484 matches
-
blondine, și am zărit-o și pe Julie, într-un colț îndepărtat, împreună cu Todd - iâh! - și cu o masă plină de „de Austria“. De asemenea, într-un colț, mai era un puști în genul celor din East Village, îmbrăcat în țoalele alea gotice pe care poți să le cumperi din East Ninth Street. Nu se prea încadra în peisaj, asta până când s-a apropiat și l-a salutat pe Eduardo, care l-a prezentat drept Iago de Danemarca. Hamlet, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
da cu firma în cap în secolul acesta, mai ales fiindcă încep să se simtă unic imperiu. Cei mari greșesc mereu direct proporțional, greșesc grandios. Mă uit și la inamicul islamic, la imaginea lui Bin Laden într-o peșteră, în țoale și obiele și o lume supertehnologizată, incapabilă să îl prindă, dar tremurândă în fața „omului peșterii”. Mi s-ar părea amuzant dacă nu aș crede că e iresponsabil. 4 octombrie Sâmbătă dimineața. Am tras o mică angoasă. Acum o oră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
necazuri nepoții Dați‐ le zestre de datini Nu ură, mocirlă și patimi. 29.03.1984 MAMA NOASTRĂ Sub poală de codru verde În târla perjerilor, Te‐ ai născut precum se cade La aripa oilor Când bunica fericită Te‐ nfășa cu țoalele În copaia de răchită Te‐ ncălzeau mioarele. Ai crescut curat, cinstit, Ca o floare‐ n glastră ș‐apoi cum ne‐a fost sortit, Ai fost „mama noastră” Vrednică ești de respect Mamă de la țară Ne‐ ai crescut pe toți la
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
realistă. E teroarea de pă lume acu’, nu cu sentimente. E plină lumea de ăia, aduși de Tomnea. Dimineață ce, parcă, n-am văzut și io cum s-a suit unul în taximetru, pe locul șoferului? Unul slab, cu o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt la altul, căutând intențiile iernii care-ncepuse să-și trimită scrisorile de acreditare! Vântul se înșurubă pe trupul damnaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În care picioarele se afundă până mai sus de glezne, Îi Îngreunează respirația și mersul. De o săptămână n-a mai ieșit din bârlog, și-a gospodărit proviziile cum s-a priceput și a tremurat de frig sub mormanul de țoale care-i țin loc de plapumă. Astăzi Însă, s-a hotărât să iasă din culcuș, cuprins de spaima că nu mai are ce pune În gură și de irepresibila dorință de-a citi ziarul. Despre Uniunea Europeană n-a mai aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atâta Înverșunare, Antoniu a primit și el, un zaț de la această darnică asociație: câteva haine, un cozonac și niște ouă roșii. De la plecarea Plăcințicăi, Încăperea nu a mai fost atât de curată. Antoniu a măturat, a șters praful, a scuturat țoalele, ba chiar a și spălat niște lucrușoare, cum s-a priceput mai bine. Ceva totuși Îl neliniștește: boala lui Kawabata, care-l apropie pe acesta cu fiecare zi care trece, de lumea de dincolo. Bătrânul se stinge, puterile Îi slăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Lecțiile de limba rusă! Mandatarii! Colectivizarea!... Nu, nu, niciodată, totuși niciodată n-am să accept să fiu un astfel de boșo! * Sau da, să fiu el, cum l-am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
câteva secunde după ce descinseserăm, râzând și mândrindu-ne cu succesul nostru, Brigit a înghețat și m-a înșfăcat de braț. — Ia uite, mi-a șuierat ea, Băieții din Mașina timpului! M-am uitat și în masa de plete și de țoale marca Levi, i-am reperat pe Gaz, Joey, Johnno, Shake și Luke. Ca de obicei, gașca era accesorizată cu două blonde care aveau niște picioare așa de subțiri de ziceai că sunt rahitice. Ce caută Bărbații Adevărați aici? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost așa de îngrozitoare încât după o jumătate de oră am plecat. Inclusiv Brigit. Am intrat în cel mai apropiat bar, ne-am amețit bine și am început să inventăm recenzii. î„Un moment de rahat“, „împrumutați-i plasatoarei ceva țoale.“) Am trecut sub tăcere sentimentul de inutilitate pe care mi-l lăsase amintirea piesei ăleia și m-am lansat într-o descriere extrem de elogioasă destinată exclusiv urechilor lui Chris. Am pus la bătaie cuvinte precum „inovatoare“ și „uluitoare“ își chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Fetea, Natalița, trebăluia, fără spor, în odaia rece, căldura focului, de-abia aprins, neavând spor pe o așa vreme potrivnică. Cei trei copii, Ivan, Saveta și Ion, cu care-i hărăzise bunul Dumnezeu, se foiau după cuptorul acoperit cu țoale de cordele, neștiind ce să facă: să se trezească, pentru a și ajuta părinții, sau să se prefacă, în continuare, că somnul dulce îi cuprinsese pe tustrei. Noroc cu motanul bătrân, care miorlăia, necontenit, târându-se printre picioarele grăbite ale
