549 matches
-
această nefericire dovada că ele țin la mine. Oamenii cărora lectura jurnalului meu le-ar fi făcut plăcere sînt medicii militari. Poate confundaseră ei tahicardia cu dansul Sfîntului Guy, dar după o asemenea lectură, diagnosticul lor n-ar fi fost șovăielnic. La 25 octombrie, notez următoarele: „Seara. Îl revăd pe François Truffaut cu mare plăcere. Mi-a plăcut Întotdeauna să-l Întîlnesc, Îi vorbesc despre cartea pe care am Început-o, sporovăim cam trei ceasuri. Conversația asta mă decide să acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voioasa și falnica-mi junie/ Împlea tot universul de-amor și poezie. Măgulit de admirația ei pentru versurile lui ( Nu e triumf în Câmpii Elizei/ Pentr-un poet ce-aspiră la gloria divină/ ca sacra-ngenunchere de gingașă vergină), se întreabă șovăielnic și tulburat dacă sentimentele fetei se adresează omului sau artistului : Dar cine are parte de-acest duios amor ?.../ Poetul ce nu moare, sau omul muritor ?/ Poetul e-n veci tânăr când omu-mbătrânește./ Și geniul, nu fruntea încântă și răpește. Cel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i înalțe deasupra condiției animalice la care erau reduși inițial ( S-aprind lumina minții în ochii ce sticlesc,/ Să fac din fiară omul pe care îl râvnesc ! - I, p. 34). Nimfa Eromeni, soția lui Prometeu, le arată acestor viețuitoare încă șovăielnice în exprimare însemnătatea focului, iar zeița Themis, mama titanului, se îndură la rândul ei de niște făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele din urmă, rostește cu jumătate de gură: — Armata ne-a costat cel puțin 400 de milioane de sesterți anul acesta. Augustus întinde repede mâna după papirusul din care a citit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
masă. — Mă întreb dacă nu a venit momentul... — Ce moment, stăpâne? Bătrânul principe repede bărbia înainte și își mozolește preț de câteva clipe gingiile în parte dezgolite. Rostește apoi tărăgănat: — Ne-ar trebui un procurator pentru probleme econo mice... Trasează șovăielnic cu degetul un triunghi pe masă. — La bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura torii generali pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici, în vârful piramidei, aș avea nevoie de un procurator financiar, alături de șeful biroului cancelariei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă. — Nimic? Arăți ca dracu’. Ia-o. Își scoase batista și i-o dădu lui Duncan. Șetrge-te pe față, transpiri. Ți-e mai bine? — Da, un pic. — Tremuri ca varga! Ce s-a Întîmplat? Duncan Își scutură capul, apoi zise șovăielnic: — O să ți se pară o prostie. Limba i se Încleiase În gură. — Nu-mi pasă. — Vezi, acolo-i un bărbat - Fraser se Întoarse să se uite. — Ce bărbat? Unde? — Să nu te vadă! E acolo, la dig. Un tip din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
absurd. Se mișca orbește prin cameră, culegînd lucruri, punîndu-le jos apoi... simțind cum În ea se adună isteria. Julia se dusese la bucătărie să se spele pe mîini și gură. CÎnd se Întoarse, Helen se puse În fața ei și spuse șovăielnic: — Uite În ce hal sînt, Julia! Cum dracu’ o să ascund asta de Kay? Julia se Încruntă. — Ce-i cu tine? Vorbește mai Încet! Cuvintele ei erau ca o palmă. Helen se așeză și-și luă capul În mîini. Ce naiba mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dormeam, dar de fapt eram în veșnică așteptare. Știam, presimțeam, că nu se poate ca el să nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în picioare în mijlocul încăperii. Ca în transă am deschis ușa și trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
el, părea absent. Încet, își ieșea din tihna potolită, prin ochii lui micșorați, vitregiți de gene, începeau să se filtreze culorile ticluite ale unor vise mai vechi. Trecând cu degetele peste blana sură a pisicii, el înainta pas cu pas, șovăielnic, spre marginea prăpăstioasă a tăcerii sale impuse, la început aprobă șovăitor vorbele Sidoniei, îl privi cu luare aminte pe Ovidiu, nu-i plăcea, afișa un aer superior, nesuferit: tipul de figură ștearsă pe care o uiți imediat. Dar ce importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas cu pas, șovăielnic, din când în când se oprea, rupea vreun lăstar ce se lungise și tindea să ocupe poteca, își privea critic opera și pornea din nou, o clipă fata a simțit o puternică atracție către dânsul, se afla într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea timpul trece ireparabil, că nu era bine să se mulțumească cu acel rol minor și își ceru libertatea, voia să se liniștească, să termine povestea, protestă la început vehement apoi, pe măsură ce se adânceau în acea voluptate fără de seamăn, din ce în ce mai șovăielnic, realiză că, pentru ea, Ovidiu devenise o stare de necesitate sufletească, trupească, că începe să-i fie dragă până și căldura pe care o lasă în plapumă după ce pleacă, că ea începe să o caute prin țesătura cearceafurilor cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exclamat bărbatul uscățiv care spăla morții, blocând ieșirea din curtea moscheii și Încruntîndu-se la toți cei implicați. O să pută, pentru numele lui Allah! Îl puneți Într-o situație jenantă. Undeva Între „Îl“ și „jenantă“ a Început să plouă; stropi rari, șovăielnici, de parcă ploaia ar fi vrut și ea să joace un rol În toate astea, Însă nu se hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună În Istanbul, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
