419 matches
-
de cărți legate în piele în culoarea neagră-verzuie a muștelor de gunoi. Diseară viu, să știi, pân-atunci mâncare canci! Femeia pleacă unduindu-și omoplații lăsați la vedere de maieul de vară care trebuia să fie alb. Fac cu ochiul șugubăț spre deschizătura ușii, prin care s-a topit arătarea: cine-i, vor să întrebe ochii mei, dar ceva îmi spune că trecerea femeii i-a tăiat cheful lui Tanger. Femeia, bre, să ții minte, e pentru harem - bombăne după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în brațe și strângând-o tare, bărbatul acela îi reținu privirea fascinată a lui Gosseyn. Fiindcă era Eldred Crang. Crang? Dar atunci trebuia să fie... trebuia să fie... Se întoarse și o privi în momentul în care Patricia Hardie spunea șugubeață: - Enro, lasă-mă. Dă-mi voie să ți-l prezint pe soțul meu. Corpul dictatorului înțepeni. Ușor, puse femeia jos, și, ușor se întoarse spre Crang. Privirea rău voitoare întâlni ochii galbeni ai detectivului non-A. Crang zâmbi, de parcă inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
noastre nu poartă decât chiloți de box! Atât și nimic mai mult. Problema majoră care apare, este locul unde va fi pusă sigla Elenei cu frunza? La spatele chiloților, nu cred că este bine fiindcă pot să apară apropouri, unii șugubeți putând să spună că i-a rămas lipită acolo după ce s au șters cu frunza într-un loc din zona cu pricina. O soluție de compromis, ar fi să se pună în față, deși nici pe departe nu prea seamănă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
era copil. Poate, de aceea, o înțelegea pe Frusina și o compătimea în gând, deseori. Nicolae, tatăl lui George, era un bărbat înalt, solid, cu o față ovală, ochi vioi, negri, cu zâmbetul pe buze tot timpul, un tip foarte șugubăț. Avea câte o vorbă de duh pentru fiecare prieten când se întâlneau, la mat, la o halbă de bere și la câte o șuetă. Nu era bețiv dar avea prieteni din timpul armatei, a războiului, leat cu el și își
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
primărie și faptul că mergea joia la repetiții, că se întâlnea cu colegii ei mai vechi la o șuetă, o făceau să uite momentan durerile sufletești prin care trecuse anii trecuți. Chiar râdea la glumele făcute de câte unul mai șugubăț care avea talent în a spune bancuri. Petre nu o slăbea din ochi și din planurile sale. Voia să prindă momentul să o conducă acasă. Concursul raional se apropia cu pași repezi ca și sărbătorile de Crăciun. Trebuia să stea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de morale, mode culturale și ideologii. Iat-o acum, singuratică și impozantă, cum sprijină vertical un raft întreg de alte cărți mai mici și nesemnificative. O ediție superbă, îngrijită și cartonată, cu desene inspirate, scriitura largă și generoasă în formate șugubețe, asemenea firii autorului. O recunoști de la distanță cum se distinge printre celelalte cărți, mereu una singură, spre deosebire de colegele ei ce stau ca suratele, mai multe de același fel, spre a nu se epuiza și scăpa atenției cititorului. Acum vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dumneavoastră, când ești trimis undeva în spațiu să cultivi o anume plantă, o anume legumă, este interzis să iei și alte semințe cu tine, tocmai pentru a nu stânjeni creșterea plantei-bază, cum o numim noi. Și, totuși, vreun tovarăș mai șugubăț de jos a reușit să ne strecoare - unde, nu știu - și două-trei semințe de rapiță, știind probabil cum se dezvoltă rapița în cosmos. Gluma, trebuie să recunosc, a prins, cum se poate vedea. Însă fabrica noastră e de conserve de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le ține încrucișate sau îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață a Profesorului, se bucură toropită Maria C. Nicolici. Și, când își