2,335 matches
-
Basarabia (așa cum fusese definită în cadrul administrației țariste în 1812 la Tratatul de la București) s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească în primăvara anului 1917 proclamându-și întâi autonomia, apoi independența față de Rusia, și după câteva luni unirea cu Regatul României, în cadrul căruia a constituit o provincie. Această
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
din vremea revoluției din 1918-1920), studentul la drept Iaroslav Baranovski, politicianul moderat, fost diplomat al guvernului Republicii Populare Ucrainene, Dmitro Andriievski, fostul ofițer austro-ungar și al armatei ucrainene, Richard Yary, colonelul Roman Sușko, organizatorul atentatelor teroriste, fiul unui fost ofițer țarist, Mikola Sțiborski și Omelian Senik, organizator de partid și veteran al armatelor austo-ungară și galițiană, considerat de către tinerii activiști prea moderat și conservator . Yary avea să fie singurul membru al Provid care să se alăture lui Bandera după sciziunea OUN
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
lucru era deosebit de important în perspectiva faptului că polonezii se prezentau în exteriorul țarii lor sub steagul ocupanților lor. De exemplu, cu ocazia Expoziției Internaționale de la Munchen din 1892 când s-a creat un departament polonez de reprezentare, reacția oficialului țarist al Varșoviei controlată de ruși a fost o provocare politică. Ca urmare la Expoziția Mondială din anul 1900, polonezii din sectorul rus al Poloniei ocupate aveau ca reprezentanți doar etnici ruși. Societatea Sztuka a supraviețuit celor două războaie mondiale, numărul
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Fântâna-Zânelor a fost fondat în anul 1814 de către țărani moldoveni și ucraineni. În
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
în manualul de Istorie a Ucrainei, ediția 1996. Odată cu moartea lui Hmennițchi (în 1657), Rusia și Polonia au împărțit teritoriile ucrainene până la dispariția ca stat a Poloniei în perioada 1793‑1795, când toate teritoriile ucrainene au fost ocupate de Imperiul Țarist. În anul 1653, o garnizoană turcească din Hotin a luptat alături de armatele Principatului Moldovei în bătălia de la Jvanieț. În noiembrie 1673, oștile polono‑lituaniene, conduse de hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei în perioada 1674-1696), împreună cu o oaste de
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
au adus ingineri francezi care au reconstruit și lărgit cetatea, construind un al doilea brâu de ziduri, fortificația bastionară modernă, precum și băi turcești și o moschee. Turcii au folosit cetatea pe post de garnizoană a trupelor. O altă putere, Imperiul Țarist, a revendicat regiunea pentru ea în secolul al XVIII-lea. Rușii au asediat și cucerit cetatea în patru ocazii. În anul 1739, după ce rușii i-au înfrânt pe turci în Bătălia de la Stăuceni, luptând alături de ucraineni, moldoveni și georgieni, au
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
categorie privilegiată de agricultori, descendenți din "slugi domenști" destituite din dregătoria la curte) și 2 preoți. În aprilie 1835 găsim Gura Căinarului în proprietatea boierului Nicolae Leonard cu toate cele 81 de familii de tărani (Recensămîntul localităților înfăptuit de autoritățile țariste în gubernia Basarabiei în 1897,a găsit în Gura Căinarului o populație de peste 500 de suflete,cu 236 bărbați și 205 femei). În 1893 a fost data în exploatare linia de cale ferată Bălți-Florești-Rîbnița satul a ieșit în lume cu ajutorul
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
de credincioși ortodocși este majoritar în Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Rusia, Serbia, Muntenegru și Ucraina. Mari comunități de creștini ortodocși trăiesc și în Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), precum și în unele state care au aparținut Rusiei țariste, respectiv Uniunii Sovietice (Țările baltice și Asia Centrală). Prezențe ortodoxe semnificative se găsesc în multe alte țări din America de Nord, Europa de Vest etc., datorate în special comunităților formate prin emigrarea est-europenilor. Biserica Ortodoxă a celor șapte Sinoade Ecumenice are la bază Vechiul și
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
Uniunea Sovietică a încetat să mai existe în 1991, când Boris Elțîn a preluat puterea după eșecul tentativei de lovitură de stat a conservatorilor ruși, care încercau să oprească reformele inițiate de Presedintele Mihail Gorbaciov. În timpul primului război mondial, Rusia țaristă a suferit datorită crizei economice și foametei. Armata țaristă, condusă, echipată și aprovizionată prost și demoralizată a suferit o serie de înfrângeri. Mulți soldați au dezertat. Insatisfacția față de monarh și de politica de continuare a războiului a guvernului său a
