1,933 matches
-
Cazarma pare o zonă închisă pe simulacrul de gând o Doftană pe câmp mărșăluind în cuvinte este-o speranță. Poate un fort libertin poate o pâine sau poate o greață Nu pot să-i uit ugerul. Laptele albastru și nasturii șterși oxidați. Glonțul perfid liniștea dinainte de goarnă În America a plecat până și Moromete și toți haiducii din colectiv cu ochii întredeschiși Îngerul a stat de veghe... La Marsilia în port peștele a amuțit copleșit de visul din palmă. Poză 6
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Un bărbat care va da peste o asemenea listă se va îndoi în secret de sănătatea psihică a celei care a alcătuit-o. “Bucătărie: aragaz, chiuvetă, geam, masă, faianță, aspirat, spălat pe jos. Baie: chiuvetă, WC, cadă, faianță, gresie. Dormitor: șters praf, aspirat, geamuri, spălat pe jos, ordine. Sufragerie: bibliotecă - șters praf, ordine, aspirat, geamuri, spălat pe jos”. Pare absurd, nu? De ce și-ar nota o femeie care face curat în bucătărie cuvântul “aragaz” pe o listă? Nu-l vede? Hmm
Suntem unice, fată! Una mai unică decât cealaltă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18620_a_19945]
-
va îndoi în secret de sănătatea psihică a celei care a alcătuit-o. “Bucătărie: aragaz, chiuvetă, geam, masă, faianță, aspirat, spălat pe jos. Baie: chiuvetă, WC, cadă, faianță, gresie. Dormitor: șters praf, aspirat, geamuri, spălat pe jos, ordine. Sufragerie: bibliotecă - șters praf, ordine, aspirat, geamuri, spălat pe jos”. Pare absurd, nu? De ce și-ar nota o femeie care face curat în bucătărie cuvântul “aragaz” pe o listă? Nu-l vede? Hmm... Păi, da, poate să nu-l vadă din cauza chiuvetei de la
Suntem unice, fată! Una mai unică decât cealaltă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18620_a_19945]
-
însoțită, de cuvântul, iubire. Mihaela începu să învețe, dar, uneori gândul îi fugea acolo, la el. Coleg de an, din clasă paralelă Nicu, era un băiat, super de frumos, ziceau fetele. Dar, Nicu se îndrăgosti de Mihaela o fată modestă, ștearsă, astfel o caracterizau invidioasele . Citi mesajul lui; mâine ne vedem în pauza mare, acolo la locul nostru, te aștept, îți voi spune ceva foarte important.! Mihaela zâmbi fericită.! Cât de mult o ajutau cuvintele lui.! Acum porni hotărâtă la învățat
ADOLESCENTA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384712_a_386041]
-
timpul am devenit maniac. Eram atent până și la o picătură de apă căzută pe gresie, care n-avea ce căuta în acel loc și în acel moment, ca să nu mai vorbesc de paharele, farfuriile, tacâmurile aflate la vedere, bine șterse, fără amprentele mele, totdeauna pentru o singură persoană... Adaugă la asta patul făcut doar pentru L., cearșaful și cuvertura fără nici o cută în plus, absența papucilor, a hainelor - nimic de-al meu la vedere. Și câte altele. Mă întreb și
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
vreun model despre care ai dori sa ne povestești? În ce masură ceea ce ai invățat pe băncile facultății te-a ajutat în ceea ce ai scris? - Am urmat, între anii 1972-1976, cursurile Facultății de Filologie din Cluj. Am fost o studentă ștearsă. Nu-mi place să „iau cuvântul” și să se uite lumea la mine. Nu suport să fiu expusă și, dacă vrei să știi, în clipa asta, sunt deja refugiată în cabinetul unui profesor (pe atunci, asistent), unde mă luau cu
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
râs cu poftă, văzând cum Andu face gesturi discrete, cuiva. - Ce faci, vrei ceva surprize? a întrebat domnișoara. - Taci, că este rost de inocență! și-i făcu semn cu ochiul. De ei s-a apropiat un tânăr cu o față ștearsă, de fapt palid în general, cu o mână în buzunar și una fluturând-o pe lângă el. Din când în când, se uita în părți, speriat parcă de ceva anume. - Salut! spuse celor doi îndrăgostițiți. - Zi și tu, sărut mâna, că
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
care vremea a încremenit și din care “ochiul postum” poate recupera “raze și umbre, siluete și imagini”. În ceața aburoasă ce desparte faliile realității, conturul, urma, imaginea vagă stabilesc înțelesul unui cadru. De aceea multe secvențe au aparența unor tablouri șterse, sau a unor schițe patinate (termenul stampă revine cu o certă frecvență) , prinse în ceea ce poetul numește “lectura unei străzi”: “Azi voi relua lectura unei străzi/ bătrâne”, notează el, precizând că reveriile sale stradale au o țintă precisă. În centrul
