1,198 matches
-
am cu cine? Așa că...să ne bucurăm că ne-am întâlnit, ne-am simțit bine și...să ridicăm ancora. Domnișoară! Cei trei se speriară din nou. Încă nu terminaseră cu gustările și rachiurile. Iar mofturosul le retează perspectiva acestui chiolhan țeapăn. Bașca promisiunile perpetuării petrecerii. --Stai, mă Dane, de ce te-ai supărat? Dacă renunți la afacere...e dreptul tău. Însă, de ce strici totul, dacă Bucă este impertinent? Măcar să terminăm masa, că așa, doar cu rachiurile, ne-ai deschis o poftă...Parcă
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
dispărut Masiv se emigrează-n valuri, la muncă în necunoscut În vestul ”rece” și distant, ca cetățeni de rangul doi Având statut de azilant, și slujbe de cărat gunoi. Ca cetățeni europeni avem doar multe obligații De muncă să rămânem țepeni, să ascultăm și observații. În țara noastră-s azi stăpâni toți veneticii și-mbuibații Toți, altceva decât români, conduc destinul ăstei nații! Păduri, ogoare și petrolul, sunt stăpânite de străini: La guvernanți le-au dat obolul - câțiva nenorociți țechini. Și au
GENERAȚIE DE SACRIFICIU de NELU PREDA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342972_a_344301]
-
de sancțiune. Îi trimiteam pe toți tovarășii undeva, la toate și în toate originilelor lor comuniste. Mă trezește intrarea furtunoasă a noii treimi politice: directoarea - smerită și supusă, Dedicata, puțin triumfătoare dar supusă, supusă și Vrăbiuța Iudache sigură pe sine, țeapănă, de parcă puterea politică i-a înfipt un stâlp de telegraf undeva. Trec peste „ceremonialul”de deschidere a lucrărilor adunării, pentru că nu are importanță. Important este că Vrăbiuța a venit cu un proces-verbal gata fabricat, dactilografiat, cu sentința gata pronunțată în
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
batista, îi zâmbesc „fericită” ofițerului și țuști acasă. Pe drum îl înjur bine, bine pe... defunctul secretar, îi doresc „toate cele bune” și, brusc, mă opresc în mijlocul trotuarului. Îmi răsuna ostentativ în urechi întrebarea ofițerului: „ce sancține ați primit?” Stăteam țeapănă pe trotuar căutând ceva obsedant în memorie. Oare am fost sancționată pe viață? Nu țin minte să mi se fi ridicat sancțiunea. Eeee, ia mai dă-o-ncolo de sancțiune! Nu m-a durut nimic până acum din cauza ei. Timp
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
paviment de piatră. Ba, chiar mi se păru că erau preluate de un ecou, adevărat bumerang rece care mă plesnea nu doar peste urechi, ci și peste obraji. Mă îndemnă să mă așez pe un fotoliu cu spătar înalt și țeapăn, capitonat în catifea gri și dispăru înapoia unei draperii groase, tot gri. Atunci avui curajul să observ încăperea. Doamne! Abia acum mă cutremurai cu adevărat! Ridicându-mi privirea, observai plafonul înalt, un rotond despărțit de pereții camerei de un brâu
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
-mi arăți fața-i cea necunoscută, și -apoi să ne- așezăm pe-o bancă în grădina Tuileries. Va fi aproape ca-n fotografia puțin îngălbenită din micul parc de odinioară: fetița cu sclipiri de aramă-n părul împletit, băiatul,timid,țeapăn, la două palme de ea. Al timpului burete nu-i atinge. Text tradus și adaptat astăzi din ebraică în română,deoarece ieri 8 iulie ,acum mulți ani, am emigrat din România spre destinația Israel Referință Bibliografică: CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים
CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים עצומות- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379848_a_381177]
-
drept erai tu disperare de cauză că nu te mai cuprindea fustița de păpădie care n-avea infraroșu precum șlițul meu se blocase-ntre etaje n-avea buton de restart dar tot doi greieri eram astfel am ieșit la iveală țepeni de beți făceam senzație sper că mi-ai păstrat o lacrimă din râsul tău ... Citește mai mult flexibil geometriccercul era al meu în disperarea ta spre cubbine îți las ție cercul atunci iau eu cubulda’l putem împărți în jumătate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381871_a_383200]
-
ce-n ochiul drept erai tu disperare de cauză că nute mai cuprindea fustița de păpădie care n-avea infraroșuprecum șlițul meu se blocase-ntre etaje n-avea buton de restartdar tot doi greieri eram astfel am ieșit la iveală țepeni de bețifăceam senzațiesper că mi-ai păstrat o lacrimă din râsul tău...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381871_a_383200]
-
