450 matches
-
și a doua implicație a sentenței latine: conștiința apartenenței la o patrie depinde de binele ce îți umple existența, mai prozaic spus, de calitatea vieții. Din moment ce te bucuri de un standard superior de civilizație, te gândești tot mai des la „țărișoara” ta părăsită acolo, „la Porțile Orientului”, te îngrijorezi de primejdiile ce o amenință astăzi ca și acum o sută de ani. Drept care hotărăști să lansezi apeluri la vigilență, trimiți pe „net” texte patetice, proprii sau preluate, despre conspirațiile (!) ce se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zicem, prietenească. Al doilea personaj vrea să ne calmeze avântul spre Vest (oricum, mult diminuat!), sfătuindu-ne să ne conservăm „suveranitatea”, deoarece „nici NATO și nici UE nu vor avea grijă de România...”. Cum se vede, cam știe analistul că „țărișoara” noastră a avut mereu parte de „protecție”, 139 când de voie, când de nevoie! Sunt realități istorice pe care trebuie să le judecăm la rece, fără complexe. Cred că nu trebuie să ne pierdem cumpătul, ci să punem în cumpănă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
toate formele ei. Deși evocăm, uneori cu admirație, alteori cu invidie, modul în care funcționează democrația liberală în Occident, în sensul cultural al acestei noțiuni, care include și America de Nord, Australia și Noua Zeelandă, pentru a deplânge apoi starea de lucruri din „țărișoara noastră“, uităm că, oriunde în lume, democrația nu este un sistem ideal, ci doar „cel mai puțin rău“ dintre sistemele politice inventate de om. Altfel spus, dincolo de impresiile turistului mai mult sau mai puțin cultivat, orice democrație occidentală este un
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
să mai zic, iar În perioada comunistă, „dezaprobările“ lipseau cu desăvârșire, făcând loc „scrisorilor de adeziune“. Se pare că un roman, adică o carte de ficțiune, i-a deranjat mult mai mult decât niște realități dure prin care a trecut țărișoara noastră. Dar poate că știu ei ce știu și Înțeleg că „un poet poate fi mai mult decât un poet“ și se simt amenințați. Oricum, după ce am citit câteva materiale și cărți importante legate de activitatea lui Stalin În domeniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
și încearcă să-i surprindă originalitatea, chiar din interiorul marilor aglomerări urbane occidentale: grecii la Eugenides, turcii și armenii la Shafak, de curând indienii la Kiran Desai. Cu gândul fiind eu mereu la România - ca orice român preocupat de soarta țărișoarei și a literaturii ei -, nu pot să nu constat un lucru simplu și mai degrabă întristător: toate aceste etnii par să posede un grad infinit mai mare de exotism și culoare decât bieții români. Să fie asta din cauză că încă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
un butoi plin cu apă și băgat adânc în beci, diferența era și comică, și dramatică. Coarda mea patriotică a fost serios zdruncinată, pe drumul de la București la Durău și retur. Ce fel de soliști avem noi, măi Iulian, în țărișoara asta, de vreme ce, unu, nu-i recunoaștem pe nici unul și, doi, ei par să cânte atât de departe de noi? Dacă nu ai deloc, da’ deloc ceea ce ar putea semăna cu o voce muzicală, de ce te mai zbați să umpli eterul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Evident că-mi pică bine, evident că, de cum trecem de Filiași, până la Timișoara, vorbim până ni se usucă gura. Prin ei descopăr o lume de care habar n-aveam. Mi se reaprinde speranța că nu-i totul pierdut în biata țărișoară. Sâmbătă, 15 dec. Nimic îmbucurător. Duminică, 16 decembrie. Paginez „Orizontul“. Îl sun pe Józsi Tasi să ne facă ceva haios pentru copertă. E în creierii pustietății, la Socolari și n-are Internet, dar o să se dea de ceasul morții să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
în cap alte gânduri: la ce bun să pierzi timpul cu literatura, numită de prea multe ori „inutilă“, când „marile probleme ale omenirii“ trec pe lângă noi. În loc să fim obsedați de încălzirea globală sau de clonarea animalelor, de noua constituție a țărișoarei noastre sau de condamnarea comunismului, noi ne pierdem timpul cu Gogol, Joyce sau mai știu eu ce scriitori, care oricum n-au schimbat și salvat omenirea. Statul are nevoie de ostași, polițiști, preoți, avocați, bancheri, ingineri și oameni de știință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Franța, Anglia, Spania etc. au fost mereu țări „la modă”, țări bine văzute și cu un echilibru economic și cultural. Țări bogate din orice punct de vedere. Ce să spunem despre sărmana Românie, despre invadata Polonie, despre