486 matches
-
News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau prânzul la garaj, călare pe niște butoaie de petrol răsturnate, pe care le puseseră sub unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la fetele ce treceau pe drum și schimbau remarci deșănțate, care păreau să le ofere atâta plăcere. Domnul J.L.B. Matekoni îi auzise vorbind și avea o părere proastă despre trăncăneala lor. — Ești miștocuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită umbră. O dărăpănătură cu acoperiș de tablă, ca acest șopron, ar fi fost incredibil de fierbinte dacă ar fi stat direct în calea razelor de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și arbuști țepoși. Populația era rară, dar în zonele unde era mai multă apă oamenii puseseră bazele unor sătucuri sau grupuri de case în jurul câmpurilor de sorg și pepeni. Nu era mare lucru de făcut aici și, dacă-și permiteau, oamenii se mutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ramotswe aprobator - spre deosebire de unii copii din Gaborone. Plecară de acolo și traversară sătucul în dubița albă. Era un sătuc tipic botswanez, cu case răsfirate, cu o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar nu complet, conturul clădirilor. Unele dintre acestea erau ruine tipice pentru sudul Africii; erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care Mma Ramotswe nu-l înțelese. Privirea îi pare goală, remarcă Mma Ramotswe; unul din ochi parcă i s-a stins și e ușor lăptos; ar trebui să consulte un doctor. — De acolo, răspunse Mma Potsane, arătând spre arbuștii țepoși și întinderea nemărginită a cerului, spre Kalahari. De acolo. Mma Ramotswe rămase tăcută. Simțea că mai are puțin și înțelege ce s-a întâmplat, dar nu putea să exprime acest lucru în cuvinte și nu-și putea explica cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care-i reparase scaunul cu rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strigat să mă duc după el, așa că m-am dus. Alerga repede, dar l-am prins din urmă și l-am apucat de umăr. M-a îmbrâncit și a fugit din nou. L-am urmat, trecând chiar și prin arbuștii țepoși care mă zgâriau pe mâini și pe picioare. Puteam să mă trezesc foarte ușor cu unul din țepii ăia în ochi, dar am avut noroc. Era foarte periculos. L-am prins din nou, de data asta nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
făcuse o gaură destul de mare într-o parte a mușuroiului și am reușit s-o măresc puțin, iar apoi să bag trupul înăuntru. Apoi am îndesat înăuntru pietre și pământ și am măturat în jurul moviliței cu o ramură de arbust țepos. Cred că am reușit să acopăr toate urmele deoarece căutătorul de urme pe care l-au adus n-a găsit nimic. În plus a doua zi a plouat, iar asta a contribuit la ștergerea urmelor. Poliția ne-a tot pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul: Doamne, dacă în fața ta nu pot sta doi oameni la egală distanță, cum îți încape sub pleoapă un om și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ținut-o nici pe ea, nici pe copilul ei, că i-aș fi oferit încă o dată bani... Aș vrea să fug, dar, în schimb, îl țin pe omul acela cu toate puterile. Mă prăbușesc peste gâtul său negru, peste părul țepos ca o blană și respir. Îi respir mirosul de câine neîngropat. Încercam un contact, Angela, care să mă împingă definitiv în cealaltă parte, în mlaștina dintre mare și oraș, acolo unde locuia singura ființă pe care o iubeam cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu toată simetria radiind din structura ei, ofereau prea puține puncte de sprijin pentru o reprezentare lineară. Mi-a răspuns că o interesa să-l deseneze pentru că era o imagine ce revenea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cravată sau o trusă de toaletă — sau ceva pe-acolo și trimis preambalat — la întoarcere, în drum spre birou. Nu mai avea timp de pierdut. — Poți să intri, rosti tărăgănat secretara cea nouă și închipuită a lui Henry. Părul ei țepos, cu șuvițe rozalii, nu se potrivea cu accentul sudist — sau cultura corporatistă conservatoare — dar părea capabilă să verbalizeze și nu părea chiar ostilă, așa că i se