417 matches
-
numit conte de Palota și, împreună cu această localitate, mai primește încă cinci sate., Contele și-a investit o parte din cei 220.000 de ducați în Palota, o mică așezare din Comitatul Bihor, în prezent în județul Bihor, locuită de șvabi și unguri, unde, pe domeniul cu care Leopold al II-lea, Împărat Roman i-a răsplătit fidelitatea, a ridicat biserica, școala și mai multe clădiri. Contele a construit biserica din Palota între anii 1825 și 1829 și a dotat-o
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
un secol, bucurându-se de mari succese politice și militare. Alianță a promis neutralitate în 1515, și din nou în 1647, sub amenințarea războiului de treizeci de ani ", chiar dacă mulți elvețieni au servit că mercenari în războaie. După primul război șvabi din 1499, Confederația a devenit un stat independent "de facto" pe parcursul perioadei moderne timpurii, deși încă nominal parte a Sfanțului Imperiu Român până în 1648. Cu toate acestea, Reforma elvețiană a împărțit aliații într-un partid reformat și unul catolic, care
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
o declarație fermă prin care respingea ideea maghiară a autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței bănățenilor de Unire cu România. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit „Sfatul Național Militar al Șvabilor” din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. La 10 noiembrie, Consiliul Național Român Central cu sediul la Arad, a trimis o notă ultimativă Consiliului Național Maghiar pentru predarea guvernării și administrației Banatului și Transilvaniei. Nota avea termen
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
silezieni și sudeți) s-au refugiat în Bavaria, unde și-au găsit domiciliu definitiv. Bavaria se consideră un fel de „sponsor” al germanilor izgoniți din fosta Cehoslovacie, sunt „al patrulea trib”, pe lângă populațiile autohtone din Bavaria: bavarezii, franconii (francii) și șvabii. După greutățile financiare de după război Bavaria a devenit dintr-o regiune preponderent agricolă o regiune industrializată, cu nivel economic ridicat. Progresul s-a datorat în măsură considerabilă programului național al RFG de realocare a fondurilor federale în beneficiul preponderent al
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
Triboques ) trece Rin și stabilit în Alsacia ( estimat între 137.000 și 275.000 în funcție de istoricul august Meitzen ) . 58 BC. BC : Bătălia de la Ochsenfeld 34 . Ea a văzut victoria românilor comandate de Iulius Cezar, General și proconsul al Galiei ,lider șvab Ariovistus în sudul Alsacia. Ariovistus reușit să scape peste Rin, cei care nu au reușit să facă acest lucru au fost masacrați de către români, restul populației a fost amestecat cu celții. Aceasta este o bătălie majoră a războiului galic victoria
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
să fie preluat într-un lexicon este gradul (frecvența) de utilizare. La recensământul populației din 2002 peste 60 de mii de locuitori ai României (0,3 % din totalul populației din țară) s-au declarat ca fiind de origine germană (sași, șvabi sătmăreni, șvabi bănățeni și țipțeri), majoritatea fiind vorbitori nativi de limbă germană. Germana este a treia limba străină în România, fiind predată la toate facultățile de limbi străine din țară. În Banat și Transilvania există și câteva licee cu predare
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
în secolele XVII- XIX-lea în America de Nord prin amestecul diferitor graiuri germane vorbite în Europa Centrală, printre acestea numărându-se germana din Pennsylvania, germana texană și germana hutterită. În România, nemții vorbesc acasă de cele mai multe ori dialectul săsesc sau cel șvab. Germanii bucovineni vorbesc un dialect numit "germana bucovineană" (Bukowinadeutsch, Buchenlädisch sau Bukowinerisch) ce aparține germanei mijlocii de vest. Unserdeutsch sau Creola Rabaul Germană este o limbă creolă, bazată pe "limba germană", vorbită în Papua Noua Guinee și în nord-estul Australiei.
