699 matches
-
să se lase cu reclamațiune și... Doamne ferește! Da’ mi-ajungea și de la deputați. Casa de pe Semicercului cu ce am făcut-o? Da’ am pierdut-o la naționalizare.“ WANDA. O doamnă grasă, cu picioarele umflate, roșii, cu șosete trei sferturi. Îmbrăcată țipător, cu rochii pline de volănașe, cu pălărioare de pai cu multe panglici și dantele, cu eșarfe lungi, vișinii sau roșii, spânzurându-i pe umeri. Fardată gros, tencuită, cu buze intens rujate în tonuri maronii. Vorbea subțire, pisicit, alintându-se parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau de fân. Eu stau, oricum, cu spatele la cei care mă privesc, astfel că ceea ce este În stânga mea pare să fie și În stânga câmpului lor de privire. Port un costum neutru de pânză de doc a cărei culoare nu este deloc țipătoare, iar pe cap am un fel de pălărie de asemenea din pânză și care cu siguranță că nu e albă. Alături de mine sunt câteva aparate rudimentare - așezate pe trepiede - cu care sper să pot fotografia sau filma ceea ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
modernă?” Danny a râs și-a tot râs până ce a ajuns acasă, dar hohotele i-au pierit când a agățat fotografiile pe perete, pe o planșă cu probe pe care o montase lângă raftul cu dosare. Sângele în alb-negru era țipător și nenatural. Erau fotografii pe care nu le va putea arăta nimănui chiar dacă ar fi rezolvat tot cazul. Gândul că îi aparțineau exclusiv lui era liniștitor. Petrecu ore întregi doar zgâindu-se la ele și distingând forme înăuntrul formelor. Scurgerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dure, ale lui Andrew, orientate mai mult spre igiena personală. Femeile din Falkland Road începură să folosească școala ca pe o creșă ocazională pentru copiii lor, iar misiunea își găsi treptat locul în ecologia zonei. Elspeth le zâmbea mamelor îmbrăcate țipător, ele îi întorceau zâmbetul, fiecare încercând să-și ascundă fascinația reciprocă. În același timp, Elspeth observă cum le privea Andrew. Priviri agonizante. Forțat dezaprobatoare. Începu să se întrebe ce fel de joc juca el, la ce fel de test se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în clasa a VI-a, este o anomalie care trezește suspiciuni. Școala la care Jonathan are onoarea de a fi înscris, este condusă de un oarecare Fender Greene, un bandit cu părul ca paiele, cu mustață răsucită și cravată verde țipătoare, simboluri ale rangului său privilegiat. Chemându-l pe Jonathan în biroul său, îi administrează o strângere de mână convingătoare, îi ține un mic discurs, începând cu faptul că nu știe ce fel de viață a dus Jonathan până acum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși am intrat în ținutul sălbatic, toată lumea e încă îngrijorată în legătură cu posibila urmărire de către barbari. Procesiunea devine din ce în ce mai lungă în fiecare zi, precum un șarpe colorat țipător care se târăște de-a lungul unei cărări înguste. Noaptea sunt ridicate corturi și se aprind focuri de tabără. Oamenii dorm precum o armată de morți. Împăratul Hsien Feng își petrece cea mai mare parte a timpului în tăcere. Ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
atât de perspicace și de elegant nu era nici el mai tânăr de patruzeci de ani, cum aveam să aflu mult mai târziu. În propria lui librărie stătea cu pălăria pe cap și purta un costum gri-deschis, cu o cravată țipătoare. ― De ce ești necăjit, moșule, continuă el fără greș, ia spune, ce ți s-a întîmplat? Tata avea privirea rotundă și îi jucau ochii în cap ca și când ar fi fost fascinat de vocea ascuțită și atrăgătoare a acestui om, de siguranța
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Făcătorii de cuvinte nu s-au recrutat însă numai de prin pășuni sau de pe plaiuri, adică de prin acele așezări în care psihologia și moravurile oamenilor sânt între sat și oraș, prin urmare cu o cantitate deosebită de pitoresc, forme țipătoare, vulgaritate groasă, forme de viață ale unei gândiri înecate în alcool și sexualitate, paralizate de spaima devenirii, spaimă care nu se traduce și nu duce la o hotărâre de a lupta cu împrejurările vitrege, indiferent de soarta luptei, și să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
