4,216 matches
-
subțire și melancolic de lebădă, nu vreau să treci neauzit în oglinda tulbure a zilei. piatră cu gust de răcoare, nu vreau să te încingi în febra diurnă. cântec cu suflet de libelulă, nu vreau să te sfârșești într-un țipăt de groază. carte cu sânge închegat pe încheieturile gândurilor fragile ca o pânză de păianjen, n-aș vrea să te închizi înainte de a-mi dezvălui ce cuțit te-a sfâșiat. suflete al meu, zdrobit în bătăliile mărunte, n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
a plânsului rădăcină coboară atât de adânc în turba străină. spaima e, cumva, cu trupul de iască sau renașterea ce stă să înflorească? cine sunt eu? cine sunt eu, întinderi nelămurite ce ard mocnit în tundra interioară? sunt primul meu țipăt aruncat lumii ca o momeală. cine sunt eu, peșteri nesfârșite ale universului ce palpită întunecat? sunt firava lumină a primului meu zâmbet conștient. cine sunt eu, lumină a conștiinței, răsărind ca limba de șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
din el doar ecoul jelaniilor celor zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-un expir. vrei tu? vrei tu să fii lintiță pe apă iar eu să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu să te înghit ca pe-o ostie? vrei tu să fii roz-violet iar eu să te-ating, să te-nviu cu o rază? vrei tu să fii noapte smolită iar eu să te albesc, să te desferec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-un semn în timp pierdut. oare cum va arăta acuma, când în cifra șapte mă-ncovoi, ca un țipăt într-o gură închisă și-s atâta de senină că adorm ca pruncul în placentă? viața toată-mi stă sub tălpi, jar molcom ce încă arde, nu prea tare, nu prea stins. nu mi-e foame, nu mi-e sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cele mai obscure cotloane de isteria noastră. Un instrument de demascat invizibilul ne-ar arăta la nesfârșit poveștile de iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
străine, plicuri "par avion", pachete de Camel macerate - și sonda prudent în direcția hotelului nostru. Căldura, duhoarea infernală și mai ales vulturii ne distrăgeau atenția; de îndată ce ne opream să răsuflăm un pic sprijiniți în lopeți, vulturii țopăiau înspre noi cu țipete slabe, scârboase, amăgiți de acea imobilitate promițătoare, până când un bulgăr bine țintit îi făcea să-și înțeleagă eroarea. Alții planau încet deasupra capetelor noastre, proiectând umbre cât un vițel pe care preferam să nu le scăpăm din vedere. Le înțelegeam
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
sunetele zongorei, ale viorilor, drîmbei, fluierului, tobelor, în sunetele inventate cu fel de fel de instrumente tradiționale. Femeile, ca două maici, oblojesc, jelesc, spală, mîngîie, alină. Timpul însuși este intolerant și amenință în strigătul strident al unui cuc ce înalță țipătul tuturor neputințelor din noi. Accentele muzicii din Oaș, mai aspră, imprimă un tip de emoție dincolo de verb. Privesc zbuciumul fragmentat al Vavei Ștefănescu și freamătul fustelor învîrtite nervos de bărbați. Stihii ale timpului meu. Prizonieri ai întunericului. Uneori, și sunetele
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
Codruț o Românie a tranziției care nu diferă mult de cea nemurită în versurile poeților generației 2000: "noaptea începe simfonia apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare, simfonia râsetelor/ înfundate și a paturilor scârțâind, peste care/ muzica de jazz a țipetelor Ťnu da, tată!ť/ și Ťfutu-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu/ pe mineť e cea mai tare." (p. 6) Printr-un inedit paralelism, autoarea încearcă să identifice personajele literare care și-ar putea afla un corespondent în peisajul
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
pe Stelian, cum or ști. Voia să-i aplice pedeapsa biciuirii, cît era cîrciumarul de bătrîn. Profesorul aștepta acasă: poate că biciuirea era cam mult pentru un om bătrîn, i-a spus omului său de în-credere. Spre seară a auzit țipete dinspre prăvălia lui Isidor băcanul. Caraeni a ieșit negru de furie din casă; L-în noroc pe mă-sa de Stelian, pînă aici i-a fost!" Astea au fost ultmele cuvinte ale eroului supraviețuitor din Spania. Trei cuțite i-au
