504 matches
-
destin este cea care generează noua conștiință europeană, iar această nouă conștiință europeană este cea care face vizibilă și sensibilă comunitatea noastră de destin. Această conștiință a comunității de destin s-a răspîndit deja, dar rămîne încă haotică, epifenomenală și șovăitoare. Ar trebui ca ea să se înrădăcineze în zonele profunde ale gîndirii noastre, ale simțirii noastre, ale ființei noastre. Ca întotdeauna, decizia nu-i va reveni niciodată conștiinței singure. Ca întotdeauna, la un moment dat și imprevizibil, întîlnirea dintre impulsurile
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se întâmplă ca preoții respectivi ce îi îngrijiseră și se trudiseră pentru ei, văzându-i că sunt sustrași, nu mai cunosc starea sufletului lor și nu mai pot să vindece ce este bolnav în ei, nici să întărească ce este șovăitor, nici să unească ce este dezbinat, și, astfel, deoarece nu sunt folosite remediile necesare îngrijirii, cu avansarea bolii, rana se acutizează, iar preoții, ca ultimă considerație, nu pot da cont de sufletele ce astfel se pierd. 3. Unii dintre voi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vrea așa cum vreau eu să public piese. Poate cer mai mult cuvânt. Și acest cuvânt e dat în piesă dacă nu e dat îndeajuns, se va putea da, și o voi face. Luca e și el voință, dar o voință șovăitoare, și cu drept cuvânt. El se luptă între două sentimente: iubirea pentru tatăl asasinat și respectul pentru mamă. De aceea e el redus la un mutism legitim și rolul lui e foarte echivoc și misterios". 119 Motiv obsesiv, reluat în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și mai scurte din pricina pulovărului cenușiu care-i trecea de mânecile cămășii, acoperindu-i încheieturile, nu-și găseau astâmpăr. Strângeau cu atâta putere o valiză mică de pânză pe care o ținea între genunchi, încât păreau să nu simtă mersul șovăitor al muștei. Pe neașteptate, se auzi deslușit urletul vântului, și ceața minerală care învăluia autobuzul se făcu și mai deasă. Pumni întregi de nisip se prăvăleau acum peste geamuri, azvârliți parcă de mâini nevăzute. Musca mișcă dintr-o aripă amorțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
le zise cu glasul încă răgușit de neliniște: ― Dați zor, băieți, că vine un domn ofițer... De-acuma trebuie să sosească și convoiul... Of, barem de-am scăpa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treabă de militar! Ofițerul se apropia șovăitor. Vântul îi flutura pulpanele mantalei, împingîndu-l parcă spre o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
patrulă comandată de ofițer, a vrut să se împuște... Ce dovadă mai palpabilă decât încercarea de sinucidere? Curtea l-a condamnat la moarte în unanimitate, fără discuție, atât a fost de vădită crima... Eu însumi, deși sunt o fire excesiv de șovăitoare, de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată, absolut pe deplin... Klapka, buimăcit mai ales de asprimea glasului, murmură: ― O, Doamne... dovezile... când e vorba de o viață de om... Pe buzele subțiri, cu colțuri supte ale locotenentului răsări un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu ocoli întrebarea, stărui Bologa, triumfător. Răspunde cinstit! În asemenea cazuri nu pot fi două răspunsuri! Varga tăcu. Întrebarea îl încurca, și mai ales curajul lui Bologa. În sfârșit, zise șovăitor: ― Există o lege pentru toți și o singură datorie, care ne leagă prin jurământ. Când începe cineva să le judece prin prisma egoismului sentimental, atunci... ― Lege, datorie, jurământ sunt valabile numai până în clipa când îți impun o crimă față de conștiința
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răscolit-o și nu m-am gândit decât la mine!" își zicea întruna scârbit, rătăcind de ici-colo. Apoi deodată îi răsări în ochi zâmbetul Ilonei, fericit, supus, strălucitor de iubire și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da! răspunse ea cu înflăcărare. În fața ei râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui pluti câteva momente, ca o mustrare blândă. Și iarăși răsună glasul colonelului, tremurat, parcă o mână nevăzută i-ar fi strâns beregata: ― Răspunde la întrebarea mea, locotenent Bologa... Și, după o tăcere mai grea și amenințătoare, glasul urmă, tot șovăitor: ― Vina e covârșitoare, desigur, dar Curtea va asculta cu luare-aminte apărarea d-tale... Prin urmare, vorbește... O mișcare grăbită umplu o pauză scurtă. Pe urmă țâșni, ca un glonț, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se înălțau până-n tavan, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
