535 matches
-
dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și marile guri căscate ale Beaubourg-ului - ca un Titanic abandonat lângă un perete mâncat de iederă, naufragiat Într-un crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le descoperă numai cine știe cum să navigheze prin preajma lui Saint-Merri. Așa că trebuie continuat, am o urmă, sunt pe cale să dau pe față una dintre urzelile Acelora, În plin centrul Orașului-Lumină, complotul pus la cale de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sa de vinete Vindaloo extra-picante. — Noi sîntem lumea, Îi șoptește Maggie În ureche. Wakefield se gîndește la familia ei de țărani și GSO și la temerile lor față de evrei. Nu trecuse așa de mult de-atunci. — Face acte de filantropie? șușotește Wakefield către Maggie, fascinat de ungurul miliardar. Ar fi putut Înființa o fundație, să facă ceva pentru Ungaria... — Farkas? Nu cred că are timp pentru așa ceva. Este unul din tipii ăia care mor la biroul lor, cu cecurile de salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
față și Anselmo, judecătorul, așteptând porunci; m-am așezat lângă el. Liutperto a sosit lac de sudoare și a spus: - Faroald, preotul acesta este nebun; refuză să iasă din casă și mă imploră să-l omor. Longobarzii au început să șușotească, drept care comandantul a zis: - Împresoară casa și adu-l aici pe sămădău. Woto, târât fiind la stejar, s-a aruncat la picioarele lui Faroald. - Stăpâne, se văita el, eu nu sunt vinovat cu nimic; a intrat în casa mea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Surorile se grăbeau să intre În clase și toți părinții erau Împrăștiați prin curte. Era jenant să fie văzută În compania ăsteia. Puteau crede că se frecventau. Camilla Îl smulse nerăbdătoare pe orb din Îmbrățișarea mamei. Îi auzi pe copii șușotind Între ei. Blonda palidă În cizme și blană din piele de câine mergea alături de el - și continuă să surâdă prietenoasă. Maja Înțelese că femeia Își căuta cuvintele și, pentru a-i descuraja o eventuală tentativă de conversație, se Încăpățână să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
problemă. Nu mai există nici o problemă. Își accentuă zîmbetul ce părea să-i contrazică animozitatea din privire, făcu stînga-mprejur și ieși. 8 Vestea legăturii dintre Chantal și Nicolas făcea deja Înconjurul insulei. Cu mare iuțeală, cumetrele flecare din piață Își șușoteau evenimentul cu o delectare speriată și lacomă. Fiecare dintre ele, mîndră să ducă vestea, pleca mai departe ca din pușcă s-o Împrăștie, cu plăcerea de a trezi și pe alte chipuri emoțiile pe care tocmai le Încercase. Gwen nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai căsătorit cu blegul ăla de Philippe, rezultatul nu e dintre cele mai grozave. Dar măcar nu ți-a făcut un copil handicapat! Zgomotul scaunului tras de Gwen indică sfîrșitul discuției, Lucas Își scoase căștile. N-o auzi pe Yvonne șușotind doar pentru sine: - Pe tine te-am iubit, fata mea, mai mult decît Însăși viața mea, și l-am iubit și pe tatăl tău, doar Dumnezeu știe, tot atît de mult cît Îl urăsc acum... CÎnd Marie ajunse la far
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se adresa ei. Își fixă privirea asupra ultimului semn și se Încruntă: era sigură că văzuse recent exact același desen, În altă parte decît pe pietrele sitului. Annick, venită să ia plicul cu CD-ul de transmis la PS, le șușoti că tocmai sosise Armelle de Kersaint, care voia să afle cît timp aveau de gînd să-l rețină pe soțul ei. - Gata, acum știu! Marie, Întoarsă cu fața tot spre simbolul soarelui, descoperise În sfîrșit ce căuta. Lucas o expedie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din mașina de teren și se Îndrepta spre bacul gata de plecare, În compania polițistului. Să fi acționat puterea privirii lui sau chemarea mută pe care aceasta o conținea? O văzu totuși Întorcîndu-se scurt, aplecîndu-se