10,571 matches
-
om talentat care a făcut numeroase invenții, precum căruța, diferite vase, hainele colorate, a construit palatul imperial și altele. Soția lui, Lei Zu, a descoperit creșterea viermilor de mătase, obținerea firelor de mătase și țesutul mătăsii. Atunci a început civilizația țesăturilor de mătase. După ce împăratul a construit prima pagodă, împărăteasa a realizat "pagoda mișcătoare în timpul ploilor", care este umbrela. Împăratul Galben este slăvit în poveștile antice din China, fiind considerat strămoșul națiunii chineze. Pentru că Împăratul Yan era fratele Împăratului Galben, chinezii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu călăreț pe cal, dresând un dragon sau cu doi dragoni, reflectă respectul, nu frica oamenilor, față de acest animal fabulos. Imprimeuri albastre Imprimeurile albastre își au originea în regiunile rurale din sudul Chinei și au ca material de bază o țesătură din bumbac realizată manual în ateliere familiale. Coloranții tradiționali se obțin lăsând la înmuiat o plantă ce crește în zonă, până aproape intră în descompunere, se amestecă până devine o pastă ce poate da diferite nuanțe de albastru. Culorile aplicate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros omenesc și mai multe straturi sufocante din țesătură de lînă, ca o odraslă a pieilor roșii. Era Întuneric, totul se legăna și mă durea cumplit. Zgrepțănînd la pliurile din material grosolan cu picioarele din față, am reușit să-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simtă dezamăgit cînd se gîndea că o să afle despre ce comoară era vorba. Și după aceea, nu-i mai rămînea decît ghicitoarea - era Într-adevăr taraba unei ghicitoare, și nu un closet improvizat. Deasupra intrării atîrna o perdea dintr-o țesătură algeriană. O femeie Îl apucă de braț, spunîndu-i: — Trebuie neapărat să intrați. Doamna Bellairs e uluitoare... Mi-a ghicit că fiul meu... Nu-și sfîrși vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asupra obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noastră se auzi un sunet de claxoane. Ajunseserăm la primul mare flux de trafic al zonei de acces în periferia vestică a Londrei. Vaughan bătea neliniștit darabana pe volan. Cicatricele de la gura și fruntea sa formau în lumina după-amiezii o țesătură clară, zonele demarcate ale viitoarei generații de răni. Am întors paginile chestionarelor lui. Fotografiile lui Jayne Mansfield și John Kennedy, Camus și James Dean, fuseseră desenate în culori pastel: linii de creion le încercuiau gâturile și zonele pubiene, sânii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nostru gradele au fost abolite, dar dispozițiile se schimbă mereu. Deocamdată sunt un militar cu două trese pe mânecă, asta-i tot. — Eu sunt Irina Piperin, și asta eram și înainte de revoluție. În viitor, nu știu. Desenam imprimeuri, și atâta vreme cât țesăturile vor continua să lipsească, voi desena în vânt. — Odată cu revoluția, unii oameni se schimbă, devenind de nerecunoscut, iar alții se simt egali cu ei înșiși mai mult ca înainte. Înseamnă, probabil, că erau pregătiți pentru timpurile noi. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
izola o felie trăită, care să aibă un sens separată de rest - ca, de exemplu, întâlnirea dintre două persoane ce va deveni decisivă pentru ambele - trebuie să țină cont de faptul că fiecare dintre cei doi poartă cu sine o țesătură de fapte, medii, alți oameni, și din întâlnirea lor vor izvorî alte povești, ce se vor separa de povestea lor comună.) Sunteți în pat, împreună, Cititor și Cititoare, Prin urmare, a venit momentul să fiți numiți prin persoana a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
muncă de păianjen, cu răbdare, dar fără a fi înceată. Era război și încetineala mai întotdeauna era confundată cu lașitatea, chiar cu trădarea. Dobrogea, Muntenia, sudul Moldovei, dincolo de munți, în Ardeal Brașovul, Făgărașul și înainte de toate Timișoara erau cuprinse în țesătura lui. N-o făcuse singur, o mare parte fusese creată cu ani de zile înainte, dar nenorocirea războiului, contraofensiva germano-austriacă, înaintarea bulgaro-germană în Dobrogea, sfîșiase în bucăți subțirea, invizibila mătase a rețelei de informații. Iar el, prin minune! ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ieșise cu fața curată în ultimul moment. Din acestea fuseseră cîteva, dacă se gîndea numai la atentatul de la Senat ori la afacerea sindicaliștilor din tipografii ori la călătoria sa la Viena, cînd era cît pe ce să nimerească într-o țesătură atît de deasă, încît să nu mai iasă niciodată viu, cine știe, un adjutant, oricît de nenorocit ar fi, tot adjutant rămîne, telefoanele și hîrtiile secrete pentru cei de teapa lui fuseseră inventate și dacă mergea ceva bine atunci poșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nălucilor sau era mântuirea lor? Îi privea cu inima strânsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ieși din biroul lui atunci când fostei logodnice îi căzură ochii pe rochia unicat a Luanei, cadou de la Ștefan la aniversarea zilei de naștere. Doamna Noia ghici intenția femeii prea târziu. Domnișoara apucă ceașca de cafea și-i zvârli conținutul pe țesătura fină, de culoarea lămâiei. Luana își pierdu mințile. Închipuirea, din alte vremuri, se transformă în realitate în momentul în care își ridică rochia, apoi piciorul și lovi, în plin, chipul drăgălaș al Rebecăi. Aceasta ateriză, ca o minge de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înțelese că era un bărbat nefericit, plictisit de ceea ce făcea și dornic să-și învioreze existența încercând ceva nou, orice. Bariu se relaxă și se retrase din discuție rezemându-se de spătarul banchetei. Luana se sprijini, la rându-i, de țesătura moale din spatele ei. Acum, spuneți-mi ce vreți de la mine. Fără putință de întoarcere, Radak trebui să vorbească. Voia să intre în politică. Mai precis, să ajungă cel puțin tot atât de sus pe cât o făcuse în afaceri. Avea nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am mai stat niciodată pe-aici pe iarbă, a zis Margaret și s-a așezat lângă el cu picioarele Încrucișate În semi-lotus. Mi se pare ciudat, e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se bucura de țesătura unui covor. — Nu-i de mirare, a Încuviințat ea. Vreau să zic, pe-aici foșgăiesc prin iarbă tot felul de chestii, gândaci, șerpi... Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum să-ți spun, de fapt nici nu știu cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de multe ori. Silvie, hai, șopti el încetișor. Femeia întoarse către el capul. Ai răbdare, să adoarmă fetele și viu. De afară se auzea lătratul unui câine. Bărbatul mângâia capul femeii adâncit în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reușești. Un panou luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu planificarea, apeși pe seriozitate și dintr-odată, mașinăria pornește să clănțăne mărunt și adună cele trei dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia Trofin reveni în cameră, așeză în fața Carminei ceșcuța de cafea. Broderia de pe masă, în ton cu mobila era atât de plată și de neclintită, așa plină de praf cum se afla încât aveai impresia că intrase, se înglobase în țesătura lemnului. Servește, drăguță, o îmbie gazda cu voce groasă și se instală pe un scaun apropiat, își aruncă un picior peste altul. E proaspătă, mai spuse, acum am râșnit-o, nu merge drăcovenia aia prea bine, râșnește cam mare dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de subtilități. Hai dincolo, i-a propus Carmina răscolită și i-a strâns brațul. Și-a amintit că acolo, în odaie, în șifonier trebuie să fi rămas cămașa ei de noapte, un pulover portocaliu, câteva rochii, bănuia că o vreme țesăturile au păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna sa intrase foarte des în contact cu soluția de piatră vânătă și apă de var. Îi asigură că boala aceea a unghiilor, în afară de faptul că era enervantă, din cauză că se agăța mereu, fără să vrea de fel de fel de țesături, se dovedea a fi absolut nedureroasă. Când au ieșit din casă, Carminei i s-a părut că aerul din curte este nemaipomenit de curat. Amândoi părinții îi urmau pe alee târând fiecare în picioare, ca de obicei, câte o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în același loc? Poate tatăl citea despre Blaga, cu spatele sprijinit de tăblia patului și exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele trecute. Pe urmă i-a relatat conținutul unui panou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și încep să o doară, să devină prea grele. Sare atunci din pat, își smulge de pe ea prosopul, se privește despuiată în oglindă, din profil și din față, pe urmă își alege din dulap o rochie de casă de mătase, țesătura alunecă pe ea și pielea ei alunecă pe țesătură, acum e gata, roaba a fost pregătită, minuțios pregătită pentru venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sare atunci din pat, își smulge de pe ea prosopul, se privește despuiată în oglindă, din profil și din față, pe urmă își alege din dulap o rochie de casă de mătase, țesătura alunecă pe ea și pielea ei alunecă pe țesătură, acum e gata, roaba a fost pregătită, minuțios pregătită pentru venirea stăpânului. Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]