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
când Boris Elțîn a preluat puterea după eșecul tentativei de lovitură de stat a conservatorilor ruși, care încercau să oprească reformele inițiate de Presedintele Mihail Gorbaciov. În timpul primului război mondial, Rusia țaristă a suferit datorită crizei economice și foametei. Armata țaristă, condusă, echipată și aprovizionată prost și demoralizată a suferit o serie de înfrângeri. Mulți soldați au dezertat. Insatisfacția față de monarh și de politica de continuare a războiului a guvernului său a crescut în continuu. Țarul Nicoleae al II-lea a
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
guvernului comunist a fost încetarea participării Rusiei la luptele primului război mondial. În schimbul păcii, tânărul stat comunist ceda Germaniei cea mai mare parte a Ucrainei și Belarusului prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Aproape imediat după preluarea puterii de către bolșevici, sprijinitorii regimului țarist au pornit rebeliuni militare împotriva unui guvern pe care îl considerau nelegitim. Războiul civil rus a durat aproape patru ani, până în 1922. Cunoscuți cu numele generic de "albii", (prin opoziție cu "roșiii comuniști"), acești luptători antibolșevici au fost sprijiniți și
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
muniții sau direct cu trupe. Partidul Bolșevic, mai târziu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, la început s-a bucurat numai de posibilități limitate de exercitre a puterii în stat, controlând numai o parte a teritoriilor aflate cândva sub controlul guvernelor țariste. Mai mult, partidul era divizat datorită diferitelor opțiuni de abordare a problemelor stringente și de perspectivă. În ciuda tuturor obstacolelor, comuniștii au reușit să-și consolideze rapid puterea în tot mai multe zone ale țării și au promulgat norme care au
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
care au scos în afara legii orice posibil opozant sau partid politic rival agitând lozinca "centralismului democratic." Mai înainte de revoluție, doctrina bolșevică statua că numai un partid strâns unit și organizat după modelele mișcărilor clandestine ar fi capabil să răstoarne guvernul țarist. După revoluție, au adus argumentul că doar un partid organizat ca al lor ar putea lupta cu sorți de izbândă împotriva dușmanilor din interior și din străinătate. Izbucnirea războiului civil i-a forțat pe comuniști să pună în practică principiile
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
în final, KGB. Această "poliție politică" a fost responsabilă pentru descoperirea celor pe care partidul comunist îi considera contrarevoluționari, indivizi care trebuiau excluși din partid sau trebuiau judecați. Pe 5 septembrie 1918, CEKA a fost însărcinată cu descoperirea rămășițelor elementelor țariste, a partidelor de opoziție, (așa cum era Partidul Socialist Revoluționar, sau a grupurilor ostile guvernului, așa cum erau cazacii. CEKA a dezlănțuit Teroarea Roșie. Felix Edmundovici Dzerjinski, primul conducător al CEKA a afirmat în ziarul "Viața nouă": Frontierele dintre Polonia, (condusă de
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
de piață" asemănătoare cu politica inițiată în Republica Populară Chineză după 1978, În timpul perioadei NEP-ului, nivelul producției agricole nu numai că a egalat performanțele atinse mai înainte de izbucnirea revoluției bolșevice, dar chiar le-a depășit. Desființarea moșiilor din perioada țaristă, care păstrau caracteristici feudale, le-a dat țăranilor cel mai mare stimulent pentru creșterea producției. Liberi acum să-și vândă surplusurile de producție, cheltuielile țăranilor au dat un imbold activităților manufacturiere și comerciale din orașe. Ca rezultat al Noii Politici
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
Conflictul israelo-palestinian și Istoria Palestinei). Rușii, britanicii, italienii, francezii, grecii, armenii și turcii aveau fiecare obiective separate în Anatolia, care se bazau pe promisiunile primite în timpul războiului, pe victoriile de pe fronturi, pe înțelegerile sau tratatele secrete semnate între părți. Regimul țarist dorea să înlocuiască populația musulmană din nordul Anatoliei și din Istanbul cu coloniști cazaci. Ministrul de externe rus, Serghei Sazanov, a afirmat în martie 1915 în fața diplomaților britanic George Buchanan și a celui francez Maurice Paléologue că o înțelegere de
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