trecea cu vederea. Leigh îi mulțumi clătinând din cap și dădu buzna pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să-i zic ce-am venit să-i zic. — Deci... îhm... e foarte ciudat, încep cât pot de relaxată, mângâind cu degetul frunzele parfumate ale unui arbust. Dar se pare că lui Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prea mult, pronunță numele ales, Găsit. Câinele își ridicase capul când îl văzuse, și acum, ascultând în sfârșit numele pe care-l așteptase, ieși cu totul din cușcă, nu era nici mare nici mic, un animal tânăr, svelt, cu blană țepoasă, într-adevăr cenușiu, într-adevăr bătând în negru, cu o îngusta dungă albă care îi împarte pieptul și seamănă cu o cravată. Găsit, repetă olarul, înaintând încă doi pași, Găsit, vino aici. Câinele rămase pe loc, își ținea capul sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se desprinseră. Întunericul amuțit, înghețat, solid, nici o vibrație, nici o zvâcnire, un cavou. Graba injecta alcooluri vertiginoase, accelerând respirația și mișcările. Frig și arșiță, deopotrivă. Femeia se lăsă pe spate, ținea brațul strâns bratul barbatului și îi ghidă degetele prin tufișul țepos, pe floarea în flăcări. Sepalele se desfăcuseră, să-l primească. „Cum o cheamă? Cum o cheamă“, murmură întunericul. „Cum o cheamă? Poarta ta, a ta... Gura neagră.“ Poarta. Floarea canibală... „Cum o cheamă? Cum o cheamă pe a ta?“, întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se miră de toate, ai să mă întrebi până la urmă dacă și eu am fost cândva. Cum mă întreb eu de când te-ai întors, dacă ai fost tu pe-aici vreodată? Așa cum mă-ntreb chiar și acum când te simt, țepos, rece, încordat, cum ești în clipa asta... Porniră spre orășel. Același drum pe care, de ani și ani, îl făcuse când pleca sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar trebui sè-i dau niște bani, sè mè ofer s-o ajut, dar ea, simțind parcè momentul meu de slèbiciune revenind în forțè, ridicând glasul, Patru cuvinte conteazè, numai patru, știai! fixându-mè cu privirea rètècitè, luptându-se cu câteva șuvițe țepoase de pèr, Am citit și biblia! Sè știi! Tu esti bèrbatul! Patru cuvinte! Ha! Ha! Haaa! arètându-și dinții albii și puternici, cu caninii ascuțiți că la fiare, Te cunosc! îmi face amenințètor cu degetul, glasul ei cu duritèți de piatrè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îl aprob eu. —Așa-i. Ele doar arată bosumflate. Nu sunt nici pe departe așa de amenințătoare. Acum de ce s-au mai certat? întreb. —N-am idee. Stewart își trece mâna prin părul dat cu gel, care devine și mai țepos. Peste cinci ani, pe la treizeci, va fi foarte chipeș. Deocamdată oasele sale subțiri și bărbia ca de copil îl fac să arate mult mai tânăr decât e. Ceea ce explică oarecum comportamentul de macho. —Barney a venit dis-de-dimineață și părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dovedi cât sunt de toantă. Plajele din Anglia nu prea sunt acoperite cu nisip. Mi-aș fi dat seama, dacă mi-aș fi pus puțin mintea la contribuție. Până la urmă găsim o zonă acoperită cu o iarbă scurtă și puțin țepoasă, dar potrivită pentru întins prosoapele. Jake deschide coșul cu mâncare. Sunt leșinată de foame, așa că, fără prea multă jenă, încep să înfulec lipie cu humus, brânză, măsline și sos de roșii uscate. Zece minute mai târziu, îmi revin din inconștiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Întorci la cărțile tale. Kawabata, Își aprinde o țigară. Fumul se mișcă pe chipul lui, ca o bucată de mătase.,, -Te-am ascultat Kawabata. Mi-ai mai spus toate astea. Știu că nu ești un criminal, dar creierul tău de porc țepos, nu a judecat prea mult niciodată, cât despre armonia ta cu lumea, ei bine, e un dezastru. Puterea ta de judecată e a unui babuin și de-aceea s-a Întâmplat tragedia care ți-a Închis toată viața. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește în noi cu ochii mijiți. vântul subțire se strecoară în scoica gerului, perla lui cenușie s-o tritureze, s-o scuipe afară ca pe un zer. minți zimțuite de hibernare umplu străzile cu șpanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]