919 matches
-
astfel, nu va mai exista nimic de care să se teamă. Totuși, inima mea o venerează cu încăpățânare pe femeia de dinainte, ceea ce îmi devine limpede atunci când aud zgmotul copitelor lângă palanchinul meu. Pe loc, mintea mea atinge nebunia cunoscută, știrbindu-mi voința. — Bună dimineața, Majestatea Voastră! Este vocea lui. Entuziasmul și plăcerea mă paralizează. Mâna mi se duce parcă singură să ridice perdeaua, și zăresc chipul său. Poartă magnifica uniformă de ceremonie și se ține drept pe cal. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze poziția corpului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la gara Ghidigeni la Priponești. N-a schițat nici cel mai mic gest că m-ar recunoaște. Contrariat de atitudinea lui, am crezut că, dacă m-aș fi adresat să-i amintesc de vremea aceea de demult, i-aș fi știrbit autoritatea față de subordonații săi și n-am vrut acest lucru. Am tăcut, la gândul că lumea are vanitățile ei, nevrând să-l cobor în ochii subordonaților... După alți ani, Ghiță a trecut pragul în lumea de dincolo și abia atunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sè se mèrite cu tine? Da! Matei e convins cè ar fi fècut asta, Poate ar fi fost mai bine sè fie fiica mea, crede ea, De ce? se mirè Matei, Ea te-ar fi refuzat cu siguranțè, rèspunsul ei îmi știrbește puțin orgoliul masculin, De ce sè mè refuze? insist, E încè prea tânèrè, Matei, n-are decât douèzeci și unu de ani! De fapt n-are importanțè, o întrerup eu, nu vreau sè vorbim acum de fiica ta, spune-mi, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
eu. Numai ce s-a uitat extrem de bizar la mine și practic a rupt-o la fugă afară din clădire. Rachel arăta istovită; ochii migdalați Îi erau umbriți de cearcăne, dar, ținând cont despre cine era vorba, ele nu-i știrbeau cu nimic frumusețea, dându-i În schimb un aspect al dracului de sexi. Cu toate astea, mișcările pe care le făcea erau mai lente și mai obosite decât de obicei. Asta s-ar fi putut pune pe seama faptului că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de mii de ori Înainte. Se retrase, apoi, câțiva pași, Își Încrucișă brațele și a Încremenit. Îmi aminti de nimfa din mitul grec, care fusese transformată Într-un copac. Cum o chema? Ah, da, corect. Daphne. Uniforma de deținut nu știrbise cu nimic frumusețea lui Rachel. Părul Îi era Împletit strâns pe ceafă, scoțându-i În relief oasele delicate ale feței. Gâtul Îi răsărea din gulerul urât al uniformei cu o grație desăvârșită. Rachel nu putea fi decât un copil adorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
după ea, în loc să-mi văd de treabă. Și ea abia te prinde. — Dar de unde?! Întotdeauna mă ceartă și mă fugărește și-atunci mi-e un necaz pe ea de să mor. Înseamnă că e o fată serioasă. Dacă și-a știrbit din orele ei vrea măcar ca tu să înveți, că altfel ce folos? — Dane, mă tulbură prezența Teofanei. Înțelegi tu? Nu știu ce-aș face de dragul ei. Acum când am condus-o atât am sărutat-o și am simțit că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dă prilejul să descopere frumuseți și înțelesuri pe care nu le bănuise până atunci. Tot așa, această imensă știință pe care o primise de-a gata, toate limbile și literaturile pe care se trezise că le cunoaște nu i-au știrbit bucuria de a le învăța și cerceta. Recitite după câțiva ani, unele fraze îl încîntau: "Nu înveți bine și cu plăcere decât ceea ce cunoști deja." Sau: Nu mă comparați cu un calculator electronic. Ca și mine, dacă a fost corect
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
orneze cu câteva fresce reprezentând scene clasice, dar proiectele sale au fost respinse de Comitet.) În orice caz, locul, cu șirul lui dublu de coloane și scările de marmură care coboară în apa caldă și limpede, are un farmec anume, știrbit în oarecare măsură de aglomerarea urâtă a plantelor sădite în ciubere. Baia Interioară era adeseori închiriată pentru petreceri particulare, dar după un anumit chef despre care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee ce șerpuiau știrbite de gropi lăsate de proiectile de artilerie sau bombe de avion... Toate îi aduceau aminte de piciorul rănit. Și gândurile au început să se vânture în voie. „De ce mi s-o întâmplat tocmai mie, că doar nu eram un cercetaș
