476 matches
-
sau cu răsucirea corpului, cu sarcina de a prinde mingea după ce aceasta ricoșează; - din stând depărtat sagital cu fața pe direcția de aruncare, azvârlirea unor obiecte peste o ștachetă ridicată la diferite înălțimi; - față în față cu un partener, din așezat, stând pe un genunchi, stând pe genunchi, culcat facial, culcat dorsal etc., azvârlirea unor obiecte spre înainte sus cu două mâini; - exercițiu anterior, dar azvârlirea să fie cât mai departe; - exercițiu anterior, dar azvârlirea să se efectueze cu întrecere între
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
și consolidarea deprinderilor motrice de bază. Obiectele folosite în aruncare se țin cu amândouă mâinile, în dreptul , lateral stânga sau dreapta pieptului, cu coatele îndoite. Pozițiile inițiale pot fi: stând, stând cu un picior înainte, pe un genunchi, pe ambii genunchi, așezat depărtat , culcat dorsal cu genunchii îndoiți, culcat facial etc. f Mișcarea de împingere se execută printr-o extensie multiplă realizată la nivelul umărului, cotului, încheieturii mâinii și la nivelul articulațiilor falangelor degetelor spre înainte sus cu eliberarea obiectelor. Succesiunea metodică
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
și stabilitate a trunchiului concretizateprin: - reducerea riscului instalării unor deformări la nivelul coloanei vertebrale; - posibilități mai bune de folosire a brațelor; - dispunerea simetrică a greutății corporale; - posibilitatea menținerii capului și trunchiului pe verticală cu mai multă ușurință. Poziția fundamentală în așezat poate fi utilizată în următoarele derivate: a) Poziția așezat cu picioarele întinse Poziția este frecvent utilizată în activitatea de recuperare a copiilor, întrucât oferă condiții pentru dezvoltarea echilibrului și a controlului asupra trunchiului. Pentru menținerea trunchiului în rectitudine, se așază
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
o poziție pregătitoare pentru efectuarea unor mișcări la nivelul trunchiului, coapselor și gambelor, asociate cu mișcările membrelor superioare în axe și planuri diferite. c) Poziția așezat cu picioarele încrucișate Este tot o poziție pregătitoare, având ca obiectiv ridicarea pacientului din așezat în stând. În aceste condiții, pacientul este balansat înainte și înapoi, fiind ajutat de către KT, care îl susține de sub axile. Pacientul poate fi ridicat și răsucit de la nivelul trunchiului spre dreapta și spre stânga, în ideea dezvoltării capacității sale de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
pacient cu tulburări motorii. Utilizarea acestei poziții este apreciată doar ca un moment de trecere dintr-o poziție cvadrupedică la cea de decubit ventral. Poziția în sprijin dorsal pe mâini este derivată din cea de decubit dorsal pe sol. Din așezat, se duc brațele înapoi, palmele cu degetele în abducție, se ridică bazinul, iar picioarele alunecă pe sol înainte, pentru a veni în sprijin dorsal. Acest exercițiu este utilizat pentru dezvoltarea forței de la nivelul musculaturii abdominale și a spatelui. KT plasat
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
KT trage de trunchi în sus și de picioare spre înainte și în jos, pentru a ajunge în așezat la marginea patului. Fig. VI.13 a, b, c Φ INDICAȚII METODICE: se urmărește ca în momentul când a ajuns în așezat, pacientul să redreseze poziția spatelui, să mențină capul ridicat, iar privirea să fie orientată spre înainte; atenția KT trebuie să fie orientată și spre menținerea poziției de echilibru în așezat, iar pacientul este îndrumat să acționeze cu brațul sănătos, plasându
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
METODICE: se urmărește ca în momentul când a ajuns în așezat, pacientul să redreseze poziția spatelui, să mențină capul ridicat, iar privirea să fie orientată spre înainte; atenția KT trebuie să fie orientată și spre menținerea poziției de echilibru în așezat, iar pacientul este îndrumat să acționeze cu brațul sănătos, plasându-l înapoi și ușor în lateral, cu degetele în abducție. 6. Ridicare din așezat la marginea patului, în ortostatism υ Pacientul: așezat la marginea patului, cu picioarele atârnate (nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
poate fi utilizat și în cazurile speciale: baie, grup sanitar, masă etc. b) Transferul de pe banchetă în fotoliul rulant ° Măsuri pregătitoare: fotoliul rulant este plasat în unghi drept față de poziția banchetei, degajat de anexele sprijinitoare, iar roțile blocate. υ Pacientul: așezat pe banchetă, cu brațele încrucișate în dreptul abdomenului, privirea înainte, picioarele ușor depărtate. ω KT este plasat în spatele pacientului, apleacă ușor trunchiul și îl apucă de coate, un picior este plasat sub banchetă, iar celălalt este așezat cu vârful în lateral
