără șovăieli și fără cuvinte de prisos, însă că Odiseu i-a uluit pe toți cu bogăția, cu forța și cu farmecul vorbirii lui. Ahile, până la un punct, vorbește cum ne-am așteptat: vehement, pătimaș, abrupt. Adesea enunțurile lui sunt scurte și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în Ftia, să-l primească la imposibila lui întoarcere acasă. Tetis apare însă îndeajuns în acțiunea Iliadei ca mama unui singur fiu sortit să moară tânăr, ale cărui dureri le ascultă, mângâindu-l, și ale cărui rugăminți le îndeplinește fără șovăială și chiar le previne, cum face când, chiar nerugată de Ahile, se duce la Hefaistos, pentru arme. Sau când face ca leșul lui Patrocles să nu cadă pradă înjosirilor morții. Iar Ahile cere și primește toate acestea nu altfel decât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vechiul bine pe care i-l făcuse și să le dea troienilor puterea de a birui, pentru ca aheii să înțeleagă ce înseamnă să-l fi umilit pe fiul ei și ce înseamnă lipsa lui de pe câmpul de luptă. După oarecare șovăială (se temea de o sfadă cu Hera), Zeus îi primește ruga, înclinându-și capul în semn de fermă hotărâre. Iar după ce Ahile află de la Antiloh că Patrocles e mort, scoate un strigăt cumplit, pe care îl aude Tetis în adâncul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
acum e momentul, cât se mai poate face ceva. Mai târziu va fi prea târziu, și cinstea care i-ar reveni ar fi mai mică. Din câte se vede, bătrânul pare a fi întrezărit în atitudinea lui Ahile o imperceptibilă șovăială, posibilitatea unei schimbări de atitudine. Și, într-adevăr, în răspunsul pe care i-l dă Ahile, se simte că vorbele lui Foinix, căruia Ahile îi spune átta (apelativ afectuos adresat unui părinte), l-au zdruncinat, dovadă că nu mai afirmă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vorbi. Astfel, Antenor, una dintre căpeteniile troiene, povestindu-i lui Priam o mai veche vizită la Troia a lui Menelau și a lui Odiseu, veniți în solie acolo pentru a negocia, îi spune că Menelau vorbea cu ușurință, limpede, fără șovăieli și fără cuvinte de prisos, însă că Odiseu i-a uluit pe toți cu bogăția, cu forța și cu farmecul vorbirii lui. Ahile, până la un punct, vorbește cum ne-am așteptat: vehement, pătimaș, abrupt. Adesea enunțurile lui sunt scurte și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în Ftia, să-l primească la imposibila lui întoarcere acasă. Tetis apare însă îndeajuns în acțiunea Iliadei ca mama unui singur fiu sortit să moară tânăr, ale cărui dureri le ascultă, mângâindu-l, și ale cărui rugăminți le îndeplinește fără șovăială și chiar le previne, cum face când, chiar nerugată de Ahile, se duce la Hefaistos, pentru arme. Sau când face ca leșul lui Patrocles să nu cadă pradă înjosirilor morții. Iar Ahile cere și primește toate acestea nu altfel decât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
stoicism lucrările prichindeilor și cercetând cu atenție desenele copiilor, bucuroasă să mă vadă, dar cu un substrat caustic, de parcă menținerea unor aparențe de „totul e-n regulă“ i-ar fi alungat tristețea provocată de absența lui Lee și disprețul pentru șovăiala mea. Încercam să fac o breșă în acest zid, spunându-i că o doresc, dar că n-o să fac nici o mișcare până n-o să știu sigur ce-i cu Lee. Ea îmi răspundea cu o mistificatoare psihologie pretențioasă despre absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