Cehoslovacia și celelalte țărișoare aflate mereu în coasta Rusiei? Amintirile nu dispar odată cu timpul. Stăteam câte cinci ore la coadă la pâine și te zdrobeai efec tiv când venea mașina cu gheare de pui. Era umilitor. Era un mod de a spune: „Uite, aveți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ani, cu un Băsescu care se naște doar când și cum vrea el, cu un Stoica născând încontinuu același liberal de stânga fără sfârșit și cu o Securitate care renaște în fiecare clipă, deși nu a murit vreodată, poate că țărișoara a și ajuns Republica Română Absurdistan. (Jurnalul Național, 16 decembrie 2005) V. PACIENTUL NAȚIONAL Acești gigei și averile lor urlătoare După decembrie 1989, am lucrat timp de șapte ani în România și Republica Moldova, făcând naveta între București și Chișinău, cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
coada mârțoagei de paie, strigă din toți rărunchii: „Pă ei, Milucă, fă-i praf!”. De cine se alege încă o dată praful nu mai contează, atâta vreme cât dna Petre are pe cine da vina pentru „mlaștina de indulgență” în care băltește azi țărișoara. „Profundă” ori doar „pitorească”, România este psihanalizată de către dna Petre cu morgă de Hannah Arendt, ambiții de Indira Gandhi și stofă de Ana Pauker. Finis coronat opus, dna Petre strigă „săriți, Securitatea!” din chiar ziarul unui fost informator (dovedit) al
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
somnabulismul epistemologic al unor rătăciți cumsecade. M-am făcut chiar că nu văd stupiditatea unor eforturi deconstructiviste săvârșite pe buza prăpastiei. Am văzut carismatici locali fierbând împotriva foștilor comuniști basarabeni pentru a se arunca apoi la picioarele șleahtei comunisto-securiste din „țărișoară”. Citesc destul de regulat câțiva din scriitorii de vârf ai Basarabiei. Sunt îndrăgostit de tablourile câtorva pictori basarabeni. Continuu să fiu, pe cât posibil, aproape de oameni care au crescut sub ochii mei, devenind subtili analiști de fapte și împrejurări politice. Îmi lipsesc
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-n vale să mă aștăpte-un «Mărsădăsă!”, bolborosește Stratan. Dacă trebuie să faci ceea ce spune nu ceea ce face doctorul, basarabenii e bine să asculte la ce cântă Stratan, dar de mers să încerce a merge ș’olecuță la deal. Nici măcar populația „țărișoarei” nu-i formată din 22 de milioane de păstori Becali, îmbrăcați în Hugo Boss pe care, în vale, să-i aștepte 22 de milioane de „Mărsădăsuri” Maybach. (Jurnalul Național, 1 aprilie 2005) Harul divin și dreptul divin Lovit de tragedii
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
care vor fi antrenați foștii adversari din războiul civil din '75-'90. La urma urmei, întregul Orient Apropiat și Mijlociu este în fierbere, este un butoi cu pulbere, și cum ar putea fi liniște și pace sub cedrii Libanului, o țărișoară de doar 10400 de km2 și cu mai puțin de 4 milioane de locuitori? 24 mai 2007 O trecere în revistă Clasa politică românească își linge rănile, dar trebuie să se grăbească, pentru că vor veni altele, care s-ar putea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
rând portretele mai multor fruntași români din Bucovina. În numărul de azi este portretul tânărului și zelosului luptător dr. George Popovici, deputat în Parlamentul din Viena. Cu acest prilej se face cunoscut trecutul Bucovinei și starea poporului român din această țărișoară, puțin cunoscute poporului român.” Prim redactor la Foaea a fost G. Tofan. Foaea poporului (4 decembrie 1909-1918 nr.40) era ziarul românilor uniți, un continuator al periodicului ce-i vestise sosirea. * Foaia Săteanului apare la 2 octombrie 1932; redacția și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Morariu, Ioan Biala - țăran din Pătrăuții de Jos, Mihai C., Elena Dobrozinschi, Ilie a Petre Timeș din Cupca, George Tofan ș.a. * „Bucovina Hurmuzăcheștilor” - astfel apărea la 1 mai 1848 „Bucovina, pe jumătate în haină nemțească, dar ea a adus în țărișoara noastră tot ce avea mai distins neamul românesc de pretutindeni pe care-l considera ca unul și nedespărțit” , scrie Vasile Grecu în Gazeta Bucovinei la 4 aprilie 1919. Și se și explică: excelentul foileton al Bucovinei a fost un început
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a avut parte de experiențe de viață, unele dureroase... În primele sale numere, D. Marmeliuc, unul dintre conducătorii ei, semna editorialul „Tot cenzura”, în care cerea, „din motive bine stabilite, introducerea cenzurii pentru toate publicațiile ce se tipăresc în cuprinsul țărișoarei noastre, așa dar și pentru noi”, pentru că, argumenta autorul, „gazetele germane răspândesc știri din toată lumea și cu predilecție știri neprielnice aliaților și adesea dușmănoase nouă și potrivnice aspirațiilor naționale și ideii de stat român unitar.” Alături de cenzură, mai târziu, Glasul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
