285,616 matches
-
construcții mistico-dogmatice. Din acest loc, vreme de multe decenii, au fost emise și controlate cele mai subtile și mai agresive idei și norme ale totalitarismului, spațiul funcționînd cumva, aproape autonom de celelalte centre ale puterii, ca un punct vital care ține în echilibru întregul mecanism al absolutismului comunist. Din această pricină, cea dintîi statuie care a suportat o execuție simbolică în primele zile ale revoluției și căreia i s-a organizat un ceremonial funebru impresionant, la limita parodicului grotesc cu sublimul
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
publicarea, sub titlul parafrazat după o însemnare a autorului, Catalogul mișcărilor mele zilnice, s-a oprit înainte de al doilea volum. Se poate specula pe marginea acestei întîmplări nefericite, unul dintre motive ar putea fi, dacă am ști că Editura Humanitas ține cont de așa ceva, că Radu Petrescu este un scriitor fără succes de public și că, în consecință, continuarea publicării ar fi fost o pierdere din punct de vedere comercial. Interesează însă mai puțin motivul real pentru care editura nu a
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
demnitatea individuală ar fi fost imposibile. Valorile lumii contemporane au crescut pe un fond biblic. Chiar și Iluminismul, cu dimensiunile sale antireligioase, e o imposibilitate fără rădăcini religioase. Istoricii își dau seama de aceasta în mod treptat, iar atitudinea adversă ține de materialismul secolului al XIX-lea, nu de contemporaneitate". Termenul de "eră post-creștină", care cunoaște o anume vogă, devine valabil doar dacă ținem seama de faptul că "post" nu înseamnă aici "ulterior", ci "descinzînd din", adică este un semnal al
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
o imposibilitate fără rădăcini religioase. Istoricii își dau seama de aceasta în mod treptat, iar atitudinea adversă ține de materialismul secolului al XIX-lea, nu de contemporaneitate". Termenul de "eră post-creștină", care cunoaște o anume vogă, devine valabil doar dacă ținem seama de faptul că "post" nu înseamnă aici "ulterior", ci "descinzînd din", adică este un semnal al originarului. În pofida pragmatismului lor, a împrejurării că reprezintă societatea cea mai tehnologizată din lumea contemporană, cea mai industrializat-democratică, americanii formează una din colectivitățile
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
După ce își amintește că a dezbătut chestiunbea cu I. Negoițescu, care "era foarte chinuit de această problemă" ce i se părea "o adevărată rană deschisă" sau "un act de autocondamnare", oferă următoarea explicație: "Recunosc (...) că e ceva foarte serios. Evident, ține de imaginarul colectiv al societății. O lume care se vede dominată de prezențe externe, care nu are încredere în sine, care nu se gîndește prea mult la un viitor auto-construit real (adică nu virtual sau fantastic) pur și simplu n-
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar foarte rar de cele democratice". Vidul religios nu devine automat "rațional", "democratic", "progresist" așa cum par a fi încredințați unii fervenți retardați ai doctrinei iluministe, căci după cum spunea un mare apologet al creștinismului, Gilbert
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
Mă hrăneam cu propria mea respirație. O dată m-am trezit noaptea dintr-un vis greu ca zăduful și am dorit Dulapul ca pe un bărbat. Am fost nevoită să-mi împletesc mâinile și picioarele cu trupul lui R., să mă țin strâns de el, ca să pot rămâne pe loc. R. spunea ceva despre vis, dar vorbele lui nu aveau nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea jos din patul cald. L-am tras
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
albastrul cerului mioritic, și cu toate acestea reacțiile de la apariția cărții și pînă acum au fost puține și moderate: în ciuda faptului că unele dintre abordările sale privitoare la perioada de după 1989 sînt, de altfel inevitabil, subiective (simpatia pentru CDR, deși ținută în frîu, e ușor de presupus), judecățile sale aspre n-au născut indignările provocate de celebrul articol al lui Tony Judt din New York Review of Books, de pildă. Probabil că, dacă cercetătorul englez ar fi avut acces la România: țară
România mea by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14922_a_16247]
-