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
2011 Oradea a avut 196,367 locuitori, în scădere cu 4,95%.Etnic, orădenii se împart în: După religia declarată la recensământul din 2011, orădenii sunt: Comunitatea germană din Oradea datează din secolul XVIII, fiind compusă în mare parte din șvabi și sași, dar și austrieci. La sfârșitul secolului XIX aici trăiau circa 1400 de germani, însă numărul acestora s-a diminuat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, când în teritoriile aflate sub influență sovietică etnicii germani au fost
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Friedrich Schiller" , unde toate materiile sunt predate in limba germana. Lângă Oradea, în satul Palota, se află Biserica Sfântul Anton de Padova, ridicată de Contele Johann Maria Frimont, generalul austriac de renume european. Contele practic a construit această localitate de șvabi, investindu-și întreaga avere aici. Acesta a fost înmormântat în lăcașul de cult, într-o criptă în formă de cruce. Chevra Kadisha ("Societatea Sfântă" de servicii funebre) a fost fondată în 1735, prima sinagogă în 1803, iar o școală în
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
regelui. Administrația austriacă realizează primele măsuri privind recensământul populației din Transilvaniei. Conform estimărilor făcute în anii 1712 și 1713 de Verwaltungsgericht - autoritatea administrativă austriacă - repartiția pe etnii a populației din Transilvania este următoarea: unguri 47%, români 34%, germani (sași și șvabi) 19%. Referitor la recensăminte, v. și studiile istoricului David Prodan care contestă rigoarea primelor recensăminte. Pastorul evanghelic-lutheran sas Stephan Ludwig Roth despre situația etniilor înaintea revoluției din 1848: Între anii 1868 și 1918 Transilvania a fost încorporată părții maghiare a
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
despre situația etniilor înaintea revoluției din 1848: Între anii 1868 și 1918 Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro-Ungar (parte numită Transleithania, spre deosebire de Cisleithania, care era partea austriacă. În această perioadă, s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva românilor, șvabilor, slovacilor, sârbilor, croaților (în Banat) și, spre sfârșitul secolului XIX, chiar a sașilor, datorita unei puternici politici de maghiarizare implementata de autoritățile maghiare, urmând modelele statale și politicile naționale uzuale în acea vreme în Europa (Franța, Germania). În paralel și
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
forte, produse agricole și alte diverse avantaje. a obținut, în 1975, clauza națiunii celei mai favorizate, printr-o serie de concesii făcute Washingtonului, inclusiv acceptul de a permite emigrarea evreilor către Israel sau Statele Unite ale Americii. Circa 230.000 de șvabi și sași au fost vânduți de Nicolae Ceaușescu Germaniei, pentru care statul german a plătit aproximativ trei miliarde de mărci. Potrivit declarațiilor lui Heinz-Günter Hüsch, avocatul care a reprezentat RFG în negocierile cu România în perioada 1968-1989, în martie - decembrie
România comunistă () [Corola-website/Science/296889_a_298218]
-
Regatului Ungariei începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat înlocuirea treptată a elitelor urbane germane cu noua burghezie maghiară în formare. Naționaliștii maghiari au impus o maghiarizare forțată pentru cei proveniți din toate grupurile etnice (șvabi dunăreni, slovaci, români etc.) În ultimii ani ai sec. al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX maghiarizarea ca mijloc de integrare urbană s-a accelerat și a fost însoțită de măsuri politice menite să o faciliteze. Aceasta
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
în Statele Unite ale Americii. Cele mai mari comunități se găsesc în Ohio, Indiana, Michigan, Illinois, Pennsylvania și New York. În Canada locuiesc peste 300.000 de români, iar în Germania 250.000 de români și 500.000 etnici germani (sași și șvabi) născuți în România. După aderarea României la Uniunea Europeană în 2007, un număr mare de români s-au stabilit temporar în Italia și Spania. Potrivit cifrelor oficiale, în 2009 câte 1 milion de cetățeni români locuiesc și lucrează în fiecare din
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
sistemului totalitar comunist o constituia pedeapsa cu închisoarea. Cea mai mare parte a persoanelor au fost arestate în perioada 1949 - 1964, după unii autori fiind de peste jumătate de milion, cifră la care trebuie adăugată cea a așa-zișilor chiaburi arestați, șvabii deportați în Bărăgan și existența detașamentelor militarizate prin care erau trimiși la muncă forțată tinerii cu "origine nesănătoasă". În iunie 1990, un grup de ofițeri ai SRI a încercat să distrugă documente ale fostei Securități. În prima fază, s-a
Departamentul Securității Statului () [Corola-website/Science/298379_a_299708]
-
vestul localității, în apropierea șoselei Sibiu - Râmnicu Vâlcea. Conform "Dicționarului Transilvaniei, Banatului și al Tinuturilor Alipite" (1921), suprafața localității era de 13.557 iugăre cadastrale. Numărul locuitorilor în 1910: 1284; în 1920: 1269, dintre care 159 români, 301 sași și șvabi, 738 germani, 7 evrei, 64 de alte etnii; numărul caselor: 193. Localitatea Tălmaciu beneficia în acea perioadă de: secretariat comunal, judecătorie cercuală (de ocol), preceptorat al tribunalului Sibiu, post de jandarmi, filială locală de poștă și telegrafie (PTTR), gară CFR