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
Nixon a adus cea mai tare probă în dosarul Watergate: președintele a cerut înregistrarea tuturor convorbirilor din Biroul Oval, pentru a rămâne consemnat în istorie modul în care a condus SUA. Când a izbucnit scandalul, o casetă a fost parțial ștearsă, pentru că îl incrimina direct pe șeful statului. Minutele eliminate l-au condamnat pe Nixon, chiar dacă nu se va ști niciodată ce spunea referitor la interceptarea adversarilor politici. Moda înregistrărilor, introdusă de Traian Băsescu Filmarea discuțiilor pe care le are președintele
Interceptări la Cotroceni. Bomba aruncată de Băsescu, ”proprietarul” stenogramelor, poate să-i explodeze în față by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/28362_a_29687]
-
Toate Articolele Autorului Clopotele toamnei bat sub cer, zănatic, liniștiri de plumb se adună-n patimi umbrele lumini-i strâng din dinți, apatic, la răscruci de nouri ploaia-și strânge lacrimi. Mai ascunde Doamne! ceara din apusuri mierea plânge buza șterselor iubiri, dă tristețea mării s-o adoarmă-n fluxuri alungând tăcerea morții din priviri. Șterge-nsingurarea somnului din cuiburi creanga uscă dorul plânsului de cuci depărtări-n suflet i s-a scris cu doruri, viața-și plânge moartea pe sub coji de
RUGA TOAMNEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384387_a_385716]
-
pe care le-am citit nu sunt puține pentru că am fost un înpământenit al cititului , orice carte îmi cădea în mână o devoram , așa o parcurgeam , pe nerăsuflate aproape, însă față de Evanghelia după Ioan ; orice carte rămâne ca o umbră ștearsă , fără chip și substanță , chiar și Luceafărul care e cea mai genială și mai muzicală poezie ce am parcurs-o vreodată . Mai există încă o poezie în literatura română , care se ridică după mine la aceleși nivel , așa că nu știu care e
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
de frig și întuneric, Când timpul ne refuză nopți și zile, Se șterg mereu permise și ștampile, Dorințele devin ceva himeric. Își pierde toamna tot mai multe file, În vântul cu vârtej nebun sau sferic, Dispar și stele-n cerul șters, eteric, Iar ploile ne cuceresc, abile. Prea repede rămânem fără soare, De frunze nici măcar nu ținem minte, Ne sângerează sufletul, ne doare, Că nu putem să mergem înainte Și stăm pe loc, așa, în așteptare, Chiar dacă inima e tot fierbinte
VÂRTEJ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382470_a_383799]
-
a devenit apoi soție vreme de un deceniu și ceva ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, un vis euforic, dar a trecut. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de la o țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
domnule agent-șef principal! Am văzut... Așa se întâmplă la mai toate zilele de sărbătoare, aminti agentul Brumă privind cu luare aminte mulțimea de mărțișoare și flori proaspete. Partea rea este că, cel puțin pentru noi, este o zi monotonă, ștearsă... Nu am avut nicio intervenție. Noaptea eram prea aglomerați și acum... - Lasă, omule, că-i bine! Nu te-ai săturat de alergătură? Ba scandaluri, ba ciomăgeală, ba bețivi de toate culorile, ba incendii, ba alei cu boschetari sau străzi cu
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
clepsidra vieții Tot timpul care nu e măsurat Și să ajung la vremea bătrâneții Doar de-a rămas ceva nestrecurat Sunt doar un fir de praf în Univers Lăsat în urmă de o stea, oricare Atât de neștiut, atât de șters Îmi pare că și fără de culoare Eu nu mă-ntreb ades de ce exist Dacă-n clepsidra vieții strecor timpul Pe zi ce trece devin tot mai trist Căci caut, dar nu-mi găsesc anotimpul Și razele de foc, arzând, solare
POEZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383831_a_385160]
-
venit, nu ai impozit, vecine! - Să crezi mata. Uite, ia și citește! Sunt obligat să plătesc impozit la stat, la asigurările lor de sănătate, mama lor de ipocriți... - Păi..., cum adică? Suntem în aceeași oală, răspunse vecinul tulburat, cu voce ștearsă, desfăcându-și fularul din jurul gâtului. Nu mi-au eliberat cardul de sănătate, nu mă primesc doctorii, deși plătesc la asigurările astea de patruzeci de ani încoace, adăugă după secunde lungi de tăcere. I-a întins ziarul și i-a pus