să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să cumperi mâncare?" Surâzând, Iisus ține ușa deschisă. Iar războinicii luminii intră, nesocotind urletele isterice." Iluminat sau, mai exact, fecundat de scânteia divină, războinicul luminii aparține arhetipului primordial al eroului civilizator: ,,Războinicul luminii are în sine scânteia lui Dumnezeu. Destinul lui este acela de a sta
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Adriana Bittel Dacă "producem" ceva în cantități uriașe, acesta e gunoiul. Generațiile mai vechi aveau o cu totul altă concepție despre lucruri. Bunurile casnice erau făcute să dureze și chiar țineau o viață. Cele devenite inutile nu se aruncau, ci se depozitau în poduri. Există o întreagă literatură și filmografie despre fascinația podului cu vechituri. Soarele prin lucarne, cu fire de praf în raze, luminînd mobile dezafectate, cufere cu amintiri ale
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
Este vorba în primul rând despre premise biografice, cei doi "giganți" (cum îi numește autorul) fiind contemporani, la o numărătoare foarte riguroasă a anilor, o jumătate de veac - și evoluând în spații geografice destul de apropiate. Așa cum remarcă însă și Wehr - ține de legile interioare ale unei mari gândiri să rămână foarte adesea complet surdă la adevărurile unui alt mare gânditor - care este poate de aceeași magnitudine (nu de puține ori chiar în interiorul aceluiași domeniu, sau câmp de idei: nu mărturisea oare
Jung sau Steiner? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14920_a_16245]
-
mare, Gabi, se căsătorise cu Florel Răduț din București. Cum familia mea era acum și familia lor, chiar dacă eram frați vitregi, au venit pe la Amărăști și bineînțeles și la Glăvile, iar eu i-am Însoțit pe tot timpul vizitei. Mă țineam de ei ca scaiul, nu știu de ce mă atrăgeau atâta. După ce au petrecut câteva zile pe la noi, s-au hotărât să plece, dar nu Înainte de a mai trece o dată și pe la bunicii de la Glăvile, ca să-și ia la revedere. Eu
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
zis un mulțumesc bâlbâit și am roșit tot ca racul, cred că-mi ardeau obrajii, pe de o parte de rușine că s-a făcut acea greșeală iar pe altă parte de bucurie că chiar Îmi era foame. Oricum, eu țineam la cei 10 lei din buzunar și nu-i puteam cheltui oricum. Abia am putut termina cornul de mâncat În grabă, fiindcă nu aveam unde ține restul dacă-mi mai rămânea, că oamenii m-au Împins și am ajuns din
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
greșeală iar pe altă parte de bucurie că chiar Îmi era foame. Oricum, eu țineam la cei 10 lei din buzunar și nu-i puteam cheltui oricum. Abia am putut termina cornul de mâncat În grabă, fiindcă nu aveam unde ține restul dacă-mi mai rămânea, că oamenii m-au Împins și am ajuns din nou În fața ușii de la intrare În circ fără să vreau. Acolo era chiar Sandy Bernea. Eu stam uimit de ce vedeam În fața ochilor (se vedeau alte decoruri
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
cu trombon fiindcă era orchestră de suflători cu instrumente din alamă ca la fanfară. A Început spectacolul, au venit și clovnii, În timpul execuției numărului lor vine un clovn care mă ia de mână și mă duce În arena circului, am ținut o sfoară de un capăt și la celălalt capăt era un clovn iar altul mima că va merge pe ea, dar când ajungea lângă mine avea un fel de pocnitori pe care călca iar dintr-un soi de minge a
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
a lăsat urme ușor detectabile în acoperirea cu pulbere autobiografică a acestei povești de dragoste. Un chip zărit cândva, pe o străduță obscură, reapare copleșitor, modifică destinul. "Cu una dintre acele aparent absurde intuiții sufletești, de care pe moment nu ții seama, însă rămân înauntru, ca să iasă la lumină peste luni și ani, când mecanismul destinului se va pune în mișcare, Antonio a avut un presentiment: de parcă... fulgerătoarea întâlnire a privirilor ar fi stabilit fără știrea lor o legătură neștirbită în
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
scria de mînă - lui Darie Novăceanu. Din explicația astfel dată de Novăceanu se poate deduce că originalul a rămas la copist. Numele acestuia devine esențial, fiindcă e ultima persoană identificabilă care a avut jurnalul în mînă. Totuși Darie Novăceanu îl ține sub tăcere. Din mica istorisire, împănată cu diverse paranteze, prin care actualul deținător al dactilogramei explică în ce chip a ajuns în posesia ei n-am înțeles cîteva lucruri. De pildă ce căutau la Ministerul Justiției manuscrisele lui Preda. Ele
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