plângă. și nu e încă nici ora nouă. Ai văzut asta? Mi s-a tăiat respirația când David mi-a arătat prima pagină. Stanley Prizbecki - îmbrăcat într-un body de damă oribil și dat cu rujul ăla de un roșu țipător - se holba la mine de pe pagina întâi. Era fotografia pe care o descoperisem în dosarul lui Vivian. „TRAVESTI DE FORȚĂ PENTRU ADJUNCTUL PRIMARULUI!“ tuna titlul. Se pare că s-au despărțit săptămâna trecută, mi-a explicat David. Nevasta lui Prizbecki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și lung, revărsat; era fardată, purta bijuterii masive, câte un inel pe fiecare deget, și se îmbrăca flamboaiant, inventiv și neortodox: cizme de piele verde și papuci chinezești, jachete de motociclist și fuste de mătase, mănuși de dantelă și eșarfe țipătoare, un stil pe jumătate punk, pe jumătate elegant care părea să exprime spiritul ei tineresc și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întorcându‑se spre mine, cu gura pe jumătate roz. Ce zici de ăla mic, bej? Sau de geanta roșie de voiaj? — M‑am gândit că poate să‑mi iau asta, zic, trăgând de sub pat geanta în formă de scoică, verde țipător. Am cumpărat‑o în weekend și e absolut superbă. — Uau! zice Suze, cu ochii mari. Bex! E super! De unde‑ai luat‑o? — Fenwicks, zic, zâmbind larg. Nu e senzațională? — E cea mai tare geantă de felul ăsta pe care‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
câte chestii am de luat? spun, ducându‑mă în dormitor și deschizând larg ușa. Uită‑te și tu un pic. Suze mă urmează cu o privire nesigură și rămânem amândouă cu ochii țintă la patul meu. Valiza mea mare, verde țipător, e plină ochi. Lângă ea se află alt teanc de haine. Și încă nici n‑am ajuns la cosmetice și tot restul. — Suze, nu sunt în stare, mă vait. Ce‑o să mă fac? — Să‑l suni pe Luke și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre cei mai viteji războinici ai săi conduceau camioane pentru câte un patron „francez“, făceau parte din armata regulată sau vindeau pânzeturi și sandale turiștilor cu cămăși în culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât să care cărămizi ceasuri în șir, plin de ciment și var, pentru bani, Gacel a înțeles că trebuia să fugă și să devină ultimul tuareg solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ziduri înalte cu ferestre închise și imprecise pete întunecoase de vegetație, la lumina zilei se transformase într-o risipă de culori, unde roșul violent al autobuzelor contrasta cu albul fațadelor, galbenul taxiurilor, verdele copacilor frunzoși și amestecul anarhic al afișelor țipătoare ce acopereau zidurile cu miile. Și lumea. S-ar fi zis că toți locuitorii pământului își dăduseră întâlnire în dimineața aceea pe larga promenadă maritimă, intrând și ieșind din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nu priveau nici în dreapta, nici în stânga, ca să nu uite acel ceva. Și tata își amintise un lucru important în ziua aceea. De-o parte și de alta, la intrare, se aflau lipite afișe cu femei. Afișele erau pictate în culori țipătoare, iar femeile aveau câte doi sâni mari, dezgoliți. Femeile acelea nu erau mame. Mamele n-au asemenea sâni, chiar dacă par să aibă. Mamele îți mângâie obrazul cu degete moi și îți dau sărutarea de noapte bună. Urcam scara încet, în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îmi este interzis să văd asemenea lucruri, asta îmi amintește de Yael, dar deodată îmi dau seama, mi se pare sau este chiar Yael, cu părul vopsit în altă culoare, un maro deschis, împăciuitor, de culoarea mierii, în locul acelui roșu țipător, trupul micșorat fără burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i fi mamă toată viața. Mă apropii de ea pe vârfurile picioarelor, privesc foarte emoționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nebărbierit și are părul ciufulit, de