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu maș fi apucat să tratez subiectul pentru că este didactic, și iată, stârnește „forțele răului” la protest, dar nu mă lua în seamă, pentru că eu nu fac parte din rândul „sfinților”; eu sunt revoltat împotriva a tot ceea ce-mi știrbește libertatea de ființă efemeră care ar dori, înainte de a muri, să guste din toate bunătățile pământului. Poate de aceea am și scris „Erotica”, deși și acolo este oleacă de morală... Nu putem scăpa de morală!! Viața din noi ne ridică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
din ce în ce mai mare. Atunci s-a petrecut un fapt încă și mai ciudat. Valurile aruncaseră pe nisip tot felul de lucruri: ancore ruginite, meduze moarte, alge, sfărâmăturile unei bărci. Printre ele, am găsit o monedă de bronz. Era coclită, veche și știrbită într-o parte. Mă pregăteam s-o arunc în nisip, când am descoperit pe ea efigia lui Robespierre. Am rămas fără aer parcă, buimăcit de surpriză. Moneda aruncată de valuri pe plajă arăta întocmai ca monedele pe care mi le
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stare de spirit. Plămânii tuberculoși se vindecă uscându-se și astfel fericitul lor stăpân moare înăbușit cu încetul. Așa s-a întâmplat si cu mine: o dată cu vindecarea, venea, liniștită, moartea. Trăiam încă din meseria mea, dar reputația îmi fusese mult știrbită de vorbele mele extravagante, iar existența mea dezordonată nu-mi mai îngăduia să-mi exercit profesia cu regularitate. E interesant de notat că oamenii nu mă osândeau atâta pentru excesele nocturne, cât pentru cuvintele mele pline de sfidare. Clienții deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
împins parcă de ceva nevăzut. Ușile se deschideau pe rând și, în cele din urmă, m-am trezit în sala tronului curții domnești...Mi se părea cunoscută. Așa era...și totuși părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
iau forme ciudate. Un nor în formă specială îl duce cu gândul la inima lui Dumnezeu, iar copilul se întristează crezând că într-un corp micuț ca al lui nu poate încăpea o inimă largă și astfel, i-ar fi știrbită capacitatea de a dărui iubire. O lecție de viață este și povestirea Vis împlinit, în care personajul, un băiat pasionat de fotbal învață ce e prietenia alături de Ionuț, un băiat aflat în scaunul cu rotile și alături de bunicul său, al
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
-l miște tremurător. Julius nu Îndrăzni să se Întoarcă pentru a vedea dacă Într-adevăr se ridicase și ieșise la fereastră. Fugi pînă ajunse la scară și aici trebui să-și Încetinească mersul, fiindcă nu era lumină și treptele erau știrbite. CÎnd ajunse jos se opri În mijlocul coridorului Întunecos dintre cele două patio-uri și căzu pe gînduri, de parcă ar fi urzit vreun plan machiavelic pentru a străbate „vestibulul“ fără să-i fie frică de nimic și aflînd o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipe mai tîrziu, la etaj, pe un coridor, Țanțoșa dădu nas În nas cu domnișorul Bobby care țipa ca un nebun și vru să țipe și ea, dar Își dădu seama că țipetele nu i se adresau ei, nu-i știrbeau prin urmare nici unul din drepturi, În schimb o făceau să-și amintească de anumite datorii: alergă s-o anunțe pe doamna, care În clipa aceea alerga să-i caute pe Juan Lucas, strigînd darling! darling!, cînd deodată se văzu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost că o contribuție hotărâtoare la aceasta avusese și conducerea lui ilustră. Tews nu avea nevoie de perspicacitate ca să-și dea seama că, în asemenea împrejurări, ar putea pune în mod generos triumful pe seama lui Jerrin, și nu s-ar știrbi cu nimic bunul renume al altora. În ciuda propriilor cuvinte către patronat, se trezi, în timp ce săptămânile