cele din urmă a biruit însă acea putere misterioasă care pusese stăpînire pe mine și am luat umbrela. Prietenii mei n-au încetat nici o clipă să se amuze pe socoteala mea, din pricina precauției mele excesive, iar eu am răspuns că, ținînd mîna pe mînerul umbrelei puteai să te sprijini în ea, și că era mai comodă decît bastonul, care are mînerul în formă de măciulie. Și astfel ne-am continuat drumul, presărat de chicoteli și glume pe seama umbrelei mele. Ne-am
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
pariază pe convingerea că nou înseamnă mai bun și că toată literatura lumii visează să devină postmodernă (așa cum clasicii marxismului visau la o lume sortită să devină comunistă). În cele din urmă, ne întrebăm de ce deosebirea de vederi, polemica ar ține neapărat de ,,criză internă". Dacă gîndim așa, probabil că am găsi niscai crize pe la toate publicațiile adevărate. Problema e că la România literară se practică o anumită transparență. ,,Tinerii" scriu ce vor, ,,bătrînii" cred ce vor. Dar nu se face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
valorile, aici nu încape... multiculturalism. Vîrsta, sexul și celelalte nu contează. Lipsa de parti pris ideologic nu exclude spiritul critic: nu vreau să fim partizani, nu publicăm doar postmoderni sau clasici, n-avem idei preconcepute privitoare la modalitățile artistice. Dar ținem la spiritul critic. Publicăm ce socotim noi că are valoare. Indiferent de... culoarea politică sau estetică. Presimțirile lui Ioan Rus Premiera unei triste inventivități. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu publică în locul comentariului zilei o scrisoare deschisă pe care un anume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
de dragul imaginii partidului de guvernămînt și a executivului, dar nu și pentru că ar avea să-și reproșeze ceva. Un prefect care pozează în victima presei și nu-și recunoaște bărbătește greșelile mai rău face imaginii Puterii la care afirmă că ține, decît dacă și-ar fi dat demisia fără comentarii. Cît despre elogiosul comunicat de presă prin care ministrul Administrației Publice, Octav Cozmâncă, anunță că a luat notă de demisia lui Corneliu Rusu Banu - înșirînd realizările acestuia - citindu-l, ne întrebăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
și daune morale și un uz de credit după care Eminescu însuși nu mai putea aștepta nimic de la sponsorii săi". Pe de altă parte, episodul Milly denotă o adaptare și o relaxare a poetului la Berlin, deși biografii săi au ținut să facă din această perioadă una exclusiv sumbră, de melancolie și singurătate etc. Mereu cu argumente mai mult "poetice" decît documentare. Au fost multe motive "concrete" care l-au împiedicat pe Eminescu să-și ia doctoratul. Găsirea unor "scuze" metafizice
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
Marius Chivu O dată cu reala metamorfoză managerială, Editura Dacia amenință să devină, alături de Editura Vinea, cea mai mare furnizoare de carte de poezie română contemporană. Lucrul este, în sine, lăudabil. Din păcate însă, nu putem să nu ținem cont și de un alt aspect, extrem de important de altfel. În condițiile în care s-au făcut simțite anumite reacții de respingere a poeziei (vezi simptomele lui Ion Simuț, pertinente de altfel), criticii tineri (C. Rogozanu sau Paul Cernat, de
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
nu știm că specia umană în general e bazată pe tensiuni și opoziții? De ce ar fi America altfel?" Eseistul critică între altele mimetismul, "sincronizarea" superficială spre a recurge la un termen lovinescian. "Goana mult prea disperată după avangardă", acea poftă, ținînd de snobism, a unor persoane mai cu seamă din mediul academic și mai cu seamă tinere de a-și însuși cu orice preț ultimul strigăt al Modei de la Paris sau de la New-York, nu i se prezintă d-lui Nemoianu "ceva
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
astfel de acte de cruzime ori criminale? * Știrile de pe mai multe canale t.v. ne-au încunoștințat că, la școala de vară de la Amara a tinerilor politicieni PSD, au participat Irina Schrotter, Cătălin Botezatu și Dana Săvuică. Mai exact, au ținut conferințe pe tema imaginii. Cum, adică, să procedeze viitorii guvernanți ca să-și construiască o imagine publică favorabilă. Cum să se îmbrace, bunăoară. Printre multe sugestii prețioase oferite de invitați, se detașează recomandările Irinei Schrotter, cunoscuta modistă: supărată pe presă, Irina
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]