președintele s-a întors în forță pe frontul antipesedist, unde și-a dobândit galoanele. La urma urmei, pentru asta a fost votat, să dărâme vechile structuri roșii, nu să-i scoată peri albi liberalului Tăriceanu, oricât i-ar părea de șovăielnic. Într-o intervenție din Oltenia, fost fief pesedist, Băsescu împinge PSD-ul în corzi, acuzându-l că desfășoară „o teribilă campanie“ împotriva integrării României la termen. Și pentru că se simte inspirat, președintele Băsescu își extinde aserțiunea privind Marea Neagră ca „lac
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
riscuri și neplăceri care Îl pândesc cu obstinație pe autorul oricărui prolog. Ele nu se referă, desigur, la lupa mea. E rândul nostru să navigăm acum, precum homeridul, printre cele două stânci contrarii. Caribda: să biciuim atenția cititorilor abulici și șovăielnici cu o Fata Morgana de atracții, care curând va risipi Întregul corpus al acestei cărticele fără valoare. Scilla: să ținem În frâu propria strălucire, pentru a nu Întuneca și chiar anéantir materialul imediat următor. Regulile jocului se impun În chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
carera lu Caruso. Îi ridica În slăvi triunfurile dă la Milano, Barcelona, Paris, Opera House dân New York, Egipt și Capitala Federală. Cum Îi lipsea gramafonu, tuna dân voce când Își imita idolu În Rigoletto și Fedora. Măndel mă arătam cam șovăielnic, că muzica mea proletară nu trecea dă Razzano, așa că m-a convins cum că p-o singură cântare londoneză i să plătise lu Caruso trei bătrâne dă lire sterline și că În Statele Unite Mână Neagră ceruse dă la el bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi mai bine să chem doctorul să vă consulte. Nici n-ar trebui să donați sânge în cazul ăsta. — Îmi pare rău. Fran se simțea ca un copil care e dojenit pentru că a răsturnat cuburile. Cât aștepta, făcu un pas șovăielnic pe podea, dar încă mai tremura și trebui să se lase în genunchi ca să-și mențină echilibrul. Drept în față, aproape la nivelul ochilor ei, așezate pe un rând, se aflau flacoanele cu sângele donat de dimineață. Era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încântat la culme că vrei să te conducă la altar, dar am o bănuială că îi era teamă să nu facă vreo gafă care să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește "aerul" fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al kimono-ului (obi), nu putuseră să crească. Părul, tăiat acum până la umeri, avea firul gros: nu unduia deloc, ci se încăpățâna să rămână ferm, ca o mătură. Numai lacrimile, șterse curat cu noile batiste parfumate, păreau aidoma celor ce întinaseră șovăielnic poemele prințului Genji. Aflat în același Gyon din Kyoto, am în față icoana trecutului care, scăldat în teroarea de diamant a plăcerii, întârzie să moară: o maiko, una dintre ultimele rămase, vine încet spre capătul podului străjuit involuntar de mine
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul meu ca o plantă strâmb crescută. „Să murim, Gloria”, îi răspund întunecându-mă. Mă culc lângă dânsa, dar trupurile ne rămân despărțite, chiar atunci când mâinile ni se întâlnesc în atingeri șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
părea că spiritele zboară tot mai sus. Sper că n-ai făcut nimic care să le răcească elanul, spuse grav Ignatius, lovind nerăbdător cu sabia în poarta de fier. Observă destul de supărat că Dorian venea spre el cu pași cam șovăielnici. Nu se așteptase la așa ceva. Ce mai petrecere, spuse Dorian, pe când deschidea poarta. Fiecare pare gata să-și dea poalele peste cap. Dorian făcu o pantomimă rapidă și dezlânată ca să ilustreze acest lucru. — Mamă Doamne, spuse Ignatius. Termină cu obscenitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bolnav și, prin urmare, important În viața ei. Cândva fusese catolică, dar, descoperind că preoții erau infinit mai atenți când era pe cale să-și piardă sau să-și recâștige Încrederea În Mama Biserică, se menținea Într-o poziție Încântător de șovăielnică. Deplângea deseori Îmburghezirea clerului catolic american și era absolut sigură că dacă ar fi viețuit În umbra marilor catedrale continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fluviului Hudson. Un om s-a apropiat prin pâcla deasă. - Hello, l-a salutat Amory. - Ai permis? - Nu. E o proprietate privată? - Este Hudson River Sporting and Yacht Club. - O. N-am știut. Mă odihneam doar. - Păi... a Început omul, șovăielnic. - Plec dacă vrei. Omul a produs În gâtlej câteva zgomote neutre și și-a văzut de drum. Amory s-a așezat pe o barcă răsturnată și s-a aplecat În față, meditativ, până când și-a sprijinit bărbia În pumn. - S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să fi fost împrăștiată ca scânteile sărite dintr-o bucată de metal. Avusese atunci nevoie să fie remodelată într-un întreg coerent. Pentru un moment, Craig a avut o imagine a ceea ce trebuie să fi fost mintea lui; ceva amorf, șovăielnic, o lume cu imagini neclare, un univers vast și fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
moștenit din moși-strămoși. Paralel cu acest ritual oficial, ca să-i zicem astfel, majoritatea indivizilor fiecărei națiuni și-a creat aparte încă un ritual, în care superstițiile cele mai fantastice și imoralitatea cea mai crasă se îmbină adeseori cu o pietate șovăielnică și cu falsa credință într-un Dumnezeu, căruia i se ascriu aproape toate defectele omenești. Lăsând la o parte pe idolatri, pe păgâni și pe necreștini și ocupându-ne numai de creștini, vom găsi fără excepție două religiuni și două
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]