drept erai tu disperare de cauză că nu te mai cuprindea fustița de păpădie care n-avea infraroșu precum șlițul meu se blocase-ntre etaje n-avea buton de restart dar tot doi greieri eram astfel am ieșit la iveală țepeni de beți făceam senzație sper că mi-ai păstrat o lacrimă din râsul tău ai pus-o la presat precum ai strânge florile târzii pe când era arătarea aia urâtă a unui hău ai știut să-mi spui - vino dar încă
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
tot acolo dacă e să-mi scot sufletul la vânzare s-ar putea să nu mi-l cumpere nimenea pe motiv de oareșce barză-mperecheată c-o țâfnă izbelită-n oiștea de-un gard la mușchii unui gând dând anumite fine dar țepene târcoale-n sens neobișnuit acea privire de obicei interzisă făcându-se factor x y z k ț ș nkvd și dacă nici chibrituri nu am bricheta s-a dus demult în căi de pupăză-ncălecate cu cele de cuc și de
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
dacă mori. Până să-i dea replica fetița, băieții se făcură nevăzuți. „Nu-i nimic!” își zise micuța. Se întorc ei repede.” Și se rezemă de zidul blocului, în așteptare. Așteptă...așteptă...așteptă...cu multă răbdare. Pentru că răbdarea îi stătea țeapănă în tot căpșorul ei, sorcovită de toate visele sale parfumate cu atâtea colinde. Copiii din bloc intrau și ieșeau, privind-o mirați : -Ia uite la asta mică ce împopoțonată e! -Ce faci mă, cu floarea aia? Îi privea serioasă și
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
Întorși acasă, oștenii îl aruncară pe Florea în temniță și porniră să construiască o grădină sub ferestrele fetelor de împărat. Dar ce să vezi? Florile rupte se uscaseră în cele zece zile de drum, iar peștii erau cu toți mai țepeni decât pietrele. Mânios nevoie mare, împăratul porunci să fie aruncate afară din palat toate lucrurile din grădina minunată. În timpul acesta, la una dintre ferestre, cea mai mică fată a împăratului urmărea zarva din curtea palatului, încercând să înțeleagă ce se
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
alimenta portul Agigea, ca să las bățul jos până trec de ea. M-am trezit dintr-o dată cum am înțepenit și o amorțeală și un zguduit mi-a cuprins întregul corp. Am reușit doar să țip și să cad la pământ țeapăn, ca un beton de la mijloc în jos. Totul a durat fracțiuni de secundă. S-a declanșat un arc electric, urmat de o pocnitura și eu am căzut cu fața în țărână , bățul a căzut în spate la pământ cu toată
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
bățul a căzut în spate la pământ cu toată lungimea lui de opt metri și cu nailonu agățat printre buruienile dintre pietre, găleata vărsată în praful de pe șoseaua pietruită și eu nemișcat lungit în spatele mașinii cu fața în jos. Eram țeapăn beton. Nu puteam mișca de la brâu în jos nimic ca și când mi se făcuse o anestezie locală totală. A apărut un pescar din cei trei speriat de țipătul meu și de flama produsă la rețea. M-a întrebat ce-am pățit
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
am prea curând ocazia să-l întreb. - N-am avut niciodată un prieten adevărat, îmi răspunde spontan, de parcă s-ar fi așteptat, iar tu îmi ești cel mai bun și apropiat prieten ! De asta ! Majordomul, în frac, cu mănuși albe, țeapăn ca un englez, îmi deschide cu un gest afectat portiera de la mașină. - Bine ați venit, sir ! Vreau să-i întind mâna, dar Voquin mă oprește. - Nu se dă niciodată mâna cu un majordom ! Acesta îmi prezintă și restul personalului : bucătăreasa
DRUMUL APELOR, 43 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372495_a_373824]
-
poate chiar o captură obținută într-una din partidele la care participa și secretarul de partid, Galiț. Trofeul era extraordinar de bine realizat, culorile păsării fiind frumos conservate, iar poziția trufașă, cu capul dat pe spate, ciocul ridicat și coada țeapănă, aminteau ușor de poziția lui Mihai Man când intrase prima dată în fermă. Directorul refuză cadoul, dar nu avu nimic împotrivă ca pasărea să împodobească peretele din fața biroului său, spre entuziasmul gălăgios al celor patru studenți care își petreceau mare
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
am dat pe la leasă, să văd starea în care se mai află căprioara. N-am mai găsit-o. Se târâse la o distanță de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins și țeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinți, iar ochii, deși năpădiți de muște verzi-albăstrii și furnici, sclipeau în soare. Primise moartea fără să vrea, săr- mana! M-am așezat la umbră și mă gândeam unde pot
