1,028 matches
-
chiar neinventată încă dintr-un acvariu de pe vremea când îl credeam ocean de înotam în liniște fără instanța moralei sau era colivie cât putea cuprinde din cer dar îndeajuns pentru zbor înalt cum n-a mai fost vrând câteodată să țopăim dinăuntru înafară doar așa cu gândul și cam atât - astfel singur nu ar fi fost destul fără repere de singurătate o simplă elementară nuanță din culorile vremii mă lasă să văd al cui spațiu nelocuibil a fost - acolo sigur mă
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
urme, de peste 30 de ani. Gardul viu fusese înlocuit cu un gard de sârmă inestetic și inutil. Cățeii de apartament erau plimbați acum pe alei, neavând acces la grădinile de pe lângă blocuri. Mira se grăbea acum, cu veșnicele ei sacoșe pline, țopăind printre „obcine”, așa cum denumise soțul ei micile monumente de excremente animale, lăsate gaj până la prima ploaie care să le înlăture din calea pașilor grăbiți spre același final... O zi de primăvară, cu soarele ascunzându-se printre frunzele plopilor ce-și
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
un turnuleț cu câte o scoică. Ar fi vrut să aibă și ea priceperea și talentul lui. Își umfla pieptul, atunci când acesta finaliza construcția, și se uita în jur, cu mândrie. Ar fi vrut să-și strige bucuria, în schimb, țopăia în jurul lui și râdea fericită. Erau în larg, aproape de geamandură. Ea, ca o prințesă, pe tronul roșu, plutind, tatăl său pe lângă ea, împingându-i colacul și învârtind-o când se aștepta mai puțin. Urma o dezlănțuire de râsete și stropi
MAREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381989_a_383318]
-
lecțiile se prelungeau la nesfârșit ! Îmi amintesc sufrageria cu vitrină și bibelourile de porțelan, în care răsunau glasurile părinților... Îi aud conversând cu prietenii și cu frații lui tata, cei de plini de duh! Aveam și o curticica interioară ; uneori, țopăia acolo un curcan, modest dar oferit tatei de unul din clienți, a cărui viață sau avere le salvase din ghearele regimului. Mulți erau cei ce se perindau pe la noi prin casă zi de zi, pentru a-l consulta pe tata
CĂMINUL MEU ( FRAGMENTE ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373553_a_374882]
-
gheață valea Și pomul de la geam mi s-a chircit. Aleasă broderie ai, pădure, De franjuri țurțurânde și de nea, Cărări ascunse-n păturile sure Pe care le mai calc cu talpa mea... O veveriță neagră și flămândă Cu frică țopăind spre un pociumb Mai face-un salt, mai stă puțin la pândă Privind înspre știuleții de porumb. Fazanii pe terasă-și au ospățul Și apă beau din vasul meu de lemn, Se-adună mulți, că a-nceput dezmățul Și cocoțați
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
A-ncremenit sculptată-n gheață valeași pomul de la geam mi s-a chircit.Aleasă broderie ai, pădure,De franjuri țurțurânde și de nea,Cărări ascunse-n păturile surePe care le mai calc cu talpa mea...O veveriță neagră și flămândăCu frică țopăind spre un pociumbMai face-un salt, mai stă puțin la pândăPrivind înspre știuleții de porumb.Fazanii pe terasă-și au ospățulși apă beau din vasul meu de lemn,Se-adună mulți, că a-nceput dezmățulși cocoțați prin vie își fac
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
trecută, un grup de Maori, privind marea, făceau incantații. Și, spune Bruce, delfini se jucau în valuri. Nu-i întâlnești aici în această perioadă a anului. Ochii lui strălucesc. Ei (maorii) au chemat afurisiții de delfini. Câinele lui este agitat, țopăie, scâncește cu fiecare pitire, nu poate fi „băiat tăcut”. Tot weekendul nechezatul disperat a umplut valea. Atunci cand epuizarea a învins calul, el stă în jgheabul făcut de copitele lui cu capul aplecat, redus la tăcere. ANIMAL HUSBANDRY Across the creek
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
-i puțea gura...o duhoare insupotabilă de îmi venea să vomit. Și, scârba dracului, ar fi vrut să bea numai din gura mea. Ca să scap de el l-am luat la dans. --L-am văzut. Hai, că dansa frumos! Ce dans? Țopăia ca un maimuțoi și mă smotocea ca un smintit. După ce că-i puțea gura, se lipise de mine și-mi sufla în nări. A fost un chin, șefa, un adevărat chin. --Și când ți-a sărutat buricu’? Sau când ți-a
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
