1,021 matches
-
ar fi cu toții pacienți din azilele municipale de boli nervoase. Le-au dat drumul acum zece ani, când au apărut problemele financiare. Acum e la modă un banc, unul global, al cărui autor e banul. Un arab, aflat într-un țarc de oi, își trage fermoarul, se uită mulțumit în jurul lui și spune: „Hei, Basim, hai să tragem petrol“. Zece ani mai târziu, un alb viguros își învârte mâinile pe Broadway, în văzul tuturor. Am ginit un bar cu stipteuze Forty-Fourth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă. Intrasem din nou la facultate, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă. Intrasem din nou la facultate, după un șir de rătăciri care mă duseseră în armată. Intrasem în partid la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
maidan pe care se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești că, poate, și În 1939 cazanul de țuică al acestui sat se afla tot aici și că oile, pe atunci ale altcuiva, behăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zise: — Gulo luscus. Glutonul. Carcajou - spirite malefice la indieni. Cel mai nesățios carnivor de pe lume și cel mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi. După cum ziceam, admir gustul asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa de sârmă. Înăuntru o creatură lunguiață se învârtea în cercuri, lovindu-se de pereți. Colții îi luceau. Ghearele îi zgâriau podeaua. Părea un mușchi contorsionat care nu înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar provoca mari neplăceri dacă aș face-o. T.Meeks AICI SE TERMINĂ PASAJUL RETRAS Buzz se deplasă la motelul Seaspray, sperând în sinea lui că moartea lui Mal făcuse inutilă supravegherea lui Lesnick de către oamenii Procuraturii. Ajunse în fața unui țarc plin cu automobile, plasat la capătul unei străzi înfundate, cu vedere la mare. Recepția motelului avea forma unei rachete spațiale ațintite spre stele. Buzz intră și lovi clopoțelul de pe tejghea. Din spate apăru un tânăr cu niște coșuri oribile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am plecat la Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune: „Ce faci?“ Eu: „Bine merci. Foarte bine.“ „Nu vii?“ „Nu. Nu vin până nu pui gâștele într-un țarc.“ „Vino, că gâștele sunt închise.“ Atunci m-am întors. — În film mai erau și niște câini... — Da, la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tot atât de firesc, cât de imposibilă îi părea mai deunăzi. Aceea ce o uimea era câtă anevoință, câtă trudă, cât zbucium pune o ființă ca să se poată rupe din rădăcinile pe care le-a prins, ca să poată libera existența ei din țarcul unde și-a îngrădit-o, ca să treacă de la un strat de viață la altul. Lenora din Mizil făcea în tărâmul existenței salturi mari. împrejurările trecând peste trupul ei senzual și simplist nu o doborau. Era totuși cât pe-aci să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am plecat la Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune: „Ce faci?“ Eu: „Bine merci. Foarte bine.“ „Nu vii?“ „Nu. Nu vin până nu pui gâștele într-un țarc.“ „Vino, că gâștele sunt închise.“ Atunci m-am întors. — În film mai erau și niște câini... — Da, la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sau la școala normală de învățători. Începui și eu să cred acest lucru, cu atât mai mult cu cât viața de țăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spațiu liber, mie mi se părea că se petrece într-un țarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici "amintiri", ci doar lucruri pe care le contemplu și azi fără să le înțeleg, străine parcă de mine, cu un sentiment de neliniște că s-ar fi putut totuși să nu aibă loc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-o la vale așa de lin că, după vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin coborâș, acoperișul de trestie a luat-o la sănătoasa și s-a prăvălit peste țarcul caprelor. Noroc că respectivele caprine erau la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela le păzea nu ca să nu le piardă, ci ca să nu le vadă pândarul IAS-ului că pășteau lucerna care era a statului, adică a noastră, a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tot pe Jivinoiu!” Îl firitiseau În șoaptă pe Vieru. Fiul Ectoraș se simțea rușinat de Înfrângerea suferită de tată. Pătrunseseră Într-unul dintre grajduri și se Îndreptaseră tot doi câte doi și În liniște - ca să nu