Tălmaciu () [Corola-website/Science/297088_a_298417]
-
război ori în "Organizația Todt" (o unitate specială care a avut în timpul războiului misiunea de a construi buncăre și de a executa alte lucrări de geniu). Ca urmare a acestor acorduri, mulți dintre etnicii germani din România (sași transilvăneni și șvabi bănățeni) s-au înrolat voluntar în unitățile Waffen-SS (în total, aproximativ 63.000 persoane), câteva mii servind în unitățile speciale de intervenție ale Serviciului de Securitate SS (SD-Sonderkommandos ), dintre care cel puțin 2000 etnici germani s-au înrolat în unitățile
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
germană au murit în război. Din supraviețuitori s-au întors în România numai câteva mii. După 23 august 1944, când trupele sovietice au ocupat România, mulți din sașii din Transilvania de Nord, în special cei din Țara Năsăudului, ca și șvabii din Banat, au fost evacuați de Germania, astfel că circa 100.000 dintre ei au fugit din calea Armatei Roșii. O parte dintre ei s-a întors și a suferit multe discriminări și rele tratamente din partea autorităților române comuniste. Pentru
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
suferit multe discriminări și rele tratamente din partea autorităților române comuniste. Pentru cei rămași în România au urmat încadrarea în "Detașamente de muncă obligatorie" și deportări în Uniunea Sovietică și în Bărăgan. Se estimează că peste 50.000 de sași și șvabi din Transilvania și Banat au fost deportați în Rusia după al Doilea Război Mondial și că aproape 10.000 dintre aceștia au murit în lagărele rusești. Pelicula „Mănuși roșii” a lui Radu Gabrea, despre drama sașilor în închisorile comuniste, a
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
i-a afectat atât pe etnicii germani din România, cât și pe evrei. Practic, guvernul federal german plătea o anumită sumă de bani pentru fiecare etnic german care primea acordul autorităților de la București de a emigra. Aproximativ 230.000 de șvabi și sași au fost vânduți de Nicolae Ceaușescu Germaniei, între anii 1968 și 1989. Statul german a plătit pentru ei aproximativ trei miliarde de mărci. Fiind considerați "Auslandsdeutsche" ("germani din străinătate") de către guvernul german, sașii din Transilvania au primit dreptul
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
în câteva sate (Țibeni, Măneuți, Dornești, Iacobești și Vornicenii Mari), la câțiva km nord și sud de Rădăuți. Autoritățile Ungariei au recolonizat după 1940 acești secui bucovineni în provincia Voivodina din Serbia, apoi în Ungaria propriu-zisă, în sate evacuate de șvabi, unde continuă să se autoconsidere secui. Secui trăiesc și în Cristur, Hunedoara. Așa numiții tarcani de pe Crișul Negru ar putea fi un rest de populație medievală. Originea etnică a secuilor este viu disputată de istorici și antropologi. În decursul timpului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
, născut "Peter Johann Weissmüller", (n. 2 iunie 1904, în cartierul Freidorf din Timișoara, pe atunci în Ungaria - d. 20 ianuarie 1984, Acapulco, Mexic) a fost un sportiv și actor american de origine germană. Părinții săi, șvabii bănățeni Petrus Weissmüller și Elisabeth Weissmüller născută Kersch, au emigrat în SUA împreună cu fiul lor în vârstă de șapte luni. a susținut ulterior că s-ar fi născut în Windber (Pennsylvania), probabil pentru a fi selectat în lotul național de
Johnny Weissmüller () [Corola-website/Science/297526_a_298855]
-
regiunii, pe când rutenii erau majoritari în răsărit. Evreii din Galiția emigraseră aici încă din Evul Mediu din Germania. Cei mai mulți dintre ei erau vorbitori de idiș. Populația germanofono era numită în general funcție de regiunea de origine a strămoșilor lor: sași - Saxonia, șvabi - Suabia. Diferențierea din punct de vedere religios era mult mai ușor de făcut: în vreme ce polonezii erau în majoritate catolicism, rutenii erau în principal greco-catolici. Evreii, care reprezentau al treilea grup religios important, erau în cea mai mare parte ortodocși. Speranța
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
în 1925 în Banater Deutsche Zeitung), devenită portavocea organizației Comunitatea etnică germană-șvăbească ("Deutsch-Schwäbische Volksgemeinschaft"), înființată în 1921. În septembrie 1923, Mișcarea Germanității Bănățene a organizat la Timișoara o serie de activități grandioase, pentru a sărbători 200 de ani de la imigrarea șvabilor, la care Karl von Möller a participat activ. În toamna anului 1919 a fost pentru scurtă vreme viceprimar al Timișoarei, după care a fost ales de 4 ori în Parlamentul României, în care a activat în perioada 1919-1927. La dezbaterea
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
viceprimar al Timișoarei, după care a fost ales de 4 ori în Parlamentul României, în care a activat în perioada 1919-1927. La dezbaterea în Parlament a proiectului de Constituție, la 12 martie 1923, deputatul Karl von Möller, în calitate de reprezentant al șvabilor din Banat, a afirmat că vorbește în numele „poporului șvăbesc din Banat”, declarând loialitatea germanilor față de noua lor patrie, cerând însă ca noua Constituție să nu pericliteze existența minorităților din punct de vedere național, având obiecții la proiect, afirmând că acesta
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]