țâțișoara dreaptă. Rănile făcute de frânghie încep să i se infecteze. Frânghia i-a pătruns în glezne și tăieturile îi mustesc de puroi... Am pus caietul jos, știind că sunt în stare s-o fac, știind că dacă mă apucă șovăiala, câteva pagini în plus mă vor face să mă răzgândesc. M-am ridicat. Borcanele cu organe mi-au atras atenția: lucruri moarte, frumos înșirate, atât de ordonate, atât de perfecte. Mă întrebam dacă Georgie mai ucisese vreodată până atunci, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puteau baza pe un spion. Când spaima deveni de nesuportat, Valerius Asiaticus hotărî: — Nu mai putem aștepta. Viețile lor fură salvate de Callistus, care, intuind suspiciunile Împăratului, interveni: Am o oarecare idee. Împăratul ridică ochii de pe foaie; Callistus privi fără șovăială irisurile limpezi între pleoapele larg deschise. — O idee despre cine ar putea fi trădătorul. Împăratul îl privea; cunoscând bine mecanismele puterii, Callistus spuse imediat că obiectul profeției era un om cu o funcție importantă, legatul Asiei. — Este Caius Cassius, acuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rânduri pentru cei ce, poate, nu mă vor mai vedea niciodată vie? * În orice caz, dacă mă Întorc, voi fi cu siguranță alt om. Când eram mică, eram o mare fricoasă, dar pe stânci și În pomi mă suiam fără șovăială. Am fost un copil neliniștit, cu multe visuri irealizabile, cu multe utopii În gândire. Poate și ce gândesc acum e o utopie. Dar vreau să mor, de va fi nevoie, pentru utopia mea. Știu eu ce o să fac În fața stâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
febră musculară care mă supără. Trebuie neapărat să mă odihnesc bine. Poate Îmi va trece. Ieri și azi am mâncat destul de mult. Trebuie să-mi Întăresc organismul, trebuie ca sistemul nervos să-mi fie perfect echilibrat, ca să nu mă apuce șovăiala sau, pe drum, amețeala. O să-mi iau la mine câteva bucățele de zahăr. Poate și niște ciocolată. Vreau, trebuie să rezist... Mă gândesc ce voi face eu, când va trebui să fiu tot drumul veselă. Mai mergem doar Încă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea suna atât de devreme. —Buddy, sunt Ruby Silverman. Îți mai aduci aminte că ne-am cunoscut la Londra la circumcizia lui Connor? —Ruby, salut. Ce bine Îmi pare că te aud. Ei i se păru că simte o oarecare șovăială În bonomia de care dădea dovadă - ca și când n-ar ști ce va urma. — Deci, cărui fapt Îi datorez această plăcere matinală? —Știu tot despre Josh, crimă și toate celelalte, spuse ea. — Aha, vocea lui era dintr-odată serioasă. Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sclavi eliberați pe post de muncitori, care Însă se dovedi a fi un eșec comercial fără drept de apel. Nici unul dintre frați nu se distinse ulterior În afaceri, iar Wilky murise tânăr, acrit și urmărit de dezamăgiri. După ani de șovăieli, William părea, În fine, să Își croiască o carieră academică de succes la Harvard, dar cu mici șanse de a se Îmbogăți, chiar dacă, În cele din urmă, avea să termine de scris Principiile psihologiei, la care muncise timp de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bucuria sinceră pe care o trăiau fiecare pentru reușita celuilalt. Henry plănuise un dineu la De Vere Gardens pentru William, familia Compton, dra Robins, prietena lor comună dna Hugh Bell și soțul ei, Balestier, și familia Du Maurier. După ceva șovăieli, decisese să nu o invite pe Fenimore, pentru că ar fi dezvăluit mult prea evident apropierea dintre ei și ar fi Însemnat să o invite și pe plicticoasa ei soră, aflată În vizită; dar reuși să Îi vorbească Între patru ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier pentru o ducesă), se Îngrijea ca În camere să fie o ordine desăvârșită și Îi pregătea baia dimineața. Mâncarea era potrivit de bună și, din partea unui hotel englezesc, nu te puteai aștepta la mai mult. După săptămâni de șovăială, ideea de a se stabili aici pe perioada verii fusese una bună, venită În ultimul moment. Se hotărâse să nu se ducă În Italia, căci nu avea nici o dorință să stârnească amintirea dureroasă a lui Fenimore sau să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bătrân În floarea vârstei - ochi irefutabili, statură mijlocie, tentă sangvină, mustăți zăpezii, trunchiate de un trabuc festiv - e un ghem de mușchi pe pista de alergări, estrada de scrimă și trambulina de lemn. Trec de la instantaneu la cinematograf: abordez fără șovăială biografia acestui as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