tulbure animalele - către țarcul vițeilor. Acolo Directorul Îi strânsese În jurul lui și Începuse să le explice la ce operație aveau să asiste și la ce era ea folositoare. Însă prestigiul zdrențuit de Vieru și de busola lui care nu știa minți făcea ca vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Uite acușica!” După ce se prăvălise de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sârmă, că eu m-am luat cu treaba și am uitat.” Copiii se uitau cu Încântare la acea reprezentație și aproape că nu le părea rău că-și mânjiseră cizmele de cauciuc până sus În noroaiele Colectivei. Cei doi din țarc se murdăriseră ca niște porci, se Înjurau Între ei și aruncau vorbe grele și vițelului, fără să le pese că erau priviți de vreo treizeci de perechi de ochi. „Acestea, copii, sunt operațiunile de imobilizare și de contențiune a animalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șteargă cu mânecile halatului. În Încordarea durerii și a spaimei, vietatea scăpase din legăturile de sârmă prost făcute, Îl azvârlise pe Rândaș din spinare și o luase la goană nebună către nicăieri, În cerc, de-a lungul scândurilor din Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care Încărca butelii pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care creierii o făcuseră, Împreună cu o bucată de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la zece pași depărtare. În bucata aceea de chică neagră zăriseră sânge Închegat. Vițelul, În goana lui, Îi stârnise și pe ceilalți din țarc și se pornise o roată nebună, de mugete și culori. Vacile din grajd Începuseră și ele să urle și să smucească lanțurile cu care erau priponite. Zeci de vrăbii care Își făcuseră cuiburile Între căpriorii acoperișului și plăcile ondulate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cuiburile Între căpriorii acoperișului și plăcile ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar fi părut nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Sfinți. Mari dregători din conducerea de partid și de stat veneau la vânătoare și armele lor se auzeau zile Întregi. Însă socotelile celui care avusese ideea cu importul de cerbi lopătari nu se prea potriviseră: animalele fuseseră crescute În țarcuri și nu numai că nu se fereau de oameni, dar, văzându-i, se repezeau spre ei să capete bunătăți de mâncare ori mângâieri. Mititelu vorbea În gura mare, lăudându-l pe tată-său cum ferea recolta de stricăciunile acelor vite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lemn. O întâmpinase Babic, umbra prințului. Merseseră în bucătărie și îi oferise o cafea fierbinte. Prin ferestre înalte văzuse curtea din spate cu grajduri, șuri, șoproane, dar și întinsele păduri din jur și fânețele. Babic îi arătase grajdurile cu cai, țarcurile câinilor de vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
savurându-și, în tăcere, mica victorie prin intermediul căreia voia să se asigure că, deși Jake le afecta existența atunci când era prin preajmă, măcar atunci când nu era prezent să n-aibă putere asupra lor. Jessica era în camera ei, ancorată în țarcul de joacă la care Fiona apela de câte ori avea nevoie de un moment de respiro. Jessica avea la dispoziție o grămadă de jucării și de cărți, ca să se amuze, iar asta îi oferea Fionei acele pauze mai mult decât binevenite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de cărți, ca să se amuze, iar asta îi oferea Fionei acele pauze mai mult decât binevenite din neșfârșitul program de monitorizare a tuturor mișcărilor fiică-sii, care era extrem de activă. Haide, puiuț, a murmurat femeia ridicând-o pe Jessica din țarc. Apoi a dus-o la ei în dormitor și-a așezat-o pe pat, lângă hainele ei, pe care le scosese din dulap dinainte. — Ne așteaptă o zi grozavă. O să te distrezi de minune! Telefonul de lângă pat a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mișcare. Ali! Rămâi aici cu patru oameni; știi ce ai de făcut dacă apare targuí-ul! Cincisprezece minute mai târziu, Laila se întoarse să privească pentru ultima oară, acolo jos, în fundul micii depresiuni, apa din guelta, jaimele și sheribele, caprele din țarc și, aproape de stufăriș, colțul unde pășteau cămilele. Toate acestea și un bărbat era tot ce avea pe lume, în afară de pruncul pe care-l ținea în brațe, și o cuprinse teama că nu-și va mai revedea nici sălașul, nici bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]