424 matches
-
are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
E În regulă..., adăugă el dintr-o suflare. Simțea capcana. Într-adevăr, câteva secunde mai târziu, izbucniră urlete din wigwamul alăturat (de unde or fi cumpărat asemenea drăcie? l-or fi confecționat chiar ei?). Femeia se repezi Înăuntru, ieși cu doi țânci minusculi, câte unul agățat de fiecare șold, și Începu să-i legene fără chef. Urletele se Întețiră. Masculul apăru și el tropăind, În sula goală. Era un bărbos destul de solid, de vreo cincizeci de ani, cu părul lung, cărunt. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cerul acoperit cu o perdea subțire prin care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se prăbușeau de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii aveau ochi urduroși. Invariabil, la aceste femei observam o expresie duminicală care le îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe soră-sa de mînă, trecea ulița. - Unde mergeți voi, băiețică? „Băiețică” o privi grav. - Of, că proști mai sînteți. Basme ați citit? - Ce, n-auzi? Basme, povești... - Mț! - I-ha, se sperie domnișoara Cristina. - Știu pe-acela
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Anna zace în suc propriu, mânjită toată, iar mămica se sfătuiește cu alte mame ce‑i de făcut cu o fetiță care se mai scapă încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi înainte de plecare, pricepi, țâncule? Data viitoare să te gândești la asta. Și așteaptă tu să afle tata, să vezi atunci bătaie. Deși tati nu mai are decât un picioruș, puterea brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bătaie. Deși tati nu mai are decât un picioruș, puterea brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de suferit. Mda, așa‑i când ai două exemplare din soiul ăsta, îți dau de lucru dublu țâncii. Și acum liniște că dacă nu, mai iei o scatoalcă. Pe furiș, fără să‑i observe masa de oameni, gemenii își strâng mâinile și își arată dinții de lapte ca niște vampiri, așteaptă, mami, să creștem noi mari și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nici un vânător nu se repezea să le ia urma. Îți venea să crezi că toate lucrurile erau la locul lor. Atunci, de ce erau Încruntați tot timpul? Hm. Poate că din aceeași cauză pentru care, În loc să se joace la marginea satului, țâncii Încordau crengi din acelea cum aveau vânătorii În toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrei să-l iei cu tine și pe ăla mic, pe Unu? - Așa vor ai lui. - Dar el? - Unu?! Ce pricepe el?! Aban Își drese glasul. - Nici tu nu te-ai uitat În mintea lui, ca să vezi. - E doar un țânc, Aban. Îl apucă râsul. - Iar tu ești un țânc mai mare... De ce să mai mergi? Ai văzut că deja aflasem vestea pe care ai venit să ne-o dai. Ai văzut că, deși Aban nu-i os de Vindecător, casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mic, pe Unu? - Așa vor ai lui. - Dar el? - Unu?! Ce pricepe el?! Aban Își drese glasul. - Nici tu nu te-ai uitat În mintea lui, ca să vezi. - E doar un țânc, Aban. Îl apucă râsul. - Iar tu ești un țânc mai mare... De ce să mai mergi? Ai văzut că deja aflasem vestea pe care ai venit să ne-o dai. Ai văzut că, deși Aban nu-i os de Vindecător, casa lui te-a primit cu brațele deschise și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zise și deodată se trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l jucăm din ziua În care ai pronit la drum, din satul tău. - Aha, și de când știți voi că are să vină Gerul? - Tatăl lui N’jamo le-a zis prima oară oamenilor despre Ger pe când N’jamo era doar un țânc, răspunse el, fără să clipească. Cred că am holbat ochii atunci și am dat să-l Întreb cum de jucau ei călătoria mea de atâta vreme, dar N’jamo schimbă repede vorba: - Ce să fac, măi Krog? Pe urmele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânătorii cei vânjoși cum Îi luau În râs pe mărunțeii cu care venisem din pădure, dar oamenii lui N’jamo erau dârji și nu rămâneau În urmă, oricât de iute am fi mers. Dacă lungeam pasul, Începeau să țopăie precum țâncii, oameni și femei deopotrivă, făcându-ne pe toți să râdem dar, după o vreme, când ne ajungea oboseala, era rândul lor să ne ia În râs, căci puteau să meargă zile În șir, țopăind În felul acela al lor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce fel de copil