semn. Dar tocmai atunci pretorul sfârși citirea cu glas ascuțit și strident ca un scârțâit de ușă cu țâțâni ruginite, și Apostol își luă seama, întrebîndu-se speriat ce-o să fie acuma... Peste o clipă auzi, din spate, limpede, o voce șovăitoare: ― Trebuie... pe scaun... Bologa pricepu că trebuie să se suie pe scaunul care se afla lângă genunchii lui și nu-l observase până acum. Îi era teamă că iar nu va putea mișca picioarele... Trebuie... trebuie să încerc", îi fulgeră
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pustie, în lumina unui bec cu neon, prin bulevardul Kiseleff al nostalgiei, prin muzeul Antipa al antipatiei, prin Foișorul de Foc al răcelii, prin strada Uranus cu cerul plin de stele, abia în liceu triunghiul inițial se lărgise nesigur, pipăitor, șovăitor, ca o amibă sau ca o palmă cu degete senzitive, desfăcute, cu urmele pașilor noștri drept amprente digitale și cu șinele 26 și 5 ca linii ale Dragostei și ale Norocului, cu Dealul Mitropoliei ca podiș al lui Venus, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
singura mea experiență de până acum cu un romîn!" Ca de obicei, după hohotele de rigoare, în care Akos sau Ajos excela, privirile s-au întors spre mine. Ia să vedem, ce zice românul de serviciu? Și românul se strădui, șovăitor, să găsească vreo ieșire: "Well... De fapt, cred că se vede aici diferența dintre români pe de-o parte și unguri, polonezi, sau chiar sârbi pe de alta, care au umblat chiar și în timpul comunismului prin toată Europa. Românii nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ai fost ieri? Nu... spune el mâhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptându-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zâmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de bun cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne rezolve cu niște bilete speciale pentru Tynecastle. Ți-ar plăcea? — Da, ar fi marfă. — Vorbește cum trebuie Euan, zice mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sintagme simple și limpezi (lipsite de Înflorituri metaforice gratuite) care trimit direct la țintă, focalizează activitatea contemplativă pe obiectivul vizat. Evitarea figurilor de stil, cu care ne-a obișnuit poezia occidentală, preîntîmpină astfel rătăcirea cititorului pe căi lăturalnice, ocolite sau șovăitoare. Numai cuprinzînd expresii firești și naturale, nepretențioase (care nu vor să atragă atenția asupra lor), textul Își Îndeplinește cu brio funcția tranzitivă de vehicul folosit doar pentru a ajunge la destinație. Din acest punct de vedere, rolul textului este să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
examinarea mutațiilor tehnice, a mediilor sociologice și a permanențelor mitice ale imaginarului. Efort anevoios, căci mașinăriile și miturile nu prea se împacă. Istoria fericită, mobilă, evolutivă a raporturilor noastre cu lucrurile ("fabuloasele progrese ale științelor și tehnicilor") întoarce spatele istoriei șovăitoare, nevrotice, nefericite a acestei părți obscure din noi înșine pe care n-o stăpânim ca pe un lucru. Și pe care vrem neîncetat s-o elucidăm, până la a ne pierde suflul, cercetând fără răgaz toate imaginile de pe pământ. De aceea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la telefon, se ridică dintr-odată și strigă: — E cineva în clădirea asta nenorocită care vorbește germana? Darcey ridică o clipă ochii. Mike își smulsese casca de la urechi și se uita în jurul lui disperat. Darcey își drese glasul. —Eu, recunoscu șovăitoare. —Grozav, zise Mike aruncându-i casca. Păi, atunci poți să-ți dai seama ce naiba spune tipul ăsta? Se presupune că engleza e limba afacerilor, așa că te aștepți să știe și el măcar o boabă... Darcey se ridică de la birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de informația ei despre indiscreția lui Max ca să obțină un post probabil mai avansat decât merita. —Fii serioasă, Darcey, îi spusese Nieve mai târziu, când Darcey reușise