parcă tocmai și-a trecut mâinile prin el. Arată chiar mai nonconformist decât de obicei; de când cu anunțul logodnei celor doi, se îmbracă într-o manieră ostentativă. Poartă pantaloni de piele și tricouri în culori țipătoare cu imprimeuri de genul Malibu’s Most Wanted 1 ori Girls Gone Wild2, protestând astfel în fața pretențiilor de aristocrați ale celor doi. Cred că și în păr își toarnă mai mult gel decât de obicei. Are o expresie foarte hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tricourile sunt și ele din colecții la modă și probabil au costat exorbitant. Părul fetelor e la fel de dezordonat ca al băieților, singura diferență fiind că fetele îl au prins în coadă, decorat cu flori artificiale sau cu clame sclipitoare și țipătoare, cumpărate de la magazinele pentru copii. Par că nu prea vor să arate a adulți. Sunt aici adulți de aproape patruzeci de ani care arată ca niște adolescenți frustrați. Separeurile, trei la număr, sunt ocupate; trebuie să vii foarte devreme ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fațadele galbene ale caselor și cu un cer ușor metalic. În fața noastră era poliția, blindată cu coifurile și cu scuturile ei de plastic, care păreau că trimit scânteieri de oțel, În timp ce un comisar În civil, dar Încins cu un tricolor țipător, se fâțâia Încoace și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îi era provocată de pastilele alea verzi pe care le lua regulat. Am convins-o să întrerupă tratamentul. Erau niște chimicale nenorocite care îi făceau creierul terci. Rezultatele s-au văzut foarte curând: a început să se îmbrace în culori țipătoare, hainele îi veneau ca picate din lună. Cu colanți roșii, pulovăr negru, cizmulițe turcoaz și pălărie de pai verde arăta ca o paparudă. Toate privirile alergau spre ea. Ca să pună un scut între ea și realitatea perplexă, purta niște ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de munte și o cabană, iar acum sînt sute și sute de vile, care mai de care mai mari și mai urîte, înghesuite una într-alta de o lăcomie imobiliară devastatoare. Într-una dintre aceste clădiri cu multe etaje, vopsită țipător și cu pis cină, am găsit la recepție cărți poștale cu Rînca „de odinioară”, pe care turiștii le cumpărau ca suveniruri. Și lista o puteți continua și dumneavoastră... Toate acestea mi-au adus aminte de acel banc „cultural” faimos despre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
stradă aspectul lepros al câtorva ateliere și făbricuțe înșirate de-a lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cotoarele, cu numele albe, clar tăiate, ale pictorilor: Tintoretto, Guardi, Da Vinci, Degas, Harunobu, Pontormo, Mantegna. Pe alte rafturi poezie cât vezi cu ochii: colecția vărgată și pestriță "Cele mai frumoase poezii" (cît i se potrivește cafeniul lui Eliot, verdele țipător poeziei americane, cărămiziul lui Iannis Ritsos! Nici nu ți-i poți inchipui altfel), colecția "Orfeu" în coperți de sugativă, albastre-cenușii (aici să-l amintim pe bunul Dylan Thomas "Și cum eram tânăr pe sub crengile de măr..."), în fine colecția pătrățoasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
colorat, erau Moș-Crăciurri de turtă dulce și alții adevărați, adunând din loc în loc copiii și spunîndu-le basme. Trecând prin labirint nu te puteai rătăci, pentru că pe fiecare panou găseai o săgeată care-ți indica drumul. O hardughie lungă și vopsită țipător adăpostea balena Goliat, pe care am văzut-o și noi, înghesuindu-ne în mulțime: un cilindru nesfârșit, vânăt, ca de ipsos vopsit, cu imense înotătoare de pește și, în gură, cu fanoane stufoase. Balene se mai numeau și lamelele flexibile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zmeură. De la Rond luam alt tramvai și coboram la a treia. Ajunseserăm în cartierul Dudești-Cioplea. Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care-l folosea la ocazii din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze, făinoase, numite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]