avea? Ce nume Îi dăduse? Of, of... Oare cum de fusesem Într-atât de prost Încât să plec de lângă ea? De ce ascultasem de unul ca Moru, care mă păcălise mai rău decât pe cel mai prost țânc de acasă? Nu era mai bine să fi făcut ca orice om din neamul meu? Ia... să mă fi dus eu la Siloa, așa, cum se duce omul, trufaș, cu pieptul În față, răsuflând gros și râgâind sătul, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe gheață. - Voi trebuie să fiți neamul lui Krog, spuse cel mai Înalt dintre ei. 33. - V-am auzit În noaptea aceea, și am bănuit că voi sunteți. Ehei, am aflat de plecarea În călătorie a stăpânului vorbei de când eram țânc, iar de așteptat, neamul meu te așteaptă Încă de când ne-a scos Tatăl din Ceața Adâncă. - Ai auzit tu, tocmai din copilărie, de călătoria lui Krog?! - Oh, da, eram tare mic când a venit la noi În sat un Vindecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamul lui. - Spune-mi dacă vrei să dai piept cu ei, aici, mă Întrebă el din nou. - Să văd dacă am vreun folos să-i Înfrunt aici, i-am răspuns și l-am văzut cum deodată se Înmoaie, precum un țânc. Vorbele astea, fir-ar să fie, te pun să te gândești mai mult decât trebuie. Înainte de vorbe, când era să pornim o luptă de sânge, o porneam și gata. Acum Însă, vedeam cum lupta de sânge nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tîmpit! spuse și glasul i se transformă Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Plank, Newton, Arhimede, Pitagora, nu sunt decât niște ratați, care în lipsă de mușchi, s-au apucat și ei de ceva curat nefolositor, care să le aducă dureri de cap și tulburări de memorie urmașilor. Este interesant de văzut, răspunsurile țâncilor de la o grădiniță de copii, cărora educatoarea le-a pus întrebarea " Ce planuri de viitor aveți?", bineînțeles pusă în forma inteligibilă pentru ei, "Ce vrei să te faci tu când vei fi mare?". Răspunsurile au fost dezarmante. Cu excepția câtorva, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mă, vezi-ți de treabă, cum o să mori? — Ba da, ba da! Și sergentu’ iar: Nu mori, mă, Gheorghiță, nici nu ești rănit grav! Băiatu’ ăla, abia trecuse de 19 ani, dar În situația În care se afla părea un țânc de 14 ani speriat că și-a pierdut vacile și o să fie bătut măr de ta-su. Rana lui era la gât, una dintre cele mai periculoase răni, tovarășe director, puțini scapă și nici băiatu’ ăla n-a scăpat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
făcuse școala de pădurari pe undeva pe la Râmnicu Vâlcea. La terminarea școlii alesese postul de paznic de vânătoare la această pădure mică și veche din apropierea statului Burlești, În plină câmpie, „rămășiță din uriașul codru al Vlăsiei“, cum le spunea Ana țâncilor ei din clasa Întâi. De obicei aducea cu el o sticlă de țuică de prune și, cât stăteau ei de vorbă și o degustau, el o tot Îmbia și pe Ana să bea. Ea gusta o singură dată, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
târziu au venit și actele prin care bătrânul Popescu Îl putea „dona“ pe Zare la Casa de copii. Mai greu a fost până ce Nicule i-a lăsat să-l scoată pe Zare din sat. Au trebuit să-i spună că țâncul a murit și el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta din G., În urma căruței care-l ducea undeva, el nu știa unde, pe unicul lui nepot. Astfel. Dintre toți cei implicați În aceste povești, cel mai indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să las să mi se așeze mâncarea. Sperând că mă va face să-mi uit nerăbdarea, tata m-a dus la mare; era reflux și o suprafață mare de nisip nămolos se întindea aproape până la orizont, și pe ea câțiva țânci se încăpățânau să alerge ca niște puișori exploratori, cu câte o plasă de pescuit creveți într-o mână și un părinte potrivnic în cealaltă. Am hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gâcesc de bărbat. Ia lasă nu te mai preface că te știu io cum ești. Și geometria se reașează ușor-ușurel peste parcul Plumbuita care se înfățișează din nou cu aleile sale rectilinii, un parc atât de trebuincios și cuminte. Un țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țânc smotocit într-un cărucior violet cu flori verzi e împins cu mândrie de mămica lui, soție de agent comercial la Ana Electronics și posesoare a unei mașini de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]