561 matches
-
facă măcar uitată faptă care îi îngrozea pe săteni, totuși obișnuiți cu grozăviile votcii, ale nărăviților băutori de votca... Mîncărurile sînt aduse de-a valma de preoți, rînd pe rînd și depuse pe mesele rudimentare înjghebate în acest scop. Niște țăruși înfipți în pămînt cu scînduri deasupra, jur-împrejurul bisericii, pe trei laturi, latura intrării în cochetul lăcaș, rămînînd liberă. Astfel încît, biserica, ori cridinta, pe care o adăpostea, părea apărată, ocrotita de bunurile pămîntești, de tot ce gătiseră și aduseseră ei
Biserica veselă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17650_a_18975]
-
mucenicilor - n.n.) în urma loviturilor până și arterele, venele cele mai ascunse, încât se vedea chiar și alcătuirea trupului lor cu cele mai lăuntrice măruntaie și părțile cele mai ascunse ale organismului. Uneori erau întinși pe scoici de mare și pe Țăruși ascuțiȚi, în sfârșit, după ce au suferit tot felul de cazne și suferințe, au fost aruncați la fiare ca să le hrănească”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 4, în PSB, vol. 13, p. 159) „... Proconsulul i-a zis
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Îmi asum aceste riscuri: E la fel ca și cămila, Însă n-are două piscuri. Chiar de vrei, nu poți să-l minți Nici măcar o picătură: Dânsul ți se uită-n gură Și te caută la dinți. Seamănă cu un țăruș, Din țărână nici nu-l vezi, Poartă-n creștet plete verzi, Răsfirate-n vârtecuș. Dacă te gândești o clipă, Nu-i o pasăre oricare: Zboară cu viteză mare, Dar nu mișcă din aripă. Nu e deal și nu e vale
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mi-i de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-i uita și m-oi asculta/ Un copil de la fată mare/ Nebotezat, necreștinat/ L-oi lua și ți l-oi da..." Când se crapase de ziuă și firul de borangic de care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pace de dincolo de veac, o lume mică, a celor de-un neam, ocrotită de chipuri sfinte și-naripate, un miros de lut și sfințenie umpluseră odaia care era acum miezul miezului lumii. Ne culcam cap la cap în paturile tari, pe țăruși, ne înveleam cu șube vechi și dormeam un somn greu, auzind prin pereții subțiați ai visului cum cade zăpada-n ogradă. Ghemuit ca un făt într-o burtă de lână veche și paie foșnitoare, mâncat de zeci și sute de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ba că ar fi ca pieptul de gâscă, ba ca piciorul bălos al melcului, ba ca mușchiul moale și fraged din crusta racilor fierți. Pân-la urmă, în ciuda îndemnului la chibzuială al popii, înfierbîntați de șliboviță, câțiva săteni apucară săpăligi și țăruși cu ascuțișul călit în foc și începură să spargă gheața. Făcură și focuri împrejur, ca să scoată cu totul bivolul înaripat la iveală. Toți grămadă trudiră câteva ceasuri, până când putură, de jur-împrejur, să pipăie blana de catifea de pe pântecul inelat și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de slabă că la un pas de flacăra ei lumina devenea cafenie ca pământul. Numai mirosul de oaie și de sfințenie oglinda nu-l putea dedubla. El emana, ca o altfel de lumină, din cergile de pe patul cu picioarele de țăruși, din scăunașele cu trei picioare, din măsuța rotundă pe care rămăseseră firimituri de mămăligă, din pozele galbene din ramele de sticlă pisată de pe pereți. Maria privea, cu gândurile aiurea, ștergarele de pe pereți: unele le țesuse chiar ea, înainte de război. Sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să îți arate o figură de luptă și s-a mișcat atât de repede, încît nici nu fi-ai dat seama ce a făcut. În numai o clipă însă te-ai trezit la pământ cu el deasupra ta, ținând un țăruș ascuțit, gata să ți-l împlînte în piept. Ți-ai dat atunci seama că se întîmplă ceva ciudat cu el și l-ai întrebat dacă nu a pățit ceva ieșit din comun în ultimele zile. Iar el ți-a răspuns
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai suporte. — Așadar, tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea - fiindcă, după tot ce îmi făcuseră, eu trebuia să râd, înțelegi? Pe urmă, noaptea strigă și lovește din picioare în somn pradă cine știe căror coșmaruri. Or fi remușcări pentru păcatele lui, zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putea lesne citi o emoție tot mai mare: povesti despre ostaticii masacrați în Tungria, despre copilele pe care turingienii, după ce le violaseră, le spintecaseră, legându-le de doi cai ce alergau în direcții opuse ori le legaseră în lanțuri de țăruși înfipți în cărare, peste care treceau cu carele, spuse despre uciderile atroce ale copiilor. Pentru că astea, avertiză el, sunt semnele pe care Atila le lasă la trecerea lui: sânge, moarte, distrugere! Povesti, în sfârșit, despre jefuirea cetății Divodorum: — Au asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
retușuri pe margini. După tăișul de cuțit - l-am separat de celelalte obiecte găsite ca să-i subliniez importanța - au urmat cioburi arse în negru și roșu, a căror argilă dădea la iveală o consistență grunjoasă grosolană, o bucată dintr-un țăruș de lemn, grăunțe carbonizate așezate pe o fâșie de vată, părți dintr-o coroană de cerb și colți de porci... Pe albul acela am pus și mărgica de sticlă din așezarea montană, împreună cu ceva resturi de tencuială și pietre bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să demonstreze că durerea unei striviri îi era perfect egală. Eu însă îmi doream ca barca să se afle pe țărm, în fața unei așezări lacustre, descoperite pe la jumătatea secolului XIX cu ocazia unei scăderi mari a nivelului apei, când numai țărușii aflați în mâl făcuseră posibilă identificarea unor astfel de locuințe; casele astea trebuie că stătuseră pe rosturi deasupra apei, o imaginație romantică marcase încă de atunci preistoria. Cât de des ne doriserăm, Armin și cu mine, o barcă, atunci când stam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