pe nisip ca si cand și-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul: - Stai, fâțo, că-mi ștric scula pe tine. Și bineânțeles că, toate se înnăbușeau în hohote de râs și țopăiau mandre de scenele apocaliptico- sexuale pe care le creaseră cu atâta talent. Într-o euforie de nedescris , toate o obligau acum pe Lorry, să dechidă gură , spre a le arăta unde ar trebui poziționata biluța aceea minune. Ca să arate și
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
făcut-o ... Apoi ne-au luat la urina rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii ...” - pag. 63 DESPRE INTELECTUL ROMANILOR: “Puturoșenia abisala a statutului suflet romanesc ... spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiara, subreptice, țopăind vesel intr-un trup inconștient, până ce mintea va fi in sfârșit scopita: inima piftie iar creierul un amestec apos” - pag. 49 Locuiesc in Canada din 1980, profesez ca medic, sunt informat prin limba engleză de ceea ce se petrece si întâmplă
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
ei și două mai mici, cu numele părinților, separat, scrise caligrafic. „Ce bine seamănă scrisul Moșului cu al mamei!“ gândii ea, dar de bucurie, uită să se mire de constatarea făcută și, cu pachetul destinat ei în brațe, începu să țopăie într-un picior prin toată camera, țipând cât o ținea gura: - Mi-o adus! Mi-o adus! Tatăl veni într-o fugă din bucătărie și, văzându-i încântarea zugrăvită pe chip, nu se putu opri să nu râdă în hohote
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
chinurile morții implora diavolii s-o salveze de la condamnarea păcătoșilor. Însă dracii, eliberați de puterea zgripțuroaicei pe care o slujiseră cu credință zeci de ani, își începură dezmățul. Chiote de bucurie și râsete străbat din adâncul grotei, iar șopârle uriașe țopăie de pe o stâncă pe alta. Deodată, dinspre creasta muntelui, o rază de lumină cerească străpunge negura luminând cărarea. - Tată, să lăsăm aurul și să ne salvăm viața, imploră Tudor în disperarea sa. Îngerii păzitori ne luminează calea! - Nici prin gând
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
bine cu drumul. Nu așa zice românul înțelept? - Bine, Ștefan. Te pup. Mă bucur că m-ai vizitat. Ne mai întâlnim până la nuntă, nu-i așa? Ha, ha, ha. - Râzi tu, râzi dar cine știe dacă nu te-oi vedea țopăind de zor cu cine știe ce cucoană care să-ți rupă inima și ție. - Mai știi! Bine, ne mai sunăm. - Cu siguranță. Cei doi bărbați se strânseră în brațe de parcă s-ar fi despărțit pentru cine știe câtă vreme. Ștefan plecă spre debarcader unde
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
cu mană i-ai hrănit, ori când - lovind eu cu-ndoială - din stâncă apa a țâșnit. Ba și mai și: urcând pe munte ca Legea Ta să o primesc, la-ntoarcere m-am îngrozit văzându-i cum Te prețuiesc. Căci țopăiau cu-nverșunare și se-nchinau unui vițel, pe care-l dăltuiră-n aur dup-al Egiptului model. Atunci, cuprins de grea mânie, pe toți ai vrut să-i prăpădești! Dar i-ai iertat la ruga mea, făcând astfel dovada că
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
mă scald Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam prin casă și ogradă Cu aerul de om adult Dar dintre toate, cel mai mult Îmi plăcea să țopăi prin livadă Băteam mingea, încingeam o țurcă Alergam cu zmeele de sfori, De-a v-ați ascunselea... De câte ori, Nu dădeam părinților de furcă! Un cicirâde sau șotronul, Nevinovată joacă de-a părinți Ce au copii și nu-s cuminți Și-
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346304_a_347633]
-
în fiecare zi un timp din ce în ce mai mare pentru discuția noastră în doi. Hămăie, dă din coadă, îmi linge mâinile, mă sărută pe obraji, scheaună - el de fapt îmi vorbește - și nu stă o clipă locului. Ar fi în stare să țopăie nu știu cât timp în jurul meu, ca să-mi facă plăcere, intru și eu în jocul lui dansând, deși numai de dans nu-mi arde mie acum și mă pretez chiar de mai multe ori pe zi la acest fel de dialog. - Măi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
în contrapunct!” și eu am adoptat punctul tău de vedere, fără comentarii. Acum, tu stai, bine-merçi, în iglul tău călduros visând înălțătoare poeme hibernale, iar eu mă străduiesc, pe cât pot, să mă ridic la nivelul lor. După despățirea noastră, am țopăit o vreme, în pas de pinguin, cugetând la problema existențială: “a fi sau a nu fi”, pe urmă am trecut, din lipsă de ocupație, la smulgerea, pană cu pană, repetând: ”mă iubește, nu mă iubește...” până am ajuns cu aripile
LA ÎNCEPUT, A FOST... PUNCTUL! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345020_a_346349]
