1,266 matches
-
este vorba, Gladkov l-a privit cu atenție și a spus da din toată inima și din toate puterile. La patru zile după plecarea inspectorilor a sosit ordinul prin care se comunica înlocuirea lui Gladkov Alexandru, director fiind numit învățătorul Șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în care, oarecum inutili, se încadrau jandarmii trimiși pentru ordine de șeful de post. Autoritățile locale, învățătorii, preotul, familii prietene, toți erau prezenți. Au venit colegi de la Vaisal, Caracurt, Cairaclia, Tașbunar. Cumătrul Vulpe a sosit cu o mulțime de feroviari, Șura Bărgăuanu cu o altă ceată voioasă între care și fosta domnișoară Schimider, acum doamna Bărgăuanu. A fost un mare eveniment. Din banii strânși de către comitetul de părinți în cepuse să mijească spre noi gardul școlii. Dar mai era până la capăt
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
autobuz, acum, ajuns mare șef,într un alt oraș din zonă. Dând cu ochii de Omul Străzii, a sărit, surprins, cu gura prea mare. Dar...Ăsta i-a făcut semn, cu degetul, pe buze, șoptind: mai ho, cu gura cât șura! Vreau să stăm nițel de vorbă. N-am timp. Nu vezi câți clienți așteaptă, la rând? Văd. Atunci, pe altădată, cu taifasul. Pa. Bine, mă ajunsule. Pa. Și Omul Străzii este, azi, unul din cei mai căutați, mai respectați și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fac acum. Ducîndu-se la înmormîntare, părinții mă luaseră cu ei. Ajunși la casa bunicului, în capătul din jos al satului, îmi dăduseră voie, probabil, să mă duc în grădină, ca să nu-i încurc sau, poate, eu mă strecurasem pe poarta șurii, spre vale, nepricepând de ce se agita lumea din curte, ocupată, cum era obiceiul, cu tot felul de pregătiri înainte de plecarea la cimitir. Curios e că n-am reținut nici un detaliu din ceremonialul înmormîntării. Cu totul altceva m-a impresionat. Era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
moment dat, a plecat capul într-o parte și s-a prăbușit. Bunicul dinspre tată a murit în somn. Venise, într-o seară, de la cârciumă, pus pe harță. Tatăl meu și mama, proaspăt căsătoriți, s-au dus să doarmă în șură, pe fân, lăsîndu-l pe bătrân singur, pentru a nu-l supăra. Dimineața I-au găsit mort, tot datorită unui stop cardiac, probabil. " Singurul zeu pe care-l cunoaștem", cum numea cineva ereditatea, ne poate dezvălui, uneori, o față deloc romantică
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe lavița din fața sobei. Flăcările au ajuns repede la grinzi și, în clipa aceea, m-am speriat. Mi-am părăsit experiența și m-am strecurat în curte, fugind de la locul faptei. Abia după ce m-am văzut la adăpost, dincolo de poarta șurii, am strigat, anunțînd-o pe mama că ardeau niște haine ale surorii mele. Ar fi ars, probabil, și casa dacă nu săreau vecinii, cu găleți cu apă. Nu mai țin minte ce am făcut în timp ce nenorocirea era, încă, pe cale să se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
va ierta. Dar, după ce m-a prins, a vrut să-mi administreze o lecție, înainte de a mă ierta, ca să mă lecuiască de porniri asemănătoare în viitor. Pentru a da acelei lecții o formă cât mai convingătoare, s-a dus în șură, a luat funia cu care se lega, vara, fânul în car, a făcut un zbilț și m-a anunțat că mă va spânzura. Locul execuției era părul din fața grajdului, al cărui trunchi se despica în două la înălțimea unui om
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