răsuci coada ochiului să-l cunoască transfigurat și de încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei, în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un hoit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un măr ca să... Nu vreau măr!... -Iar aici ești tu sub un brad de Crăciun, primit de la tanti Alma... -Știu, cu mine În burtă! O, ce bine-mi pare acum c-am fost eu și nu o fată, zise el șugubăț și Începu să râdă și să dea din picioare, iar mama Îl Împinse mai Încolo și Începu să-l gâdile pe la burtică, acoperită de râsul său ștrengăresc, risipit În toată casa. Fotografia când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sticlă de Monopol, pe jumătate plină, cu rachiu moldovenesc de tescovină, „di douî ori tras!” peste Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra celor trei tăvi Îmbietoare, tăria din rachiu se transforma Într-o vioaie flacără albăstruie, semn că În interior se ascunde o comoară, cum glumise bunicu’ Ghiorghi. Nici nu au avut timp să se spele pe mâini cu apă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și apoi Îngrozit la faptul că are o treabă de făcut și sar putea ca proaspăta sa nevastă să nu-i ierte Întârzierea, ba chiar să-l și bată, că era mai mare ca el cu trei ani, spuse oarecum șugubăț dar și destul de serios: Văleu, ce mă fac că mă omoară femeiamea?! Ajuns la cinci-șase metri de Rozalița, intră În joc și prefăcându-se supărat, răcni: Ptrr, cai nebuni ce sunteți! Ruzânițe-i Îi trecu supărarea și zise: Apoi bine bărbate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
anume că el și Violet erau vechi prieteni care acum, după ani de zile de la idila lor din timpul facultății, se iubeau ca frații - fie ea era într-adevăr intrigantă nemaivăzută. Și, norocul tău, zise Violet, aruncându-mi un zâmbet șugubăț. Era absolut fantastic în pat acum câțiva ani și pun pariu că a devenit și mai bun cu timpul. Spre surprinderea mea și mai mare, atunci s-a produc declicul. Am izbucnit în râs, dându-mi seama că Violet era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uneori ne face sa râdem, alteori ne determină să zâmbim amar, ne atenționează sau ne măgulește, aparține unui om care își iubește semenii si visează la continua lor desăvârșire. G. Arion Aforismele lui V. Ghica ne propun o imagine când șugubeață, când în aqua forte a condiției umane. Dorin Sălăjan Autorul proiectează lumina în interiorul personajului unic - omul. Umorul și capacitatea de sinteză sunt însușirile principale ale cărții. Virgil Cuțitarul. Vina de a fi moldovean i-a dat lui Vasile Ghica cele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
făcut tatăl său atunci când, după înmormântare, invitându-mă acasă la el, m-a rugat să iau, ca pomană creștinească, dar și ca amintire de la Marele Bronz, unul dintre lucrurile sale. Am luat celebrul fes negru, cu morcov portocaliu, pe care șugubățul meu prieten îl purta mereu, spunând că, în vreme ce unora morcovul le caută mereu fundul, lui îi curtează mereu mintea... Și-atunci tatăl său m-a făcut să cred că vorbele memorabile s-au născut numai în Ferentari: "Ești singurul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se cade ca eu, depravată ce sunt o să-ți fur titlul pe care-l aveai pe când erai țânc de tot! să am onoarea de a fi găzduită chiar și în cel mai umil colț al tabloului. S-a găsit un șugubăț care m-a întrebat cum este posibil ca o doamnă curtată intens de un șeic ființă musulmană și cu harem, mi-a precizat el să cocheteze cu selecta companie din Cină? Noroc de faptul că un altul, la fel de miștocar, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