moare În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an și de promotorul său, care nicicând nu a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu Îi masticase carnea soției; rămânea produsul ei, amprenta sa: unicul fiișor. Adevărat monolit moral, tatăl s-a devotat educării și adorării sale. Subliniez contrastul: acest Commendatore - dur și dictatorial Între mașinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a spus Pumita. — Nouă ani?, a exclamat domnul Commendatore, de parcă l-ar fi lovit apoplexia. Nouă ani? Sunt d-acu cinci sute de când Dante a publicat Divina Comedie! Cu nobilă grăbire, Bonfanti l-a sprijinit pe domnul Commendatore. — Bravo, bravo. Șovăiala e cu totul hamletiană, boreală. Romanii Înțelegeau arta altfel. Pentru ei, scrierea era un gest armonios, un dans, nu disciplina sumbră a barbarului, care Încearcă să suplinească cu mortificări călugărești sarea pe care i-o refuză Minerva. Domnul Commendatore a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că pe mine, din pricina mai mult a hârțogărăii erudite decât a dedesubturilor delictive, m-au luat pe nepregătite. Dar acum zbirii se Înverșunează să afirme că sinuciderea Pumitei a fost un asasinat. Fapt e că toți acești Edgari Wallace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bezna l-a ancorat la masa lungă și pustie a sărăciei; sătul de crăpelnițele foamei, Tai An și-a zis: pentru concubina nesătulă - Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat; Tai An și-a părăsit prăpădita magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Deán Funes e o interesantă masure născută o dată cu veacul, unul din monumentele fără de număr ale arhitecturii noastre instinctive, În care dăinuie ingenua profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
târziu, s-a brodit că directorul ziarului Ultima oră, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa deoparte fenomenul literar, mi-a Încredințat misiunea, Între polițistă și pioasă, de a cerceta in situ rămășițele acestei opera magna. După anume șovăieli firești, casierul ziarului mi-a plătit cheltuielile călătoriei fluviale prin Uruguayul „cu chip de perlă“. La Fray Bentos, ospitalitatea unui prieten farmacist, doctorul Jivago, avea să Împlinească restul. Această excursie, prima mea ieșire În străinătate, m-a umplut - de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la distanță cu un organ publicitar și ridicând praful cu Încălțările, chiar pe tânărul Ortega, comisionaru’. Erau orele șaptesprezece la bucătărie și eu, bucurându-mă de răcoare, ocupam o bună parte din portalul casei ăleia a lui. Bărbatul Înainta fără șovăială, mergând pe lângă cuptorul de cărămizi și fundul tăbăcăriei. Când a trecut de balta uscată, mi-a zis de jos: — Bum, bum, prietene scrib, bum, bum! Tocmai Îți aduc un calmant sub forma unei reviste de cultură contemporană. Arte plastice. Literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aluniță: chiar baronu cobora mereu la cuhne, să supervizească crătițile. Io stăteam Între Jacqueline și Chantal. Și dă-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială tangou Cerșetoru care caută-n gunoaie. Traducându-l p-ormă, am aflat că limba galilor n-are scânteia care clipocește În lunfardo porteño și că nu halisem d-ajuns. Burdihanu nost, obișnuit cu grătare și buseca, nu face față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de mînă, cu apa curgîndu-i șiroaie din haina de mătase. Părea albit și micșorat, parcă ieșit dintr-o baie de formaldehidă, dar În privirea cu care Îl fixa pe Bobby Crawford pe deasupra piscinei Însîngerate nu se citea nici urmă de șovăială. După ce și-a recăpătat puterile cît să stea pe picioarele lui, l-am ajutat să se scoale de jos. Încă amețit, se holbă la tînăra vag conștientă și-i alungă cu gesturi repezite pe turiștii, acum tăcuți, care se Îngrămădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]