doriserăm, Armin și cu mine, o barcă, atunci când stam cu cizmele în apa până la genunchi și nu puteam niciodată să înaintăm mai mult de doi, trei pași; presimțeam că tocmai acolo, la marginea țărmului, unde era indicatorul, între stufăriș și țăruși, trebuiau să se afle cele mai frumoase obiecte arheologice, pentru noi de neatins. Totuși, barca cu motor înainta și înainta, chila tăia valurile și trasa o urmă dinspre pupă, care încremenea și se stingea, iar lacul rămânea ca un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la urmă m-am împrietenit cu ea, zice Tîrnăcop cuprins puțin de visare, n-a mai vrut nici să-mi ia bani, mi-a spus că și-a dat seama de la început că eram onest, după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a condus adepții și a făcut un miracol. Acesta a fost denumit Marșul cel Lung. * Peste deal, soarele începe să apună. Batalioane de soldați sosesc și se aliniază. Se așază pe jos în șiruri, în fața unei scene improvizate, înălțată din țăruși din bambus spre cerul de un albastru din ce în ce mai închis. Orchestra își acordează instrumentele. Fata din Shanghai s-a impus ca actrița principală a trupei de operă din Yenan. E pe cale să cânte un solo intitulat „Povestea fetei de pescar”. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mică în living, scheunând într-o buimăceală vinovată. Karin lăsă biata creatură să iasă afară și o hrăni. În curtea cât o marcă poștală, câinele border-collie se apucă să facă ture, adunând tot felul de lucruri - veverițe, bucăți de zăpadă, țăruși de gard -, orice numai să-i convingă pe oameni că merita încă să fie iubit. Căldura era închisă. Doar obiceiul fratelui ei de a nu închide niciodată un robinet cum trebuie salvase țevile să nu crape. Scoase conul de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir și din Liban, din ale leilor culcușuri și din munți cu leoparzi!“ Ajunseseră. În piața de la Iali Kiosk erau întinse corturi deschise spre locul execuției și un fel de estradă ridicată pe țăruși din lemn de brad și podită cu scânduri din același material. Estrada era spre apus, în așa fel ca lumina răsăritului de soare să-i prindă pe osândiți din față și ca privitorii invitați special să se poată desfăta netulburați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de salvare. Iar acum se cuibărise, în sfârșit, bine mersi, în siguranță, la adăpostul fortăreței oaselor mele, părăsindu-și tovarășul nesăbuit, lăsându-l să se descurce singur într-o lume a băieților dominată de jambiere de fotbal și garduri de țăruși, de bețe, pietre și bricege, de toate primejdiile care au umplut-o pe maică-mea de presimțiri negre și împotriva cărora am fost prevenit iar și iar și iar. Și iarăși. Și din nou. Și încă o dată. Prin urmare, testiculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
teatrului în negativ de a exista este tocmai sacrificiul necesar pentru a atinge această sublimitate metafizică. Și invers, ca într-un cerc, întotdeauna vicios (cum altfel?), această sublimitate determină și susține, prin ricoșeu, taina personajelor de a uzurpa realul: Un țăruș de foc a crescut în inima odăii; Am s-o leg acolo cu o frânghie Și, înfigându-i așchii în coastă, să-i spun: Așa se pedepsesc uzurpatorii, Melancolie... (Ca Saul...) Personajele, aproape mereu abstracte, se sustrag pericolului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
problemă greu de rezolvat. Însă John Hunter avea și răspunsul. Le-a spus că trebuie să construiască o piramidă atît de mare, Încît să se vadă și din spațiu. Următorii doi ani și i-a petrecut Înconjurînd locul respectiv cu țăruși, atrăgîndu-și tot mai mulți susținători cu fiecare zi ce trecea. Baza piramidei, așa cum a fost marcată În cele din urmă, acoperea În Întregime vechile state Nebraska și Kansas și o mare parte din Missouri, Iowa și Dakota de Sud. Cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ajunge să înșir în trei rânduri etapele vieții larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu fața întunecată, care taie în bucăți insecte și omoară cu pietre păsările cântătoare, pasionat de jocul cu bile de sticlă și de aruncarea potcoavei la țăruș (mi-l amintesc pierzând, pierzând mereu bani, bile, nasturi și apoi încăierîndu-se cu disperare); adolescentul cu momente de furie epileptică și apetit erotic exacerbat; pușcăriașul condamnat pentru viol și tâlhărie. Cred că singurul "apropiat" în toată această întortocheată etapă a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ghinion, un ghinion supranatural, aș zice, l-a caracterizat întotdeauna. Niciodată nu a avut bucuria să câștige nici la cel mai copilăresc joc unde hazardul avea vreun rol. De la jocul de bile până la cursele de cai, de la aruncarea potcoavei la țăruș până la poker, părea că destinul îl folosea ca pe un bufon, că îl privea cu un ochi mereu ironic. Ruleta a fost marea lui șansă, și e uimitor cum acest om rudimentar în gândire a avut totuși viclenia să profite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile cînd ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă jazzul... O, nu. O, nu, o, nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu o viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate crăpăturile pământului, până ajunge la șanțul unde Forrester, îngenunchiat, se luptă să înfigă la loc un țăruș al cortului, ieșit din pământul moale și ud. Ridică privirea și vede peretele imens de apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]