în sfârșit să vorbească cu ea la telefon despre asta, și îi sugerase șovăitor că îl cam șantajase pe Max ca să pună mâna pe slujbă. Măcar atâta câștig să am și eu că l-am prins cu pantalonii-n vine! Ce altceva aș fi putut face? Să-l las să se descotorosească de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve. Zilele astea nu prea am des ocazia să gătesc. Dacă nu iau cina în interes de afaceri cu Max, numai de mâncare comandată sau pregătită la microunde am parte. Mi-ar plăcea să gătesc. Dacă ești sigură... spuse Darcey șovăitoare. Sunt, o încredință Nieve. Du-te și odihnește-te. Am eu grijă de lucruri în bucătărie. Și Darcey pur și simplu nu putu să spună nu. Băură un pahar de vin, iar Darcey îi povesti lui Aidan despre escapadele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și realiza că totuși lucrurile nu erau la fel. La sfârșitul săptămânii, ieși cu Aidan și îl întrebă dacă era ceva în neregulă cu relația lor. În neregulă? întrebă el stingherit. — Da, în neregulă. — Nu e din cauza ta... începu el șovăitor. —Rahat! Nu se putu abține. Nu plănuise să izbucnească în plâns, dar lacrimile începură să-i șiroiască pe obraji până să aibă timp să se stăpânească. Te desparți de mine, nu-i așa? Darcey, suntem tineri amândoi. N-aveam nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întoarse la Canary Wharf întrebându-se dacă până la urmă tot avea să fie o femeie de afaceri și dacă va lucra cu tipul ăla drăguț care îi aranjase slujba, Neil Lomond. Și în final? o întrebă Anna cu un glas șovăitor. L-ai cunoscut în Londra. Ți-a făcut rost de o slujbă. Asta-i tot? O privi pe Darcey curioasă. — Nu chiar, recunoscu Darcey. —Și-atunci? Darcey o privi pe Anna stânjenită. M-am măritat cu el, spuse. Capitolul 15tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
numai începutul. Se întoarse în birou și își puse în ordine fișierele pe computer. Tocmai termina când intră Paola cu o figură speriată. Nieve oftă. Expresia permanentă de nesiguranță a Paolei o scotea din sărite; nu putea să suporte firea șovăitoare a fetei. Și mai arăta și de parcă ar fi crescut monstruos în ultimele săptămâni, pentru că burta intră în birou mult înaintea femeii. — Îmi pare nespus de rău, începu ea. —Ce mai e? Glasul lui Nieve era deja resemnat. Nimic grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
obrazul mai rotund, cu ochi mai mari și mai inocenți. La etajul doi, unde stăteau fetele și puștii, m-am văzut în oglinda întunecată ca un băiețel de opt-nouă ani, privind înspăimîntat în susul scărilor crescute deodată la proporții monumentale. Urcam șovăitor, bocănind, răsucindu-mă încet în burghiul casei scării, dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Betty le întâlnea prin baruri. Ne-au oferit piste care se dispăreau la o investigație mai aprofundată, ideea fiind, în esență, că Betty se prostitua pe cont propriu cu participanții la diverse conferințe în câteva hoteluri prăpădite din centru. Susțineau șovăitoare că Dalia făcea doar rareori trotuarul și nu știau nici un nume al vreunui fost client. Investigația lui Fritzie prin hoteluri nu i-a adus decât răspunsuri negative, iar faptul că alte femei - confirmate la Moravuri drept prostituate - n-au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
divorțului, adăugă el trist. - John, nu se poate! Glumești. Eu și soțul meu am avut una. Și a luat-o el după divorț. - Serios? răspunse el înveselit. Hai până la râu. O să o poți vedea. - Mi-ar plăcea enorm, spuse ea șovăitor și își strecură brațul sub al său. O purtă de braț până la ieșire. Doza părea corectă. Era supusă, dar nu va leșina până vor ajunge pe malul Hudsonului. Porniră spre Riverside Park. - Spuneai ceva despre bărci, vorbi ea amețită. - Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pune la cale. - Tu? Cum? - Voi face apel către toți locuitorii din Canton Falls să-l găsească pe Jeddy Barnes. Poate că îl vor convinge să să ne spună unde e Weir și ce plănuiește. - Stai puțin, Andrew, spuse Roth șovăitor. Ai grijă să nu fie nimic ilegal. - Mă voi asigura că așa va fi. - Sunt sigur că Grady va aprecia gestul. - Întru noi doi fie vorba, Joe. Nu dau o ceapă degerată pe Grady. Fac totul pentru mine. O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]