punct care va fi determinat pe țărmul golfului Izmit”. Aceste documente au fost făcute publice în noiembrie 1917 în ziarul Izvestia. Prin această acțiune, rușii sperau să obțină sprijinul armenilor pentru revoluția rusă. Izbucnirea revoluției bolșevice au făcut ca planurile țariste de împărțire a Imperiului Otoman să fie abandonate. Britanicii doreau să aibă controlul asupra strâmtorilor Mării Marmara și au ocupat împreună cu francezii Istanbulul (13 noiembrie 1918 - 23 septembrie 1923). După victoria naționaliștilor turci în războiul de independență și semnarea Tratatului
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
urmă frontierele Armeniei. Rusia a acceptat în aprilie 1915 formarea guvernului provizoriu armean sub conducerea lui Aram Manougian, conducătorul rezistenței din regiunea Van. Naționaliștii armeni au sperat că vor reuși să obțină eliberarea de sub dominația otomană în schimbul ajutorului acordat armatei țariste. Ceea ce nu știau armenii era faptul că rușii aveau o înțelegere secretă cu Antanta în legătură cu anexarea anumitor teritorii din Anatolia. Aceste planuri au fost făcute publice de revoluționarii ruși în 1917, care sperau că astfel vor putea obține sprijinul politic
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Mihalcova (denumirea rusificată a satului Mihalcău) făcea parte din Ocolul Nistrului de jos a Ținutului Hotin . După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Mihăileanca a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni
Mihăileanca, Secureni () [Corola-website/Science/315978_a_317307]
-
ducatului a fost ocupat de Prusia. Deși mai multe fortărețe izolate au rezistat timp de un an, ducatul a încetat să existe de facto. Țarul Alexandru I a creat Înaltul Consiliu Provizoriu al Ducatului Varșoviei să conducă ținutul prin intermediul generalilor țariști. Deși la Congresul de la Viena din 1815 au fost prezenți șefii mai multor state și un număr de foști conducători de stat, procesul decizional a fost în mâinile principalelor puteri ale epocii. Rusia și Prusia au împărțit Polonia între ele
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
Franța, în special sub Monarhia de Iulie franceză, și, înscrierea tinerilor boieri la începutul anilor 1820 în diverse instituții educaționale pariziene (urmată de deschiderea în 1830 a școlii franceze din București). În 1834, în pofida condițiilor redactate în actele fondatoare, Imperiul Țarist și cel Otoman au căzut de acord să numească primii doi "hospodari" (și nu să organizeze alegeri, așa cum se stabilise în prealabil). În felul acesta cele două puteri sperau că viitorii domnitori vor implementa reformele într-un ritm moderat și
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
aplicare. Anul 1848 aduce o nouă consolidare a opoziției liberale în contextul efervescenței revoluționare din acel an din Europa (Primăvara popoarelor). Tentativa revoluționară din Moldova de la sfârșitul lui martie a fost ucisă din fașă și a dus la revenirea trupelor țariste. Însă revoluția din Țara Românească a avut succes: după Proclamația de la Islaz din 21 iunie, în care se schița un nou cadru legal și o reformă funciară care punea capăt tuturor corvezilor (zilelor de muncă obligatorii), conspiratorii au reușit să
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
în Fabrica de arme Izhevsk. Urmând tradiția familiei își termină studiile ca strungar la Școala industrială Izhevsk. Ca tânăr i se oferă de lucru în aceeași fabrică în care și bunicul său a lucrat, bunic care a lucrat în timpul regimului țarist. Primul său proiect a fost îmbunătățirea mecanicii puștii cu baionete Mosin - Nagant, modelul 1891/30. Din anul 1939 a fost recrutat în Armata Sovietică unde a servit într-un regiment în atelierul armurier. Odată cu izbucnirea celui de al doilea război
Evgheni Dragunov () [Corola-website/Science/312250_a_313579]
-
ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor (așa-numiții lipoveni), aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Necrasovca-Nouă a fost fondat în anul 1860 de către coloniștii
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
în sprijinul documentului venind și unele sugestii ale poetului Octavian Goga. Prudenți, cei care au participat la redactarea au încercat să nu deranjeze nici una dintre forțele revoluționare, care erau la acel moment în luptă pentru preluarea puterii după căderea regimului țarist. În original, documentul a fost redactat în 4 exemplare, 2 în limba română și 2 în limba rusă. Documentul este un exemplu tipic al discursului românesc din perioada luptei pentru întregirea statului. Rațiunea și obiectivul unic al constituirii Corpului de
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]