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Nu pot să scot o vorbă că mă mustră sfinții din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și deretică prin casă, că acușica apare părintele cu ajunul! Aoleu, împielițaților, săriți de pe cuptor să mă ajutați. Scoateți țoalele, scuturați le, puneți pătura cea bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că nu dau turcii, pune-o pe Saveta să așeze masa popii! Apăi, omule mai pune și tu mâna, că mam săturat numai de porunci! zise
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-i gata? se stropși bărbatul, căutându-și nevasta. Noi am mâncat de mult! Dar mămuca ți-a păstrat mâncare caldă pe cuptor, spuse copilul, în timp ce se căznea să meșterească un băț pentru dobă. Da” ea pe unde i? Ia, spală țoalele supt Podu Burlacului, spuse copilul, luând-o la sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Dis-de-dimineață mă antrenez la garduri, la toate gardurile pe care nu le-am sărit în copilăria mea. Ca să ajung în șoseaua ce duce spre civilizație, trebuia să trec prin satul țigănesc, conceput ca peste tot, câteva rânduri de corturi din țoale, după ele palatele vopsite prăzuliu, citron, frez, fără nici o fereastră spre partea lui Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu mă mai ține cartela, nu-i mai bine să ne vedem undeva să vorbim? - Corect, vino-ncoace! Mai știi s-ajungi? Știam drumul, și tot mi-a luat mai bine de două ore s-ajung, umblând prin talcioc după țoale cu Zina, care se tocmește pentru o bluză și-un blug de-mi vine s-o iau din loc, să zic că nu-i cu mine. Mai pune timpul drumului din Babadag și o să-ți dai seama că am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vorbise, că nu crezuse în etichetele pe care le aveam puse pe haine ca dungile pe zeghe și simțeam în acele momente că am totuși o șansă să mă arăt lumii așa cum sunt, fără prea multe cuvinte, fără prea multe țoale cu care să sucesc gâturi, fără prea mulți centimetri care să mă releve a fi un tip... înălțător.“ Un tip de treabă”... poate că eram, dar uitasem de mine. Ușile dubei se deschiseră și lumina intră peste noi cu brutalitate
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
primit și dedicații de la tizul tău. Îl cunoști? Știi că Ion e prenumele lui? Ce aiurea. Nu-l cunosc, i-am răspuns, dar l-am văzut dansând cu tine. E frumos, nu i așa? Și ce ochi are... și ce țoale... Începi să visezi cu ochii deschiși Creațo. Fugi la culcare! Nu m a contrazis, a ascultat și-a plecat tăcută în camera ei. Afară începuse să plouă. Se strică vremea, îmi spuneam speriat, în timp ce picuri reci de ploaie îmi curgeau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trece“, iar eu m-am făcut că mă gâdil la subsuoară. S-au enervat și-au început: că stau cu orele în baie și mă preocupă toate prostiile, că nu mi-e capul decât la bairamul de diseară și la țoale, și tot așa, până am început să bocesc. Frate-meu mi-a luat apărarea. După aia a stricat totul, zicându-mi că arăt chiar drăguț cu cornu’ ăla în frunte și lasă, Șerban nici n-o să-l vadă cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ce mișto ar fi să mă vadă Șerban cu pijamaua aia oribilă din molton, cu fața pătată de Juvenal și varză în ciorapi... Apropo, încă nu știu cu ce să mă îmbrac diseară la Corina. Mama zice că am destule țoale pentru o fată de vârsta mea și că ea, când era ca mine, avea un pulover și o fustă pe care le spăla și le usca zilnic. M-am certat cu ea: măcar dacă aș avea o pereche de blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai jos și desfă dracului picioarele“), iar eu o priveam drept în gură. A durat o secundă, mi-a zis „Hai, caramba“, am coborât cât am putut de repede și-am luat-o spre cealaltă sală, în care îmi lăsasem țoalele militare. M-am îmbrăcat și eu ca toată lumea și am coborât pe „platou“, la o zi obișnuită de instrucție, făgăduindu-mi să nu mă mai duc în viața mea la ginecolog. Pe la sfârșitul facultății am făcut o cistită. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din ultima bancă. Nu mai știu foarte bine despre ce vorbeam, dar îmi amintesc perfect cum arăta inspectorul. Exact la fel ca toți activiștii: tuns regulamentar, cu ceafa liberă și urechile la vedere, cu cravată în dungi și costum de țoale gri. Mă plimbam printre bănci cu mâinile în buzunarul raglanului lung, căci în clase era foarte frig și mă jucam cât puteam de discret cu monedele metalice. Aveam 27 de lei de câte un leu și-mi plăcea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
doctor care lucra în spital, dar care, în mod discret, primea paciente și acasă. De data asta era o după-amiază fără culoare, așa cum se întâmplă când începe luna noiembrie. Ginecologul numărul unu din oraș era un om sobru, îmbrăcat cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul cu țigări și cafea, i-am spus cum mă cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]