palatului", pe care o transformam în "sufragerie", profitând de faptul că acolo se găsea și cuptorul de pâine, cu o vatră unde un ceaun mic, pentru făcut mămăligă, stătea agățat în cui, la îndemînă. "Dormitorul" ni-l mutam atunci în șură, deasupra grajdului, pe fân, sau într-un șopron plin cu paie. Odaia principală a "palatului" trebuia păstrată curată pentru ocazii speciale, când venea cineva important la noi. Numai vremea rece ne strângea, iarăși, pe toți în ea. În înțelesurile ei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fiecare seară Înainte de culcare, pentru ca visul cu noul colegiu să devină realitate. Morales ar avea terenul lui de fotbal și ar putea să antreneze o echipă. Era un personaj formidabil Morales ăsta: spunea mereu yas, deschizînd o gură cît o șură și măicuțele aveau o Încredere oarbă În el. Au Început orele În clădirea mică din Bulevardul Angamos. Copiii intrau prin ușa laterală și treceau apoi În grădina din fund, unde era spălătorul. Toate clasele dădeau spre grădină și aici Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și noul director al Întreprinderii de Tauromahie. — Unde-i orhideea mea? strigă Bobby năvălind În sala de biliard. La Tingo Maria, spuse rotofeiul Romero. Înfigînd ca pe o lance tacul de biliard În pămînt și deschizînd o gură cît o șură, după care se puse să aștepte să-i vină hohotul de rîs tocmai din Spania, trecînd prin stomac. La naiba! exclamă Juan Lucas, Încă n-a sosit? — Tu mi-ai spus că avioneta sosește dimineață. — Uneori Întîrzie, ai și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mânat de gonaci. Înspre mine venea în goană mare un mistreț cât un vițel aproape speriat din culcuș de gonacii și focurile de armă care se auzeau și avea colții atât de mari că în fugă tăia ramurile la tufi șuri. Eu văzându-l atât de mare și de fioros că se îndrepta în direcția mea am sărit în lături cu arma în mână dar mistrețul și-a continuat fuga, nu avea treabă cu mine însă până la urmă i-a venit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
striga na-vă ( adică vă dau eu vouă!)/ Nu se gândea că săpun nu se vinde pe sărăcie,/ Că ni-i mama moartă ori poate bolnavă” și că „Oamenii spun că-i neam de venetic/ Rea, bătăușă, cu gura cât șura/ Da cu noi prin clasă de-a dura.” Celebrul Domnul Vucea, ca portret pălește pe lângă această creatură care... nimerise întâmplător la școala satului cu oameni cuminți și demni și copii dornici să descopere lumina cărții, dar și lumina sufletului. Ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
armăsarul ăsta, dă-i drumul și fă-o. Numai nu mă face să aștept, în timp ce-ți fluturi dotările prin fața lui. Jenny se înroși. Puștiul se uită într-o parte și apoi îi zâmbi. — Are-o gură cât o șură, spuse Jenny, roșind în continuare. — Înjură vreodată? — Nu l-am auzit făcând asta. — Pentru că știu pe cineva căruia s-ar putea să-i placă, atâta timp cât nu înjură, zise Stan. — Cine? — Mătușa mea din California. Stă în Mission Viejo. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a lansat În aventura Familiilor-Însoțitoare-ale-Sfîntului-Francisc; era vorba de cupluri care se revendicau de la spiritul franciscan care le Îndemna mai ales să plece În pelerinaje. Familiile-Însoțitoare nu ezitau să plece la drum cu copiii cîte opt zile la rînd. Dormeau În șuri. CÎntau: „Camarazi, să mergem pe calea cea bună, căci Sfîntul Francisc ne Îndrumă!“. Unul dintre camarazi era un botanist de renume. Făcea să Întîrzie Întreg șirul de pelerini tot culegînd flori alături de copiii printre care mă aflam și eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Jocul ăsta-i sport sadea, Are-o faimă uriașă: Cincisprezece jucători, Atacanți, apărători, Și o minge buclucașă Care sare cum vrea ea, Pe-un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în sfârșit am ajuns. Toamna A bătut aseară toamna Și la poarta școlii noastre Avea-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o ușă din fundul sălii ieșiră într-un geamlâc ce privea în direcția pătratului cu șuri. Pe acesta se aflau ușile a numeroase alte odăi. Pascalopol le arătă o odaie cu mobilă veche de nuc, care, spunea el, aparținuse G. Călinescu mamei sale și rămânea mereu nelocuită. O cameră spre un capăt