1,715 matches
-
izvorîse manuscrisul Mizerabililor. — Tot la fel cum Vichy Catalán-ul izvorăște din obîrșia de la Caldas, atestă vînzătorul. După cîte ne spuse, Îl achiziționase personal de la un colecționar venit de la Paris și se asigurase de autenticitatea piesei. — Și ce preț are acest șuvoi de minuni, dacă nu vă e cu supărare că Întrebăm? se interesă tata. Simpla menționare a cifrei Îl făcu să pălească, Însă eu eram vrăjit de-a binelea. VÎnzătorul, luîndu-ne probabil drept profesori universitari de fizică, continuă prin a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu se rătăcească, ca să nu se abată din drum prin scurtături. Prima reacție a responsabililor cu siguranța convoaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ridicol repetând-o o dată și încă o dată, conștient că faptul că era primar nu-i deschidea toate ușile, acolo înăuntru chiar, ca să nu mergem mai departe, erau oameni pentru care se închiseseră definitiv ușile ale vieții. În câteva minute, șuvoaie mari de apă erau proiectate prin deschiderile a ceea ce înainte fuseseră uși și ferestre sau se înălțau în aer și udau structurile superioare în încercarea de a reduce pericolul extinderii focului. Primarul se adresă șefului pompierilor, Cum vi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
minute am lucrat împreună în tăcere: curățam păstăi de mazăre. Apoi ochii ei, mereu atenți la treburile bucătăriei, descoperiră o greșeală pe care o făcuse bucătarul chinez și care-i stârni o izbucnire violentă. Se năpusti asupra acestuia cu un șuvoi de insulte. Chinezul nu se sfii deloc să se apere și se porni o ceartă zgomotoasă. Vorbeau limba locală din care eu nu învățasem decât vreo cinci-șase cuvinte și mi se păru că în curând va fi sfârșitul lumii, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
al tropicelor, dimpotrivă, era mai activă, mai mondenă, mai hotărâtă decât ar fi putut socoti posibil orice persoană deprinsă cu clima temperată. În mod evident era o persoană foarte volubilă și acum dintr-o suflare dădea drumul la un întreg șuvoi de anecdote și comentarii. Făcu toată conversația pe care o avusesem până atunci să pară ceva îndepărtat și ireal. Curând Dr. Coutras se întoarse către mine: — Mai am încă în birou tabloul pe care mi l-a dat Strickland. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la acea Înjurătură neașteptată, surprins și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la nădragi și urina pe adversarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căuta să se apere Într-un fel. Dar Bonatti nu părea să fi vrut să lovească. Fixa fascinat lamele cufundate În talazul de lumină. Apoi se aplecă peste ele cu o mișcare bruscă, străpungându-și ochii. Oripilat, Dante văzu un șuvoi stacojiu țâșnind din rana dublă, În timp ce bătrânul retrăgea lamele fără un geamăt, cu fața preschimbată Într-o mască de sânge. - Dacă ochiul te face să cazi În păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Așa poruncește Scriptura. Așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un om de nimic, în căutare de noi necuvântătoare???... Când în estul țării s-au revărsat șuvoaiele și debitul Siretului a ajuns aproape de cel al Dunării, când 15.000 din cele 22 milioane de locuitori ai României au fost evacuați din calea apelor, când partidele s-au înviorat brusc și cer alegeri anticipate care ar costa 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite. Ah, părinte episcop Wiston, declara ea. Pur și simplu refuz să vorbesc despre mine Însămi. Îmi imaginez șuvoiul de muieri isterice ce se Înghesuie la porțile dumneavoastră, implorându-vă să fiți simpatico (apoi, după un interludiu umplut de ierarh)... dar dispoziția mea e ciudat de neasemănătoare. Nu-și divulga micul flirt cu biserica decât episcopilor și prelaților cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest de renunțare Atâtea stânci expiră-n vijelie, Șuvoiul apei neîncăpătoare, - Șerpuitoare formă veșnic vie - Prin necuprinsa zărilor câmpie Se-ndreaptă către mări odihnitoare... COPACUL Hipnotizat de-adînca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfarăme zenitul și-nnebunit să bea Prin mii de crengi crispate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l omorâse cu baioneta de la armă, l-a văzut în vatra acoperită de un fum înecăcios, cum se ridică din genunchi și întinde o mână tremurândă spre el, iar cu cealaltă își apăsa rana de la piept din care țâșnea un șuvoi de sânge. Costică a căscat gura, fără a scoate un sunet, dar ochii holbați cereau îndurare. Andrei voia să-l ajute ca să se ridice în picioare. I se făcuse milă de el. Costică nu-i mai era dușmanul de moarte
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
doi Dar în final rămânem tot singuri...Și-i târziu De-aici de la fereastră s-o iau de la-nceput Predau ștafeta vieții și-a noului în doi Doar tinereții...Eu, erou de teatru mut Zâmbesc după cortină ..și gânduri curg șuvoi... Referință Bibliografică: Viața ca o scenă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VIAŢA CA O SCENĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364522_a_365851]
-
Armonii Culturale, vă semnalăm o nouă apariție editorială: VICTOR BURDE - "DESCÂNTEC DE ROUĂ"(poezie). „ Mesajul liricii poetului ardelean, care va împlini în curând frumoasa vârstă de șaptezeci de ani, este unul clar, precum picăturile de rouă, adunate și convertite în șuvoaie limpezi: decență, respect, dragoste față de oameni și față de actul creației - în genere. Negându-se pe sine, poetul reușește să-și accepte natura umană, limitele existențiale, împărtășind din dorul febril al căutării răspunsurilor la întrebări mortificatoare. Tonul unora dintre retoricile lui
DESCÂNTEC DE ROUĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361433_a_362762]
-
