473 matches
-
din ordinul meu de marș, care nu permitea nici un ocol. O dată, deja în munți, am înnoptat la o familie de învățători bătrâni, care creșteau iepuri în spatele casei. Fiindcă făcusem deja febră, au vrut să mă îngrijească, să mă îmbrace în țoale civile și să mă țină la ei, ascuns în pivniță, până când, cum spuneau, „aveau să se termine toate astea“. Fiul lor, a cărui fotografie îndoliată stătea pe un raft cu cărți, căzuse în lupta pentru Sevastopol. Tânăr, în jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul barăcii, un plutonier tipic, autoritar și învățat să comande. După care au fost percheziționate toate priciurile și toți sacii de paie, pe care cu siguranță că dormiseră și ucrainienii, de asemenea țoalele tuturor acelora care, bolnavi fiind sau făcând de serviciu la baracă, nu fuseseră la muncă în echipa de tăietori de lemne sau la îndepărtarea ruinelor. La un locotentent major de la Luftwaffe - în lagăr se amestecau gradele inferioare cu ofițerii până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hârtie plină de pete, altminteri însă nescrisă, asta sunt eu, asta aș putea sau aș vrea să devin eu, proiectul imprecis al unei existențe ulterioare. Cineva care poartă în continuare cărarea pe stânga și are un metru șaptezeci și doi. Cineva în țoale militare vopsite, care între timp își bărbierește puful o dată pe săptămână și pentru care este deja deschisă libertatea oferită: un teren cu drumuri impracticabile. Oricum, însă, îndrăznește să facă primii pași. În plus, se apropie, lingușitoare, imagini dorite - tânărul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Göttingen, printre băncile ocupate, căutând un loc. Pășind peste geamantane și legături. Aerul înecăcios al încăperii supraaglomerate. În sfârșit, un loc. Lângă mine - ca și când mi l-aș fi ales din ochi - exemplarul, din punctul meu de vedere, privilegiat, în țoale colorate de Wehrmacht: veșnicul caporal, lesne de recunoscut chiar și fără însemnele de pe mâneca stângă. Păream să fiu abonat la unul ca el. La fel ca acel caporal care mă condusese afară din pădurea întunecată în care mă aflam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fost în audiență, nu s-a interesat de tăria credinței mele, ba chiar m-a pus pe loc să scormonesc într-o ladă cu miros închis, conținând haine primite ca donație, fiindcă voia să vadă „noua intrare“ - pe tânărul în țoale militare vopsite - dezbrăcat în civil. În afară de asta, îmi lipsea un pantalon de instrucție pentru munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
conținând haine primite ca donație, fiindcă voia să vadă „noua intrare“ - pe tânărul în țoale militare vopsite - dezbrăcat în civil. În afară de asta, îmi lipsea un pantalon de instrucție pentru munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă echipez cum se cuvine. Până și chiloți și două cămăși de schimb a scos priorul din ladă, în plus un pulover croșetat din resturi policrome de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prânzului, singure sau în grupuri vesele, să se plimbe pe sub copaci. Ah, cum mai ciripeau! Imaginea mea, un bărbat tânăr cu o capră năbădăioasă, le făcea cel puțin să zâmbească. Câte îndemnuri, multe batjocoritoare, nu a trebuit să îndur! În țoalele mele de lucru, în drilul meu cârpit de atâtea ori și tot mereu în conflict cu animalul încăpățânat care voia de fiecare dată s-o apuce în direcția opusă și behăia cât îl ținea gura, eram ca un personaj din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
modo număru dă la casă a fost decât chestie de palpitat lovele. Nici una, nici alta, cu autoritatea care i-o da bronzu dă la nasturi, portaru nu se Învoia să se șueteze cu mine pă teren dă frățească igalitate; da țoalile mele și-a făcut efectu: celtu a aceptat să urc cu liftu dă servici, luându-mă poate cel puțin dă Încasator la Igenica. Am ajuns potop dă mișto la destinație. A dășchis ușa dă la 3 ie D bucătaru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tata sau să împrumut una dintre cămășile de noapte ale mamei, care erau enorme, cusute în stil victorian, lungi până în podea și cu guler înalt, căptușit cu lână și imprimate cu flori. Cum de reușise femeia asta, îmbrăcată în asemenea țoale, să-și convingă bărbatul s-o insemineze chiar și o singură dată, ce să mai vorbim de cinci ori, mă depășea complet. Cămășile astea de noapte ar fi stins focul pasiunii chiar și într-un italian de cincisprezece ani. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mare valoare. — Domnule, White este un bătăuș criminal. Smith dădu să spună ceva. Parker ridică o mînă. — Cred că merită să luăm În considerare sfatul lui Ed. Fiule, fă-i praf mîine la audierile din fața marelui juriu. Pune-ți niște țoale de efect și fă-i praf. Da, domnule, răspunse Ed, silindu-se să nu sară În sus de bucurie. CAPITOLUL 12 În lumina reflectoarelor se măsoară Înălțimi: Jack are 1,80, Frank Doherty, Dick Stens și John Brownell sînt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
umerașele de lângă dulap. Nu În dulap, lângă dulap. Pe urmă pleci imediat. Orice-ar fi, nu bați și nu suni la ușă. Nu-i place să fie deranjată. Intri și ieși și nu faci gălăgie! Mi-a Înmânat grămada de țoale așezate pe umerașe de sârmă și Învelite În pungi de plastic și a Început iar să vorbească la telefon. Nici o problemă, mă descurc eu. În fond, ce atâta tevatură pentru o carte și niște nădragi? Liftierul mi-a zâmbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își dorea de vreo trei luni cizme ca ale mele. M-aș putea obișnui cu așa ceva, am gândit eu. Toți oamenii trebuie să pună ceva pe ei, iar ce pusesem eu Îmi plăcea cu siguranță mult mai mult decât toate țoalele mele. După cum Îmi făcusem deja obiceiul, m-am dus pe jos până la intersecția cu Third Avenue și am luat imediat un taxi, după care m-am cufundat pe bancheta călduță din spate, prea obosită să mai fiu recunoscătoare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În pas de defilare și Îmi voi da demisia. În fond, ca ce chestie să Înghit rahatul ăsta din partea ei? Ce anume Îi dădea ei dreptul să-mi vorbească - să vorbească oricui - În halul ăsta? Poziția? Puterea? Prestigiul? Afurisitele de țoale Prada? Unde, În tot universul ăsta, un asemenea comportament putea fi considerat acceptabil? Chitanța pe care trebuia să o semnez zilnic pentru ca prânzul de nouăzeci și cinci de dolari să fie inclus În factura plătită de Elias-Clark era pe măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aproape că mi s-a spus răspicat că dacă nu Îmi ajustez look-ul s-ar putea să rămân fără serviciu. Chestii destul de jignitoare, dar trebuie să mărturisesc că dacă tot trebuie să te Îmbraci cu ceva În fiecare zi, țoalele astea nu sunt rele deloc. Uite ce e, Îmi pare foarte rău că am Întârziat. Pregătirea Cărții s-a lungit astăzi la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe hârtia aceea. În loc de asta, am pus scrisoarea În sertarul biroului meu și mi‑am jurat să găsesc un mod de a o ajuta pe Anita. Părea mai disperată decât oricine scrisese vreodată la revistă și era imposibil, cu atâtea țoale care zăceau pretutindeni pe‑aici, să nu găsesc o rochie decentă pe care să o poată purta la o Întâlnire romantică pe care speram că o va avea În curând. — Em, vreau să dau o fugă până la chioșcul de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câtuși de puțin amuzat. — Mda, ei bine, și eu cred că e o porcărie, dar ce să‑i faci? L‑am sunat deja pe Jeffy, ca să se apuce să comande haine pentru tine. Va trebui să cari o tonă de țoale după tine, că‑ți trebuie o toaletă diferită pentru fiecare prezentare de modă la care te duci și, firește, una specială pentru petrecerea dată de Miranda la Hotelul Costes. Allison o să te ajute cu machiajul. Vorbește cu Stef, de la accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mamă adevărată. Cumpărat brad de Crăciun și instalație de pom la modă ca aia recomandată În The Telegraph (De unde? De la Selfridges sau Habitat? Nu-mi amintesc. La naiba.) Cadou/mită de Crăciun pentru dădacă (Bilet de tren Eurostar? Bani? Țoale de la DKNY?). Emily Își dorește o păpușă Pee Wee (peste cadavrul meu). Cadou pentru Richard (Degustări de vin? Bilete la Arsenal? Pijamale?), carte pentru socri - The Lost Gardens of1... de unde? Rugat Richard să ia rufele de la curățătorie. Cu ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru că tu nu ai fost îndrăgostită niciodată. Dumnezeule, mă simt atât de nefericită și atât de ne-șic! Am auzit că toate arată uimitor acum că s-au logodit. Dincolo de conflictele ei interioare, de teatrul pe care-l joacă, de țoale și de injecțiile cu vitamina C, Julie nu-i decât o romantică incurabilă. Pretinde că a fost îndrăgostită de mai mult de cincizeci și patru de ori. A început de mică - primul prieten l-a avut la vârsta de șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