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
în toată dinamica momentului și în cadrul vieții în act. Eu știu cât de mult țin unii artiști la imaginea lor făptuită cu pămătuful, la cabină, și prin filtrul aparatului de filmat, dar unde e viața din ființa artistului, dacă-i țeapăn ca un manechin, cu râs de statuie, având în spate un gol colorat, artificial, lucios, ce trece prin om?! Nu am să înțeleg nicioadată de ce unii artiști preferă fotografii cu ei de sus până jos decorativi și sintetici, fiind interesați
TIMP FĂRĂ ANI. OGLINZILE UNUI VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371058_a_372387]
-
interactiv, cititorul intră în acțiune și dialoghează cu autorul. Ba chiar devine co-autor, ceea ce este nemaipomenit. Daniela Firicel are darul, de asemenea, de a se transpune în mintea animăluțului Sașa atunci când îl vede pe măgăruș: „Ce creatură, cu patru picioare țepene!” se gândea ea”; „o măcinau (pe cățelușă - n.n.) - tot felul de gânduri negre”; „Sașa a încercat să depășească momentul cu înțelepciune” ș.a. Până și cățelușa Sașa se întreabă atunci când fuge de la noii ei stăpâni: „Și oare de ce unii oameni sunt
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
din cap...dar o mai culca cu fața la podea...în lovituri de bocanc...” Să nu uite ce-i respectul! Să tremure și-n somn de frica rumânului ei!” Măcinat de alcool, nopți nedormite, altercații...i l-au adus într-o dimineață...țeapăn. A rămas Raveca, înainte de 40 de ani...cu casele...fiul...mulți bani...vreo 300 de oi...și o armata de ciobani în subordine. Era o femeie aprigă, severă...însă fiul era prea tânăr, necopt și pătimaș...ca taică-său (nu
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
Nicolae e copil de ofițer. Crescut sever, a urmat și el o carieră militară (atât a reușit mama lui, să-l scape de liceul militar și să meargă direct la Academie). Mai târziu, și-a ales de soție o moață țeapănă, dură, mână de fier, dar foarte frumoasă și pricepută la afaceri. Ca mai toate cătanele și el a băut...cât a putut să-ncapă în el...dar, nu la birt. Pe balcon. Și, ca să aibă o ocupație, moața l-a
CUM TREC ANII ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344950_a_346279]
-
vorbeau tare, ostentativ, dându-și cu părerile despre spectacolul de la care ieșiseră; pe măsură ce se depărtau de Burgtheater, vocea lor părea o continuare a spectacolului care se vărsase peste străzile din apropierea Imperialului. Unii făceau haz de figurantul bătrân, Kraus, care rămăsese țeapăn pe scenă, alții lăudau pe Baudius și-o numeau Floarea Burgului... Luminile de la felinare se proiectau în luciul străzii dând impresia, dacă mergeai cu capul în jos, că orașul s-a răsturnat; un fel de Veneție în opalul lagunelor, se
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
el. Și dăduse să scoată din buzunarul pardesiului legitimația, împăturită, pentru a i-o prezenta. O dată cu hârtia îi căzură jos și proaspetele fotografii făcute la Praga. Le adună de pe jos și le privi, râse când o văzu pe Aglăița stând țeapănă lângă maică-sa, cu rochia ei până-n pământ, ca o statuie. Îl privi și pe bătrân care stătea și el la rândul lui lângă feciorașul lui cel mai drag, Matei, cu figura lui de cântăreț de operetă. „Ești mulțumit, tată
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
ivit ocazia, nu o va rata desigur sub nicio formă. Dimineațacând s-au trezit, amândoi simțeau oboseala unei nopți frământate. Pe Ștefan încă îl durea capul, dar nu așa de tare ca atunci când s-a ridicat de pe fotoliu cu gâtul țeapăn și cu amețeli de era să se împiedice de covor. Noroc că s-a sprijinit de masă, altfel se lungea pe jos cât era de mare. - Bună dimineața iubitule, îi spuse Gina veselă când a văzut că afară este lumină
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
spuse că privitorul vede aici numai instincte, dar, pe lângă aceste insticte, tabloul, prin simplitatea și naturalețea lui, este odihnitor ca și această primăvară de afară. Veronica Micle mersese la fereastră și privea pe geam la statuia Mariei Tereza, care stătea țeapănă în mijlocul Imperiului; Kunsthistorisches Muzeum închidea una din laturile pieței în care se răsfăța Împărăteasa... -Privești la frumoasa Împărăteasă, Veronico? - veni Eminescu lângă ea. Dulcea noastră Bucovină de ea a fost îngenunchiată! -Sââât! - îi puse Veronica mâna pe buze - taci din
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]