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
cine? „Cu searbăda, tăntăloaica de dactilografă?” „Șleampăta asta, cu un cur cât un cuptor țărănesc?” „S-a blegit directorașul nostru, fă! S-a prostit de tot!” „Mă, să recunoaștem că e dreptu’ lui. Da’, cu cine, fă, cu cine? Cu ștearsa asta la care nu se uită nici un bărbat? Trebuie dată afară, că a stricat prestigiul întreprinderii!” „Să-i spunem lui Nicușor să-l ia pe director pe linie politică, să-l amenințe cu o plenară.” „Ba nu, dragă, să-l
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
severă este legea? Zile și nopți de coșmar și ezitări. Dacă m-aș fi dus imediat la „tovarășul” și i-aș fi aruncat în față adevărul, legea n-ar mai fi fost așa severă. Dar în fața mea, o biată figură ștearsă, legea se proțăpise necruțătoare. Nu i-am spus nici măcar mămichii. De rușine, sau din mândria mea prostească? Poate din amândouă...Sau de frică?.. Timpul trecea ireversibil și, după câteva luni, trupul meu aduse la cunoștință publică schimbările petrecute în el
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
vrut, odată, totuși, să creezi o punte. I-ai propus editorului să-ți publice manuscrisele în facsimil. Nedactilografiate. Așa să-ți apară cărțile. Cititorul să descifreze singur textul masacrat de modificări, ilizibil pe anumite porțiuni; să caute pasajele anulate, cuvintele șterse, intercalările; să facă, în manieră proprie, o analiză grafologică. Bibliofilă. Detectivistică; să aibă posibilitatea revelației. Pătrunderii. Decepției. Litera rece a tiparului dezvoltă distanța; doreai apropierea. Ai primit un răspuns negativ. „Eu sunt editor, nu intermediarul experiențelor dumitale. Dacă aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
parcă revezi după ani de zile chipul unui om cu care te-ai simțit bine, preț de o oră Într-o gară, și nu Îndrăznești să-l oprești pentru că nu ai siguranța că nu Îl confunzi. Așa trăim cu amintirea ștearsă a unei vocații Întrerupte la jumătate și În fiecare dimineață ne trezim Într-o casă plină de pantofi și de sacoșe, obiectele cele mai active ale unei familii care se Încăpățînează să trăiască, neașteptînd altceva decît schimbarea anotimpurilor. Mergi, mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum zece, acum douăzeci de ani, linii disparate, texte Întrerupte ca traseele șterse ale unui creier pe care trebuie să le umpli cu ceva și unde sînt de fapt adevăratele personaje, unde sînt adevăratele Întîmplări cînd nici nu distingi dacă amintirea este proiecția acelor fapte petrecute demult sau ele Însele nu sînt decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îndepărtate. Și eu care visam o troică, o cergă de blană, un han În cîmpie, un grog fierbinte și un bărbat necunoscut. Pe atunci nu apăruse la noi Încă noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În afara memoriei. Aflîndu-se deci Într-o situație extrem de inconfortabilă a găsit În ultimă instanță o soluție de compromis. În această carte există un personaj care dirijează din umbră mișcarea pionilor pe tabla de șah. El este victima. O victimă derizorie, ștearsă, impersonală. O prezență fără chip, fără opinii, fără cuvînt, apărînd doar sporadic În relatările participanților activi la acțiune. El este deci figura pasivă, negativul unui film după care se poate developa fotografia. Iată ideea salvatoare. Naratorul a expediat capitolele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
călduri, da și ce-a ieșit! Ți-am spus eu că le rup gura. De poza din stînga ce zici? Asta-i recentă. Nu mă recunoști? Autoportret În oglindă. — Foarte bun... dar chipul din oglindă, nu știu, parcă... fața asta ștearsă, inexpresivă Îmi amintește — Nu mă interesează ce-ți amintește ție. Orice chip Îi sugerează fiecăruia altceva. Asta e un fel naiv de a privi arta. Încearcă să te detașezi, caută emoția pur estetică, uite nudul ăla multiplicat prin repetarea negativului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de ras, care începuse să se cam îngălbenească pe la margini. Spuma de ras din fotografie, ca și maioul, ajunsese foarte ștearsă, iar el avea urme de ruj pe față, acolo unde nu fuseseră înainte. Urmele erau atât de mari, încât am știut că trebuie să fie de la tanti Mae. Mă făceam mare, și asta din cauză că mă jucam afară cu tanti Mae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]