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a ușura acțiunea de ridicare, dar mai ales pentru a-și forma deprinderea de a se ridica în ortostatism. c) Transferul activo-pasiv de pe banchetă în fotoliul rulant ° Măsuri pregătitoare: fotoliul este plasat paralel cu bancheta, cu roțile blocate. υ Pacientul: așezat pe banchetă, cât mai aproape de marginea acesteia, duce brațul dinspre fotoliu în lateral și apucă sprijinitoarea externă; celălalt braț este plasat prin spate, cât mai aproape de marginea banchetei, cu palma întinsă. Acțiunea: la comanda „și” pacientul, cu forțe proprii, ridică
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ține un sul, membrele inferioare în ușoară flexie, cel plegic depășindu-l pe cel sănătos, între membre plasându-se o pernă sau o pătură (fig. VI.30). Fig. VI.28 a, b Fig. VI.29 Fig. VI.30 Posturarea în așezat se realizează cu brațul afectat în abducție, cu un săculeț cu nisip în mână, la nivelul cotului se plasează o pernă pentru a menține brațul în abducție, iar antebrațul în pronație. Fig. VI.31 Așezat, brațul în ușoară abducție, antebrațul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și gâtului, umerilor și bazinului. Este cunoscut faptul că, atunci când centura scapulară este stabilă, se pot executa mișcări ale brațelor; când centura pelviană este stabilă, se pot executa mișcări ale membrelor inferioare. În pat, în poziția de decubit și în așezat, schimbarea posturii se execută la 1 oră și 30 de minute. Manevrarea unui pacient are ca punct de plecare controlul tonusului muscular. Pacienții cu tonus crescut (spasticitate) se manevrează cu multă atenție, în scopul evitării creșterii spasticității. În aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
a târârii sunt diverse și se pot adapta în funcție de resursele motrice ale copilului. Cea mai folosită cale de inițiere în executarea acestei deprinderi este târârea pe un plan înclinat. Fig. VII.10 a, b Poziția așezattc "Poziția așezat" Ridicarea în așezat se poate realiza numai după ce se obține răsucirea umerilor independent de răsucirea centurii pelviene. La copiii cu dificultăți motrice accentuate acțiunea începe prin ridicarea copilului din decubit dorsal, prinzându-l de mâini și trăgându-l până ajunge în așezat. Copilul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
brațul dinspre KT este dus în anteducție. ω KT este plasat în lateral, P pe antebrațul apropiat și CP pe umăr. Acțiunea: prin tracțiunea antebrațului și presiunea pe umăr, copilul ajunge în poziție așezat. În timpul ridicării pentru a ajunge în așezat, copilul se sprijină pe brațul liber, cu palma pe sol. Fig. VII.12 a, b Φ INDICAȚII METODICE: ambele procedee pot fi utilizate numai atunci când copilul a dobândit deprinderea de a menține capul și gâtul în poziție corectă. Poziția în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
execută lent; menținerea acestei poziții se realizează progresiv, 2-3-4 s; revenirea este controlată până la verticală (fără a depăși planul vertical); se urmărește modul în care pacientul inspiră în timpul exercițiului. Exercițiul se recomandă în scolioza dorsală dreaptă/lombară stângă. υ Pacientul: așezat pe bancă, sub fesa dreaptă se plasează un plan înclinat, iar brațul drept este ridicat pe lângă cap. ω KT este plasat în spate, P mâna stângă sub axilă, cu policele pe convexitate, CP pe fața anterioară a hemitoracelui drept. Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
toate acțiunile la care participă (Dumitru, 1984). O atenție deosebită se acordă pozițiilor corective, care impun un control conștient al contracțiilor izometrice, solicitate la nivelul musculaturii abdominale, paravertebrale, precum și a centurilor scapulare și pelviene. Pozițiile de lucru sunt din ortostatism, așezat sau din decubit dorsal sau ventral, precum și din cvadrupedie. În cadrul programului trebuie să se acorde o atenție sporită respirației și relaxării, componente importante care influențează favorabil buna funcționalitate a organismului. De remarcat faptul că tulburările reductibile pot fi corectate și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
abdomenului, coloana vertebrală este ridicată peste orizontală (spate de pisică), timp în care pacientul pășește înapoi cu mâinile sau cu genunchii înainte. Fig. VIII.10 Φ INDICAȚII METODICE: privirea urmărește mișcarea brațelor; această poziție este menținută 30-60 s. υ Pacientul: așezat pe sol, membrele inferioare ușor flectate, tălpile pe sol, mâinile prinse la ceafă, coatele în lateral. ω KT este plasat în spatele pacientului și îi sprijină cu gambele trunchiul, P și CP pe coate. Acțiunea: pacientul execută flexia coapselor pe abdomen
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
P pe ambii genunchi, cu degetele 2-5 în spațiul popliteu al piciorului opus, CP pe gât. Acțiunea: KT imprimă flexia coapselor pe trunchi concomitent cu flexia capului și cu ridicarea omoplaților de pe suprafața mesei. Fig. VIII.19 υ Pacientul: în așezat, genunchii în abducție, brațele întinse așezate pe fața anterioară a gambelor. ω KT este plasat în spate, P și CP pe umerii pacientului, cu degetele 2-5 pe omoplați, policele pe claviculă. Acțiunea: îndreptarea regiunii cefalo-dorso-scapulare, timp în care pacientul alunecă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