blondine, și am zărit-o și pe Julie, într-un colț îndepărtat, împreună cu Todd - iâh! - și cu o masă plină de „de Austria“. De asemenea, într-un colț, mai era un puști în genul celor din East Village, îmbrăcat în țoalele alea gotice pe care poți să le cumperi din East Ninth Street. Nu se prea încadra în peisaj, asta până când s-a apropiat și l-a salutat pe Eduardo, care l-a prezentat drept Iago de Danemarca. Hamlet, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rapid. Progrămelul ăsta lucra la greu. Își făcea treaba în liniște, la fel ca Mihnea dincolo de ușă. Puteam să-mi văd de citit. Ce-i păsa însă Adinei de scenariile mele catastrofice? Ea trăia într-o geografie haioasă compusă din țoale, baruri și norme academice, prin care răsfățul și inconștiența părinților o ajutau să navigheze fără busolă ori sextant. Cu ceva mai multă atenție și mai puțină naivitate, aș fi putut, dacă nu prezice deznodământul, măcar descoperi o parte din riscurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu mințeam decât pe jumătate. Am urcat primul și i-am ajutat și pe ei. În afară de valijoara și servieta lui Mihnea, nu trăgeam după noi decât o sacoșă de umăr și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
brațu e Franția; 4-a, mâna stângă e Anglia; 5, mâna dreaptă e Italia; 6, subțioara stângă e Niderlandu; 7, subțioara dreaptă e Șvaițu; 8, coapsele e Țara Nemțească, Polonia și Ungaria; 9, genunchii sunt Denemarc, Norveghen și Șveden; 10, țoala, păn În picioare, e Rosia; 11, dosul e Țara Turcească, ce au În Europa. Europa e școala șciințelor, a Învățăturii, și pre alte părți ea le Întreăce. În ea e bunul, preasfințitul nostru Înpărat, monarh, craiul Franți I, de toți
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sănătate! Replica Împăratului la aceste manifestări ale venerației supușilor săi dezvăluie din partea acestuia un admirabil simț teatral, la frontiera (atât de fragilă, pentru orice demagog ce se adresează mulțimilor) dintre cabotinaj și inspirația mesianică: Bunul Împărat râsă și, dezbumbându-și țoala deasupra, dulcele piept Împodobit ne arătă, făgăduind bine a fi. Asemenea gesturi ne oferă cheia Înțelegerii mirajului exercitat de persoana imperială În mentalitatea românească a epocii. Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" Își descheie haina parcă anume
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un cer albastru „chagalian”, o nouă lume. Revitalizată și fertilizată de fulgurațiile mitului. Printr-o „mitizare” a cotidianului, artistul „băsmuiește” banala realitate, înfrumusețând-o. Mijloacele de expresie de „sorginte naivă” susțin plasticitatea viziunii. Caligrafiile desenului iconografiază rustic suprafețele. Personaje în „țoale sărbătorești”, „meticulos” pictate. Scheme compoziționale original folosite și interpretate. Compoziții dinamice cu linii de forță dispuse 3 diagonal. Contrastele de culoare (complementarele galben-violet, roșu-verde, albastru-orange), înveselesc pictura „complimentându-se” reciproc. O pictură care îl propune pe domnia-sa Gheorghe Doja
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
un cer albastru „chagalian”, o nouă lume. Revitalizată și fertilizată de fulgurațiile mitului. Printr-o „mitizare” a cotidianului, artistul „băsmuiește” banala realitate, înfrumusețând-o. Mijloacele de expresie de „sorginte naivă” susțin plasticitatea viziunii. Caligrafiile desenului iconografiază rustic suprafețele. Personaje în „țoale sărbătorești”, „meticulos” pictate. Scheme compoziționale original folosite și interpretate. Compoziții dinamice cu linii de forță dispuse 3 diagonal. Contrastele de culoare (complementarele galben-violet, roșu-verde, albastru-orange), înveselesc pictura „complimentându-se” reciproc. O pictură care îl propune pe domnia-sa Gheorghe Doja
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]