spre Însoțitorul ei căruia Îi șușoti cîteva cuvinte Înainte de a veni către el. O privi cînd se apropia. Cercetă amănunțit portul semeț, tenul sidefiu, ochii mari și verzi, buzele pline și bine conturate, pieptul rotund și dulce, coapsele arcuite. PÎnă și o pînză de sac i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului, Îi vorbea cu glas blînd, monocord. - Ești complet destins, Pierric, ai șase ani, e noapte, te ții după sora ta și camarazii ei, te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător, vocea lui avea un timbru de copil, diverse expresii se succedau pe chipul lui pe care Lucas și Marie Îl urmăreau cu sufletul la gură, fascinați. Stătuseră Îndelung la sfat cu psihanalistul, dîndu-i toate detaliile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de vară care Încurajă afluxul turiștilor. Lands’en, turtită sub un cer albastru uniform, plutea nemișcată pe o mare cumințită, care se mulțumea să scalde blînd picioarele vilegiaturiștilor. Pe situl de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge, ca să-și adauge vieții de zi cu zi un frison bine ținut În frîu. Drumeagurile erau Înțesate de biciclete, În port mirosea a pește prăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă rîsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitîndu-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fîstîcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau cîteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc În sufragerie și mă arunc pe canapea. Mă doare tot corpul de la cît am stat de Încordată toată ziua. Nu-mi face deloc bine la sănătate chestia asta. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de parcă ne cunoșteam de o viață, a fost interesant). Până la urmă am acordat interviuri unei reviste de paranormal și, pe nesimțite, am lansat o legendă. Era ziua în care dădusem ecuațiile de gradul doi și îi lăsasem pe elevi să șușotească și să se înghiontească între ei. Numai Cristina, din bâzâiala generală, azvârlea în sus un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care amantul ei - un alt învățător scheletic - părea să o catapulteze în fiecare noapte - de trei ori la rând - în al nouălea cer. Cristoase, cât îi mai ura! Se nimerea des cu ei în ascensor. Își plecau atunci capul și șușoteau între ei, ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume, și ai fi putut crede că se întâlneau doar ca să vorbească despre ecuații și să-și petreacă noaptea de veghe rezolvând probleme. Ipocriții! Ea era o pisică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din trib, trecură legănându-și fundurile goale, ținându-și țanțoș sânii descoperiți și râzând cu un aer de complicitate. Își umplură ulcioarele cu apă, lăsându-și fesele negre și tari foarte la vedere, și se întoarseră fără grabă, continuând să șușotească. Când trecură, îi aruncară o lungă privire străinului. — Yubani-i ar dori să-ți iei o nevastă nouă din trib, îi spuse José Correcaminos. Refuză: — Nu vreau o nevastă nouă. Făcu o pauză și le privi pe fete îndepărtându-se, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din mâini. În aer plutea o tăcută senzație de spaimă și își putură da seama că muncitorii - de obicei flecari și scandalagii - formau grupuri în barăcile fără pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci. Dacă pășim afară dintre acești copaci, ne ciuruiesc... Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
natală. Odată cu covorul de curcubeu, și pomii înfloriți înmiresmează și dau culoare covorului de smarald, făcându-le tuturor inima să zâmbească. Aerul primăvăratic și molatic aduce o sărbătoare tuturor viețuitoarelor. Natura plină de entuziasm așteaptă cu nerăbdare zorii zilei. Pădurea șușotea cu interes, iar crengile se clătinau ușor. Ele urcă și coboară de la cer până la pământ aducând cu ele gândurile vântului ce adia ușor peste vârfurile copacilor îmbătrâniți. Aurul verde al planetei ajuta aerul să fie muzical și plin de magie