al coridorului fu destinată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este, cum să nu, îți rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu - Eu, zise Felix, n-am altă dorință decât să dorm în fîn.Am stat numai câteva ceasuri într-o șură, la o excursie, și de atunci otava mi se pare cel mai bun culcuș. - Dar și eu, sări Otilia, vreau să merg în șură, trebuie să fiefoarte nostim. - O, de asta să n-ai nici o grijă, o liniști Pascalopol, fînavem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-am altă dorință decât să dorm în fîn.Am stat numai câteva ceasuri într-o șură, la o excursie, și de atunci otava mi se pare cel mai bun culcuș. - Dar și eu, sări Otilia, vreau să merg în șură, trebuie să fiefoarte nostim. - O, de asta să n-ai nici o grijă, o liniști Pascalopol, fînavem destul. Însă, sper că nu vei disprețui odaia pe care ți-am pregătit-o. Știi c-avem și un pian, ceea ce n-are șura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
șură, trebuie să fiefoarte nostim. - O, de asta să n-ai nici o grijă, o liniști Pascalopol, fînavem destul. Însă, sper că nu vei disprețui odaia pe care ți-am pregătit-o. Știi c-avem și un pian, ceea ce n-are șura... - Pascalopol, admiră Otilia pe moșier, totdeauna ai fost chic! - Dumneata, zise Pascalopol lui Felix, după ce te odihnești,te poți plimba pe moșie. Dau ordin să-ți dea o brișcă, dacă vrei, îți dau chiar un cal cuminte... nu te teme
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
capăt. - Acum, zise Pascalopol Otiliei, să te duc și pe dumneata! Când însă, puțin mai târziu, Felix aruncă ochii pe fereastră, văzu că Otilia, departe de a fi în camera ei, se plimba în fundul livezii care despărțea conacul de pătratul șurilor, la braț cu Pascalopol. Acesta părea să râdă foarte voios și-și apropia pe cât putea în mers obrazul lui de al fetei. Felix simți o mare ciudă. Sentimentul că Otilia este o ființă destinată să urmeze foarte de aproape propria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi pe placul Otiliei, făcu semn lui Felix să se urce. - Vai, ce stoguri se văd pe cîmp! Ale cui sunt? - Ale mele sunt, zise Pascalopol, obidit. - Să mergem, să mergem! țipă Otilia și coborî numaidecât. Trăsura ieși din patrulaterul șurilor și o luă pe câmp, pe un drum indicat de roțile căruțelor. Între două linii paralele până la o distanță considerabilă și depărtate între ele cam cu o sută de metri, se întindea un loc de fânaț, de pe care iarba fusese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre curte. Otilia nu-și părăsi gândul dintâi și, scoțîndu-și ciorapii, intră în apă cu picioarele ei subțiri. G. Călinescu - Îmi place Pascalopol, zise ea ca pentru sine, în lume eun om încîntător, dar nu vrea să se urce în șură. Otilia își ridicase rochia până la genunchi și înainta pe latura cea mai dulce a heleșteului, îndemnînd și pe Felix cu atâta insistență, încît acesta îi făcu pe plac și, descălțîndu-se, intră și el în apă. Omul de lângă brișcă le semnala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aștepta răspuns, făcând numai un semn lui Pascalopol din pragul cancelariei, trase de mână pe Felix spre ieșire. Livada prin care trecură era înecată în întuneric ca un cimitir, câmpul însă era luminat de lună, și, când scăpară de împrejmuirea șurilor, clăile de fân apărură ca niște mari monumente funerare. Otilia, nerăbdătoare, o luase înainte, și Felix auzi numaidecât o fâșâitură de fânuri uscate, urmată de strigătul: "Aici, aici". Capul fetei apăru pe o claie, aureolat de lună. Felix și Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix, născocea tot soiul de distracții, izbutind să capete colaborarea binevoitoare a oamenilor de la curte. De o cracă groasă orizontală a unui nuc bătrân legase un leagăn în care se dădea în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]