-
de-o zi într-o clipă. Am vrut să-mi cresc rădăcini, să am ceva al meu dar tu ai aruncat nisipul clepsidrei să-mi fie rădăcinile aeriene prinse pe sub pielea ta să-ți respir secundele până la sufocare. Hai, să țopăim, mi-au spus zânele dansul mi-a furat pașii sub talpa goală, firele de iarbă se sinucideau pe rând țipătul ascuțit al verdelui se contopea cu strigătul sângelui îmbrățișat de dorința ta de stăpân absolut eu vroiam doar să ajung
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
aruncă straiele și basmaua slinoasă, își despleti părul și rămase în pielea goală. Din traistă scoase un craniu, oase de mortăciuni, coloană de pește, gheare de pasăre pe care și le trecu pe rând printre pântece, bolborosi cuvinte neînțelese și țopăi diabolic în jurul focului. Luminile flăcărilor îi aruncau pe chip umbre cu forme nedefinite. Din podul casei se auziră zgomote ciudate apoi un mieunat înfricoșător de motan. Și cum necuratul nu face biserici, dar potrivește întâmplările după bunul său plac, tocmai
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
Ha, ha, ha! Ai feștelit-o de data asta, Fierarule! Am să te aranjez! - chicoti zgripțuroaica continuându-și dansul demențial. - Poate ești ne păruită, zise bărbatul și-și continuă drumul. - Unde te grăbești? Nu te atrage trupul meu feciorelnic!? - rosti țopăind spre poartă. Te rog, poposește o clipă în împărăția mea! Haide în curte, că tare drag îmi ești așa chipeș și puternic! - Să-ți smulg părul și să te pârjolesc pe foc, adăugă morocănos. Dintr-o dată simți că nu are
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
doream o aventură amoroasă! Fugiți de mine ca neghiobii! - și reîncepu dansul diabolic în jurul focului a cărui intensitate mai scăzu. După vreo oră de vrăjitorie, cotoroanța ieși pe ulița satului, goală și despletită, cu două torțe aprinse în mâini și țopăind, într-un ritual cunoscut numai de ea, bolborosi o magie prin care imploră forțele întunericului s-o urmeze la gârlă, unde aruncă făcăturile pe apă. Din baltă se auziră plescăituri și orăcăituri. Împielițata dănțui pe malul apei o jumătate de
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
de oră, apoi își îndemnă duhurile rele s-o urmeze la locuința unde intenționa să abată făcăturile. În dreptul casei lui Valdescu lovi cu piciorul în poartă cu o forță diavolească încât aceasta sări din balamale. Pătrunse în ogradă chiuind și țopăind ca o dementă, deși nu cânta nimeni. Dar lăutarii nu întârziară și o muzică stranie o acompanie din văzduh. În pat Elena se întoarse cu fața la fereastră și zări prin perdea o lumină care se mișca în continuu prin curte. Instantaneu
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
soldați să-l aducă numaidecât, să-i facă niște lacăte cu care să încuie cutiile cu praf. Când ajunseră soldații la casa lui Marcel, pământul începu să li se cutremure sub picioare, schimbând priviri înfricoșate, până când un copil începu să țopăie pe lângă ei. Când îl văzură, soldații strigară confuzi: - Ce-i asta?! Sfârșitul lumii?! - Cum să se sfârșească, lumea? râse băiatul. Marcel sforăie, atâta! Soldaților li se înroșiră obrajii de rușine, apoi strigară la băiat să plece de acolo. Apoi, intrară
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
muribunzi creștini...în ochii lor citesc o șoaptă repetată,o singură dorință de salvare:o simpla îmbrățișare.sursa foto: ... XVI. CORD 2 DUO, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1340 din 01 septembrie 2014. Prins în balada tărăboiului național, țopăind antiritm și-ntr-o ureche, eu strigam și huiduiam cel mai tare: „E-o viață virusată-n plictiseală amărâtă! Jos viermii! Jos trojan-ul! Dezinfectați Opera! Nu mă pricep dar dați-i și-o defragmentare!” Media player-ul avea un playlist generos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
să-mi țin gura, de pe keyboard-ul ăsta uzat. Win32 îmi multiplică folder-ul cu pozele tale. Cineva să-mi descânte sistemul!? Dacă ți-aș arăta intrarea mea din bios, ai vrea ca să mai ... Citește mai mult Prins în balada tărăboiului național,țopăind antiritm și-ntr-o ureche,eu strigam și huiduiam cel mai tare:„E-o viață virusată-n plictiseală amărâtă!Jos viermii! Jos trojan-ul! Dezinfectați Opera!Nu mă pricep dar dați-i și-o defragmentare!”Media player-ul avea un playlist generos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]