ω KT este plasat în spate, P și CP pe umerii pacientului, cu degetele 2-5 pe omoplați, policele pe claviculă. Acțiunea: îndreptarea regiunii cefalo-dorso-scapulare, timp în care pacientul alunecă palmele pe sol. Fig. VIII.20 a, b υ Pacientul: în așezat, genunchii flectați. ω KT este plasat în spate, P și CP pe câte un genunchi. Acțiunea: KT conduce un genunchi în flexie pe trunchi, în timp ce pacientul extinde piciorul liber, ajutat fiind de către KT. Fig. VIII.21 Φ INDICAȚII METODICE: flexia
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
legănări înainte și înapoi din sprijin pe palme și pe genunchi. Fig. VIII.23 Φ INDICAȚII METODICE: amplitudinea legănărilor va crește treptat, până se ajunge cu șezutul pe călcâi, dar cu coloana vertebrală menținută în poziție cifozată. υ Pacientul: în așezat, genunchii flectați, brațele cu palmele sprijinite pe sol în dreptul bazinului. ω KT este plasat în spate, P și CP sub axile. Acțiunea: KT exercită tracțiune asupra axilelor, se ridică bazinul de pe sol și i se imprimă o deplasare spre călcâi
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în dreptul bazinului. ω KT este plasat în spate, P și CP sub axile. Acțiunea: KT exercită tracțiune asupra axilelor, se ridică bazinul de pe sol și i se imprimă o deplasare spre călcâi. Fig. VIII.24 Φ INDICAȚII METODICE: poziția de așezat se execută sub controlul KT, întrucât pacientul trebuie să fie ajutat să-și mențină poziția cifozantă a coloanei vertebrale. υ Pacientul: în decubit dorsal, membrele inferioare ridicate și sprijinite pe un perete, cu genunchii și șoldurile flectate la 90°, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
regiunea lombară în contact cu solul; se pune accent pe flexie; la revenire, membrul inferior nu trebuie să lovească peretele (șocul se resimte la nivel lombar); se acordă atenție sincronizării respirației cu mișcările pasive executate. Exerciții pentru trunchi υ Pacientul: așezat pe sol pe o planșetă cu role, cu fața la scara fixă, membrele inferioare flectate și plasate sub prima bară, mâinile apucă bara la nivelul umerilor, trunchiul flectat pe coapse. ω KT este plasat în spate, P și CP pe bazin, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și spre stânga a pacientului, care duce brațele în lateral. Fig. VIII.39 a, b Φ INDICAȚII METODICE: răsucirile se execută pasiv, apoi pasivo-activ; mișcările sunt executate la început lent, urmărindu-se localizarea mișcării la nivelul trunchiului. υ Pacientul: în așezat, genunchii în ușoară abducție, mâinile pe șold. ω KT este plasat în spate, P și CP la baza toracelui. Acțiunea: prin presiuni laterale pe torace, KT determină înclinarea laterală dreapta-stânga, în timp ce pacientul duce brațul prin lateral în sus, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
fixează genunchii. 0 - nu se percepe contracție musculară; 1 - se palpează mușchii, dar trunchiul păstrează poziția de decubit dorsal; 2 - coloana este ridicată până la nivelul spinei omoplatului; 3 - coloana este ridicată până la nivelul vârfului omoplatului; 4 - trunchiul este ridicat până în așezat, cu brațele întinse pe lângă corp; 5 - trunchiul este ridicat în așezat, mâinile la ceafă. Testarea răsucirii trunchiului Răsucirea este efectuată de către mușchii marele și micul oblic ai abdomenului. Marele oblic răsucește de partea opusă, iar micul oblic răsucește de aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mușchii, dar trunchiul păstrează poziția de decubit dorsal; 2 - coloana este ridicată până la nivelul spinei omoplatului; 3 - coloana este ridicată până la nivelul vârfului omoplatului; 4 - trunchiul este ridicat până în așezat, cu brațele întinse pe lângă corp; 5 - trunchiul este ridicat în așezat, mâinile la ceafă. Testarea răsucirii trunchiului Răsucirea este efectuată de către mușchii marele și micul oblic ai abdomenului. Marele oblic răsucește de partea opusă, iar micul oblic răsucește de aceeași parte. Poziția de testare este decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
kinetică, ce are rolul de a susține corpul în diferite poziții. În aceste condiții, brațele asigură menținerea poziției respective, iar mâinile asigură contactul cu suprafața de sprijin. Principalele poziții în care mâinile au un rol important în asigurarea sprijinului sunt: așezat, decubit ventral, dorsal sau lateral. În poziția stând pe mâini, contactul picioarelor cu solul nu se mai realizează. Atârnatul se bazează pe prinderea unei bare cu ambele mâini, greutatea corporală fiind asigurată de membrele superioare. Agilitatea degetelor este ilustrată de
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]