părea că se află pe altă lume. Dar spune-mi, chiar sunt toate legile alea așa cum ai spus? Prietenul lui se gândi câteva clipe și clatină din cap, nu tocmai convins. Mai mult sau mai putin!... răspunse cu un ton șugubăț. Legile, la fel ca și forma norilor, permit interpretări foarte diferite, iar dacă tu afirmi, convins, că va ploua, oamenii vor accepta și ei că va ploua. Și dacă nu ploua? — Până atunci vom fi în larg, spuse Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile nu-i puteau servi niciodată un "nu" categoric. Numai Saveta tontălăului de Adrian Lupu se codea și se sclifosea de îl enerva pe Bulhac la culme. Duminica, toată lumea ieșea în mijlocul satului, la căminul cultural și bea samahoancă, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se cade să facem una ca asta, fiindcă în lume totul se cuvine să se depene așa după cum trebuie! Dar n-avea tu frică, i-a răspuns cu glas gros și sfătos Anul cel Vechi, învăluindu-l cu o privire șugubeață, de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
plămânii terminați de la inhalarea excesivă de pesticide și nu-i mai folosea la nimic. În general, era improbabil să fi fost el vinovatul. Și, oricum, a fost un articol scurt, înghesuit undeva pe pagina a noua: câteva paragrafe lugubre și șugubețe sub titlul UN FERMIER PERVERS SE SINUCIDE DE DRAGUL UNUI VIȚEL. Oamenii ei de la relații cu publicul au asigurat-o că nimeni nu-l va lua în serios și, într-adevăr, întregul incident a fost aproape uitat după câteva luni. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Da′ ce costume naționale au amândoi, că nu mai are nimeni ca ei. Și ce pereche potrivită. Da′ la logodnă de ce au venit așa îmbrăcați? Au venit să vadă dacă vă interesează averea, adică starea materială sau omul. Măi, că șugubăț moș mai ai și isteț nevoie mare, ia te uită cum mai învârte hora și cum se mai uită lumea la el. Nunta a ținut trei zile și trei nopți, că așa țineau nunțile în acele vremuri, nu ca acum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Butnaru i s-a spus pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu Ilinca, o femeie frumoasă, adusă tocmai de la Suhuleț. Dar nici cu Butnaru nu îmi era rușine, era frumos, harnic, sfătos și șugubăț nevoie mare. Când îmbârliga doagele la butoi, strângându-l cu o șufă groasă mulți bărbați îl ajutau, numai să-l audă cum le spune tot felul de glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
creștinește, așa cum e obiceiul nostru ortodox. Apoi Butnaru a rămas să aibă grijă de „Pocum”, adică Paraschița, că așa îi spuneam noi, că folosea foarte des această expresie. Aveam armata făcută și mai mergeam când aveam timp pe la Butnaru cel șugubăț. Și o mai întrebam din când în când pe Pocum: Ce mai faci, mătușă? Răspunsul venea imediat: Pocum, bre, nu rău. Eu nu calculam că răspunsul cel bun trebuia să fie un răspuns de consolare, de mângâiere, de compătimire, îi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de rău. Ca mâine trecem iar, Costache. Numai vremea să fie bună - a răspuns moș Dumitru. Costache! Ai grijă de balerca ceea de rachiu, că dacă se golește ne-ai pierdut de mușterii - l-a atenționat Pâcu,în felul lui șugubăț. Mai degrabă să nu-ți uiți tu pe undeva traista cu povești, pentru că atunci serile de aici de la Crâșma din drum ar fi ca nunta fără lăutari, Pâcule! l-a prevenit Costache crâșmarul. Apoi când s-o născut Pâcu aista
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui Toader se lumina și mă privea cu alți ochi. La sfârșit, a rostit un „bravo, flăcăii moșului!” Și, În „mărinimia” lui, mi-a așezat o mână pe umăr... ― Am făcut eu asta? - s-a mirat tata Toader pe ton șugubăț. ― Ai făcut-o, Toadere, dar să știi că eu m-am simțit tare mândru atunci. Ca și acum de altfel. După aceasta ne-am organizat În așa fel Încât fiecare să poată dormi cât de cât... Abia ațipisem, când am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]