războaie, de un Maniu, Iorga, Rebreanu, Blaga, nemaipomenind numele unor familii ca Bibescu sau Cantacuzino. Alături de cei doi regi „nemți”, cei doi regi „buni”, Carol I și Ferdinand, care nu numai că au făcut corp comun cu cele două mici țărișoare pe care le-au găsit În starea lor „firească” de provincii europene Îndepărtate, măcinate Între fracțiunile boierești și resturi grave de feudalitate fizică și mentală, dar care, e cazul lui Ferdinand, ironizat de P. Dumitriu!, ascultând de sfatul Înțelept al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și muntenilor. De data aceasta folosește denumirea dată de străini Țara Românească: Valahia Mare, în timp ce Moldova era numită Valahia Mică. Domnul insistă asupra impostanței strategice a Moldovei: „Nu vreau să mai spui cât de folositoare este pentru treburile creștine această țărișoară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea vădit, că ea este seraiul Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii. Afară de asta, pentru că turcul s-a împiedicat de mal, mulți creștini au rămas
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
primejdie”. De aceea, domnul le cere să îi vină în ajutor cât mai este vreme. P. P. Panaitescu reproduce din scrisoarea trimisă de Ștefan dogelui Veneției următorul pasaj: „Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru trebile creștinești țărișoara mea; socot că e de prisos pentru că lucrul e prea vădit, că este seraiul (cetatea) Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii”. Dar, P. P. Panaitescu consideră că domnul se înșela, atunci când afirma că prin Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Azi bunica-i demodată, Nu stă la televizor Nici pe la calculator, .......................... Noi tot am Înaintat Europa ne-a luat, Votăm orice legi ne bagă Și ne vindem țara-ntreagă! Unde-i oare domnul țării Ne lasă pradă pierzării? Vai de țărișoara mea, Pun străinii mâna pe ea! Mai târziu noi vom vedea Câte lacrimi vom vărsa Că unire n-om avea! Dă-ne Doamne un cârmaci, Blând, puternic și dibaci Ca Ștefan, Mare și Sfânt, Ca Ioan Cuza, pe pământ ...Sau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și subiective, ci, în egală măsură, un proces de transformare și construcție, de modelare spirituală a oamenilor.“ (Contemporanul, 16 iulie 1971) BARBU Eugen Turbure și invidie (nota V. I.) „Ceea ce ghicim cu toții este altceva. Acești domni, chinuiți de dorul pentru «țărișoara» lor, trebuie să-și justifice într-un Cunoscut ca un mare adversar fel șederea prelungită pe meleagurile străine și atunci, la termene fixe, se înjghebează câte un astfel de congres unde asemenea corbi își mai încearcă vocile din ce în ce mai stinse. E
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
VREMURI Țara păduchilor din frunte Mult timp, expresia „iese ca păduchele în frunte“ a fost pentru mine destul de obscură. Poate pentru că nu mam procopsit niciodată cu drăgălașii paraziți și prin urmare nu le cunosc obiceiurile. Cu vremea, însă, viața din țărișoara noastră mia dezvăluit înțelesurile profunde ale acestei ziceri. Chiar dacă nu ai păduchi, în România ajungi să știi foarte bine cum se comportă ei. Și, desigur, să te convingi că lucrul pe care se pricep de minune săl facă, în afară
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui de om îmbunătățit. Îmi voi nota cuminte toate țuțismele lui de operetă, voi considera că fibra poporului român e nuntită cu Duhul Sfânt, voi fi vigilent la conspirațiile pe care cei străini de neam și patrie le urzesc împotriva țărișoarei și, din simpatie subită, voi căuta în garderobă o cămașă verde. Dar voi fi democratic șimi voi depune admirația la picioarele tuturor primadonelor acestui popor. Așa că mă voi îndrăgosti pentru scurt timp, cât țin sărbătorile, de Mihai Gâdea, de Valentin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de obicei veștile triste se răspândesc cel mai repede. Am auzit de la alți părinți, de la prieteni că în unitatea în care se află Nicky sunt cu toții bine și nu exista nici un pericol. Mai de plâns la ora actuală ar fi țărișoara noastră care s-a sfărmat vizibil precum un glob de sticlă pe care nu-l mai poți recupera vreodată.” Carlina se așeză pe marginea unui pat, frecându-și genunchii cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]