Magia clipelor de seară. In: ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
Avem la dispoziție un conac imens! Cine-i găsit ultimul, să gătească cina... nu-mi place cum gătește bucătăreasa, zise pe un ton confidențial. De ce să stăm triști? Și, privindu-i pe toți, adăugă ironică: Oh, voi, intelectualilor... E absurd, șușoti Odette. Irațional și ilogic: copilării, o aprobă Victor imediat. Celia stătea rezemată de perete, fără vârstă, lungă și radiantă, emanând beatitudine când expira, când râdea, când vorbea. Cu rochia galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
luat un gin tonic. — Acum mă scuzați puțin, a spus deputatul, cu un aer vinovat. Trebuie să‑mi termin discuția cu acest domn pe care mi l‑au trimis de la județ pe nepusă masă. Cei doi s‑au retras să șușotească Într‑un colț. — Cine e Priză Ăsta ? am Întrebat‑o pe Simonetta. Șaman 69 — E deputat la noi. Tocmai și‑a Început mandatul de câteva săptămâni. Vine la serviciu doar trei zile pe săptămână, când se votează legile, În rest
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
luat un gin tonic. — Acum mă scuzați puțin, a spus deputatul, cu un aer vinovat. Trebuie să-mi termin discuția cu acest domn pe care mi l-au trimis de la județ pe nepusă masă. Cei doi s-au retras să șușotească într-un colț. — Cine e Priză ăsta ? am întrebat-o pe Simonetta. — E deputat la noi. Tocmai și-a început mandatul de câteva săptămâni. Vine la serviciu doar trei zile pe săptămână, când se votează legile, în rest stă la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
i-a gâdilat, o fracțiune de secundă, una din urechi, cea dreaptă, mi se pare, cu un minuscul buchet de șoapte. Și, de Îndată, a și dat sfoară prin cartier: o, nici nu știți, voi, că, Aura, dragele mele, a șușotit, la standul volant al librăriei, cu domnul autor Aristotel. Și, nici nu știți, voi, de asemenea, că, nu i-a dat, nici banii, pe carte. Alea tac. Ea insistă. Voi ați observat, ori ați auzit, ceva? Nu. N-am observat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
facem dragoste’ <vic50>: pur si simlpu <maya>: cînd l-am refuzat, m-a înjurat. Dacă nu era frate-meu, mă lovea <vic50>: <maya>: nu știu cine se închipuie a fi <vic50>: bănuiesc că nu a fost refuzat prea des <maya>: stăteau și șușoteau între ei, privind spre mine <maya>: l-am rugat pe Adi să mă ducă acasă <maya>: mi-era teamă că mă vor aștepta afară, la plecare, să mă violeze <vic50>: mda. Altă lume pe la voi. O fi și pe-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
muzică emanată din paginile cărților. — nu vă cred ! Vă jur, Domnișoară ri. Probabil că acești oameni sunt organizați într-un club sau într-un cerc... mai mult ca sigur că ei își furnizează și informațiile despre locurile unde cărțile șoptesc, șușotesc sau fredonează diverse arii... Pentru că nu peste tot se produce acest fenomen, probabil că în marile librării cărțile rămîn mute, la fel și în supermarketuri... Dar într-o librărie ca a noastră se întîmplă ceva miraculos, iată, din ce în ce mai mulți vizitatori
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet detașat, își săltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o stinghioară a scaunului din față. Șușotind tot mai nonșalant versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura de ultimele ei olane. Mi-am zis înspăimîntat: "Uite, domnule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu abajur, și stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul mesei, șușotind. Și apoi, nemaișușotind. Prin dedesubturi, cucoana își lipi pulpa suptă de cea a Sinistratului. Controlor spiritual era, firește, madam Nicolici. Demonii foșgăiau deja prin sufragerie, într-o aglomerație atât de râioasă, de n-ai mai fi reușit să arunci nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]