curgeau liniștit, din ce în ce mai uluit de realitatea celor spuse: nici un dușman. Nimic de care să se teamă. Chiar și acum, i se părea greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fel de manie compulsivă pentru curățenia sufletului, durase, cu modificări minore, toată perioada adolescenței, cuprinzând chiar și izbucniri de rușine pentru că nu reușise să se abțină de la ceea ce el și preotul său denumiseră, cu tact și cifrat, susceptibilitate, plăcerea care știrbea orice stare de grație, pur și simplu pentru că era solitară. Nici măcar știința nu-i dărâmase în totalitate credința; profesorii săi iezuiți menținuseră o armonie ingenioasă între credință și realitate. Apoi, la facultate, religia murise peste noapte, fără cruce și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Învăluia cu măreție Înfățișarea jalnică a acestui om și pentru că-și dădeau seama că nimic din ceea ce este banal, meschin sau jalnic pe fața pămîntului și nici mînia, mărimea și mulțimea orașului cu un milion de picioare nu reușeau să știrbească cu nimic demnitatea veșnică a mîndrei morți, nici măcar atunci cînd poposea În preajma celui mai amărît individ de pe stradă. Așadar, refuzau să-l părăsească, pentru că În clipa de față trăiau un ciudat sentiment de dragoste și devotament față de el; și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Libertății din New York, a cărei... la care tot el a lucrat partea metalică. Domnul Gustave Eiffel e un geniu al oțelului, știe toată lumea. E drept că afacerea cu canalul Panama, atât de exagerată de gazete, chiar și la noi, a știrbit puțin din faima domnului inginer. A trecut totuși de mult vremea când un scriitor fără mari cărți, cum este deocamdată acest Léon Bloy, numea turnul „un tragic lampadar“, iar un scriitor mai bun, dar cam excentric după gustul meu, monsieur
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pentru uciderea în duel a directorului ziarului de limbă franceză L’Indépendance Roumaine, George Em. Lahovary, Nicu Filipescu, fost primar al capitalei și directorul ziarului Epoca, a fost condamnat la 6 luni închisoare, la Văcărești. Lucru care nu i-a știrbit nici faima, nici cariera politică ulterioară, se pare că fără pată. Generalul Algiu a mai venit un an la Prefectura de Poliție, în 1901, primul an al secolului 20. Conu Costache a avut grijă să-și șteargă numele din documente
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trezise. Nu bănuia că-l mai știe atât de bine. Erau treizeci de ani de când îl auzise înălțându-se între stâncile templului din Chak Chak. Era secetă și mobed-ul îl rostea pentru vite și pentru ploaie. Pentru ca să nu-i fie știrbită credința în cuvinte, în fapte bune și în gândul bun. Își aduse aminte că avea treișpe ani și tichia albă a ritului nu-l mai cuprindea peste frunte. I se întâmplau multe lucruri: brusc, se deșirase, creștea și mâinile îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
drum și plecând de la locul faptei. Ne-a declarat că dorea să termine odată, avea coșmaruri, nu putea dormi, dar nici nu avea curajul să se prezinte singur la miliție să se autodenunțe. Din acest motiv, pentru a nu-i știrbi viitorul copiilor, nu pomenim nici un nume. În final a fost judecat și condamnat. DESPRE O CRIMĂ CU SCOP DE JAF Era prin toamnAșanului 1956, când locuitorii pașnici ai orașului Brăila au fost zguduiți la aflarea veștii comiterii unei odioase crime
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
o iubeau și că nu vor fi răsplătiți pentru aceste lungi suferințe. Deși luni întregi perseveraseră în așteptare cu o tenacitate obscură, în ciuda închisorii și a exilului, cea dintâi speranță fusese suficientă ca să distrugă ceea ce disperarea și teama nu putuseră știrbi. Ei s-au năpustit, ca niște scoși din minți, s-o ia înaintea ciumei, incapabili să-i țină pasul până în ultima clipă. În același timp, de altminteri, s-au manifestat și semne spontane de optimism. Astfel a fost înregistrată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]