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
Stanca. Este vorba, în fond, de un romancier productiv și mereu inspirat, care până și într-o notă oarecare, scrisă cu o oră înainte de închiderea ediției ziarului, reușește să formuleze câte o idee demnă de interes. Cărțile sale - Vântul sau țipătul altuia, 1992, Eu și iadul, 1993, Simbol sau vedenie, 1995, Aripile arhanghelului Mihail, 1996, Apocalips amânat, 1997, Cer iertare, 1997, Contemplatorul solitar. Introducere în opera lui Vasile Lovinescu, 1997, Ultima biserică, 1997, Muntele viu, 1998, Ritualul nopții, 1998, Veninul metafizic
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
bărbat de 64 și-a ucis fiica, în vârstă de 34 de ani, după care și-a luat viața. Bărbatul și-a tăiat venele. Potrivit rtv.net, vecinii au fost cei care au alertat autoritățile, după ce au auzit zgomote și țipete în casă. În cele din urmă, femeia de 34 de ani a fost ucisă cu mai multe lovituri de cuțit, în zona toracelui. După ce și-a omorât fiica vitregă, bărbatul de 64 de ani și-a pus capăt zilelor cu
Crimă urmată de sinucidere, în Hunedoara by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77360_a_78685]
-
arsuri pe corp și a decedat câteva ore mai târziu. Mama îi pregătea pe cei trei copiii ai săi de baie când s-a întâmplat tragedia. La un moment dat a ieșit din casă și la scurt timp a auzit țipete. Bunicii au sunat imediat la 112, dar nu au mai așteptat ca salvarea să ajungă la ei. „Eu l-am luat cu mașina și am pornit încolo și pe serpentine ne-am întâlnit cu ambulanța", spune Vasile Havriștiuc. Copilul a
Un copil din Suceava a murit după ce s-a opărit cu apă fierbinte by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77366_a_78691]
-
mă gîndeam că nu există pe lume animal mai crud și mai sălbatic ca omul și îndeosebi ca omul care se crede fără cusur, care n-a suferit și n-a păcătuit, încît nu e în stare să înțeleagă un țipăt al inimii, o patimă și să ierte..." Ce înseamnă "nu există pe lume animal mai crud și mai sălbatic ca omul"? Dar "îndeosebi a omului care se crede fără cusur, care n-a suferit și n-a păcătuit"? Să înțelegem
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
sub numele de Megastheos... * Umblu singur pe malul pustiu al lacului Sinoe. Calc pe nisipul plajei, alb-alb... Ca și cum ar fi așteptat sosirea mea și m-ar fi salutat, broaștele încep să orăcăie. Pe urmă, țânțarii, câte un greere, zborul cu țipete stridente ale pescărușilor, lăcustele țistuind... fel de fel de voci intră în corul general. Mă împiedec de ceva și mă opresc, gata să cad. Ca la un semnal, ce credeam eu că este un cor de salut, orăcăielile și celelalte
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
vieții (subl. RC), ajungem la Papu. Zaiafet. Se sărbătorește desigur ceva. Letiția? Ospitalitate. Băieți simpatici. Fete drăguțe. Agreabil. Eugen, în mediul său natural, e argint viu ... Hărmălaie. Aiureală. În fond, nimeni nu știe ce vrea. Glume. Vin. Pian. Radio. Strigăte, țipete. Tinerețe cheflie, din te miri ce, silit și sumbru cheflie la câte unii." Între "depresiuni" și "zaiafet" e loc pentru orice. Tânărul Arșavir e conștient de asta, nu-și pierde uzul rațiunii și, din când în când, reflecția sa cade
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
ca al sclavilor din antichitate. Atâta vreme cât va exista umilința, mizeria, vor exista și suflete de sclavi. Elitele sociale, la fel, există și astăzi... Refugiate într-o zonă neutră, de unde viața li se pare o poveste rostită "cu gemete, icneli și țipete, de un idiot" (ca în Faulkner). Totul rămas aproape ca odinioară. Formele s-au complicat numai... * Saint-Just. Poemul Organt, în douăzeci de cânturi, - alegorie a vremii. Spirit lucid, urmanist, dominat de măsuri... (lipsește).... Extras din capitolul XX... "La popoarele cu
Sub pana lui Saint-Just by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8213_a_9538]
-
cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri care absorb destine. Care încearcă să uniformizeze, să minimalizeze, să aplatizeze. Care amestecă țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori, tăricel. De două ori, nu vecinii mei, ci tipi aflați în treacăt
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
zi la un anume ceas. pînă atunci punctele desenului sînt prea înghesuite unele în altele trei-patru linii intrate una în alta suite una peste alta. apoi ele sînt prea depărtate" (Oglinda). Pe cînd șaizeciștii erau dezlănțuiți, clamoroși, cultivînd cu fervoare țipătul, strigătul, urletul declarate ca atare de către un Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, Angela Marinescu etc., poetul în discuție e, dimpotrivă, un pudic, un sentimental capabil a-și reduce, a-și disciplina, a-și nuanța volumul sonor al discursului. Numărul
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină, cu găina mamă la noi, în ogradă, observasem. Cred că proza, de aici se trage: să vezi totul, să nu ratezi nimic... Scosesem un țipăt de uimire, cu palmele lipite sub bărbie. Vodă mă privea vesel. Era - băgasem de seamă mai demult - un ins deștept și cumsecade. Eram așa copleșit de ce vedeam... Era limpede că prepelița nu făcea față, încercând să-și apere odraslele. N-
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
trup și cu asta basta. Șoapte, clinchete, scrâșnet de podele, apă curgând în chiuvetă. Moartea e ca o operație făcută în regim de urgență și fără personal calificat... sau ca o naștere. Te aștepți să auzi din clipă în clipă țipătul nou-născutului, dar în final nu auzi decât tăcerea. Clipocitul apei nu se mai aude, clinchetul paharelor încetează, podelele nu mai scârțâie. Carosse oftă mulțumit: — S-a sfârșit! Ascultară amândoi ca niște conspiratori. Apoi adăugă: — Totul s-a terminat. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
partide se arată preocupate de soarta pensionarilor, șomerilor, de viitorul funcționarilor de la stat. În opoziție fiind, PSD și PNL nu-și bat capul cu identificarea resurselor, nu caută soluții reale pentru depășirea crizei economice. Cele două partide se limitează la țipete stridente și lacrimi pe umerii asistaților și bugetarilor. Atât. Adevărat, guvernarea este responsabilitatea Guvernului. Dar, în vremuri de criză cumplită, opoziția ar putea arăta ceva mai multă decență. La fel ca în anii ’90, și presa, cu rarisime excepții, se
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
false piste trădează interesul public. Pe domnul Popescu nu-l deranjează că apologeții unui suspect de infracțiuni grave acaparează, la fel ca în cazul Becali, spațiul public, sufocându-l cu intoxicările lor. Nu vede „mineriadele“ împotriva justiției, zidul de vorbe, țipete și amenințări ridicat în jurul unui om acuzat că a păgubit, împreună cu Nicolae Popa, 300 000 de oameni, furați de vreo 300 de milioane de dolari. În schimb, CTP spumegă revoltat că pledoariile avocaților din presă și politică se pot găsi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de înțelegere față de micile drame, la fel ca femeia din fereastră, cu disprețul lor față de viața intimă în momente tragice, televiziunile au transformat România într-un fel de spital de alienați și isterici. Spațiul public s-a comprimat într-un țipăt strident, într-un lătrat ruginit, obositor. Scuipați apa de mort din care se adapă ratingul televiziunilor și coborâți între vii. Și veți vedea că acolo, între vii, sunteți și voi. Numai astăzi încercați o clipă să vă gândiți: eu cum
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
suflet curat în jur, lanul de levănțică foșnește foarte plăcut, face șșșîîî, șșșîîî, șșșîîî, dând o stare de bine tuturor vietăților tale. șase în al doilea loc: are loc încă o naștere grea a dudului-înalt-cu-dude-mari-de-aur, mai întâi se aude un țipăt prelung de crengi rupte sub greutatea fructului uriaș, brooo grrrrie brooo, apoi un șuier ca de obuz, al prăvălirii prin aer, sssiiiooouuu, te face să îți pui mâinile la urechi și este urmat imediat de o bocă neală puternică, dată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]