împotrivirii. Pumnii ți se descleștează ușor...un fel de calm vecin cu moartea te cuprinde ...că un giulgi cald..corpul își ridică propria greutate ...și cuțitul își oprește scrasnita-si rotire...simți o palmă răcoroasă atingandu-ti obrazul trudit...și șuvoiul nestăvilit al lacrimilor binefăcătoare îți inundă față. Cazi într-un somn greu ,adânc fără vise și ultimul gând înainte de a-ți lipi genele arzande este că poate n-ai să te mai trezești niciodată. Dar altă zi se naște...lumină
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
oameni la un loc. Dar mintea făpturii făcu loc unui salt într-un alt timp de oameni. Și acolo zării o altă întregire de carne care îl privea cu o fixare aproape bolnăvicioasă. Trăsăturile chipului îi erau parțial înghițite-n șuvoaiele de auriu care i se scurgeau până peste umerii de un alb țipător. Și nu era acea paloare albă, ci un alb neobișnuit de respirabil, care oferea privitului o perdea de lacrimă. Simțea tristețea mută în ochii pe jumătate întredeschiși
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
localnic. La începutul deceniului al șaptelea din mileniul doi, mâna românului începu să strice armonia dintre munte și natură. Începu să-și lase adânc apăsată amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei. În rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa lacului Păltinoasa, șuvoaiele se tot adunau odată cu ridicarea barajului și acumularea de apă, ajungând la acea mică mare
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
amprenta până și în sălbăticia acestor meleaguri de basm, când s-au apucat să stăvilească șuvoaiele neobosite ale Doftanei. În rostogolirea lor peste stânci, ca apoi să se mai odihnească în aval unde deveneau molcome, îmbrățișând drăgăstoase apa lacului Păltinoasa, șuvoaiele se tot adunau odată cu ridicarea barajului și acumularea de apă, ajungând la acea mică mare locală de care vorbea entuziastul localnic... Cu patru ani în urmă constructorii hidrotehnici se apucaseră cu osârdie să ridice ditamai stavila în calea apelor, să
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici și călcături legănate, greoaie. Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut observa ceva, când plămânii tuturor se opinteau în
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese ca mugetul crivățului uscat din iernile aspre dobrogene. Încrețirea apei se transformă repede în valuri săltărețe care plimbau micuța mea bărcuță ca pe o coajă de nucă luată de un șuvoi de apă. Intensitatea vântului creștea destul de repede, fapt ce mă făcu să intru în panică. Până la țărm aveam aproape doi kilometri. În jurul meu, bărcile cu motor începură să se îndrepte spre locurile lor de acostare. Nici un pescar venit trăgând la
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
dată. Adevăratele hiene și adevărații șacali ai contemporaneității noastre sunt aceia dintre noi care ne lovesc în față sau în spate într-un mod cu totul și cu totul nedrept, atunci când le vine apa la moară pentru a-și revărsa șuvoaiele lăuntrice de ranchiună patologică inexplicabilă - o formă cumplită de vendetism al unei rațiuni, dacă nu malefice, cel puțin inexistente. Miezul total necreștin al problemei în cauză poartă în el, din nefericire, marca sadismului evident - latura definitorie a celor care, sub
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
este vizita la un pustnic în carne și oase. - Doar n-o să apară așa deodată ca un înger pe vârful unei stânci sau din apele învolburate ale cascadei!? - Se află într-o grotă. Urmează-mă cu încredere! Preda pășește către șuvoiul de apă care se revarsă de pe culme. Parcă vrea să se arunce în vâltoarea lui. Dar spre uimirea tânărului, căpitanul își continuă drumul pe lângă peretele abrupt și deodată dispare. Mihai se oprește, neînțelegând ce se întâmplă. Preda reapare din dosul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
vrea),. apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec/” (Sunt), și crește, urcând în intensitate: „Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu le ignor/ Mi-e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg/” (Ploaia), sau coboară spre tonuri grave: „Împovărați de griji și de nevoi/ Cu sufletul fărâme, trist și gol/ Găsim puterea
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
fulgi de foc și străluciri de stele” (Dorul). Și nu o dată, viscolul lăuntric răscolește scântei. De notat faptul că prozodia este perfectă, simțul ritmului și al măsurii fiind înscris în firea poetei, nu există asonanțe, versurile curg liber precum un șuvoi limpede de munte, în șopote și eufonii fără cusur. Există bogății neasemuite în sipetul sufletesc și poeta e gata să le dezvăluie, să le împartă, fără teama că va fi dezamăgită și înșelată pentru că aceasta este menirea ei pe lume
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
e sufletul searbăd și ochii-mi sunt goi.// Rămân neclintită și-mi las fruntea lin/ Să-și spele tristețea în lacrimi de flori/ Culeg cu iubire și-așez subsiori/ Petale rănite din cupe de crin...// Mă-nvăluie apele tulburi ce curg/ Șuvoaie m-acopăr dar eu le ignore/ Mi-e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg.// Deodată potopul din jur se oprește/ Dar stau nemișcată timid-așteptând/ O rază de soare s-apară râzând/ Căci ploaia din
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
este ceea ce încă urmează a se scrie” -spune poeta și e perfect adevărat pentru că, oricât s-ar încerca, subiectul este inepuizabil. Volumul de față ar putea fi intitulat: “O întâlnire în spatele unei amintiri” - întâlnirea cu Poezia care generează un întreg șuvoi de amintiri transpuse în vers, pe care Rosa Lentini a ținut neapărat să ni-l dăruiască. Și bine a făcut mulțumită traducătorului de excepție care este Eugen Dorcescu. CEZARINA ADAMESCU, www.agero-stuttgart.de 17 octombrie 2011 Referință Bibliografică: LEGENDELE EGIPTULUI
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]