6,958 matches
-
toți analfabeții erau șefi, dar toți șefii erau analfabeți. Tipii foarte activi nu pierd vremea cu ginditul. Ignorant e cel care nu știe că nu știe... Diplomatul gândește de două ori înainte de a nu spune nimic. • Fiecare doarme cum își așterne și moare singur (M.R.Iacoban). • Drăcii se află în detalii, dar nu numai acolo. Poți să crezi într-o ideie, dar ceva mai puțin în ideologi. Oamenii mediocri dorm cel mai bine... Dacă ai fost mușcat de șarpe, te temi
PROVERBE COMBINATE & ÎNTÂMPLĂTOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382675_a_384004]
-
am regăsit tare departe-n lumină/ m-am întrebat după care ornic or fi mers/ după care nord cardinal/ de-au mișcat casa/ răspândind amețitoarea aromă/ când am deschis fereastra/ nori de petale albe și portocalii/ au intrat/ să-mi aștearnă un mirabile visu”. Culegătorii de flori este o minunată carte de poezie, unică și singură, în felul ei, aidoma unui crin solitar, suficient sieși, undeva, într-o câmpie uitată, departe. Eugen Dorcescu Referință Bibliografică: culegătorii de flori / Cristina Ștefan : Confluențe
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > INTRE ZIDURI Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului m-am simțit închis de multe ori, între ziduri între cuvinte cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul unele au fost și încă mai sunt, ascuțite. țipă înțeapă inima și sufletul altele sunt în tonuri joase, urlă urletului fiarelor din junglă urletul nopții oamenii au transformat lumea în fără vreau liniștea de dincolo
INTRE ZIDURI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382726_a_384055]
-
este foarte confuză și plină de puerilități. Isaac este metodic și un foarte bun dialectician; niciodată eroarea nu avu poate un mai mare sprijin. El a strîns în o sută de propozițiuni toate greutățile pe care necredincioșii ni le-au așternut în cale de atunci. Aici se văd obiecțiile contra celor două genealogii ale lui Isus Cristos atît de deosebite una de alta. "Contra citatelor din textele profeților ce nu se găsesc în cărțile iudaice. "Contra divinității lui Isus Cristos, care
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
Filip Limborch, teolog al arminienilor din Amsterdam, a făcut cunoștință cu el în jurul anului 1685; ei discutară mult timp împreună, fără nici o acreală însă și ca doi prieteni care vor să se lumineze unul pe altul (...). " Ei luară hotărîrea să aștearnă pe hîrtie întrebările și răspunsurile, pe care apoi le-au tipărit amîndoi în anul 1687. A fost, poate, cea dintîi dispută între doi teologi în care nu se aruncară ocări, dimpotrivă amîndoi adversarii purtîndu-se unul față de celălalt cu tot respectul
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
râsetul acela al lui exploziv, copilăros. În epoca dură și primejdioasă, proletcultistă, criticul ardelean, stabilindu-se la București, era mereu pus pe șotii... O dată, terminând un articol, când să-l iscălească, mă întrebase dacă îmi place cum semnează și, caligrafic, așternuse pe hârtie: I. Bercovicz. Îl certasem, fără umor, temându-mă de urmări. Norocul lui a fost că se nimerise să-i înmâneze articolul direct lui Milo Petroveanu, un critic fin, cultivat, prietenos. Acesta, văzând semnătura, - el însuși cu nume schimbat
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
pedepsitor; lăcaș în care, în clipele culminante ale prigoanelor, cel mai bătrîn dintre ei - că și-așa nu mai avea de ce trăi - își dădea foc înaintea altarului cu sfinții lor rîzători, pictați nu tocmai potrivit canoanelor și între care femeile așterneau broderii, lucruri de mînă, înveselind ceea ce era menit să sperie, să îngenuncheze, să le aducă aminte că nu erau decît pulbere și praf în bătaia vînturilor... În ziua aceea, de pocrou, cum îi zic ei pe limba lor praznicului, slujea
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
gîndit prea des la asta. Imagini diferite se amestecă în fața mea. Poze de la absolvire sau din spectacole de la începuturi. Tineri și neliniștiți. Îi privesc acum, atît de aproape de mine. Un privilegiu. Iubirea față de teatru există în ochii lor. Timpul a așternut, poate, un rid ici-colo, dar n-a obosit privirea. Secretul tinereții lor și al teatrului. Auzeam, de undeva, de departe, mii și mii de aplauze. Sunete și intensități diferite, care amestecă, încă o dată, trecutul și prezentul. Reverență.
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
din aceste povești: "Atît timp cît vor fi pe lume copii/ Mame și bunici,/ Nu vor fi uitate." Mamele par să lipsească din ecuația contemporană și, în ruptura de o generație care s-a produs, uitarea a început să se aștearnă peste poveștile de altădată. * În următorul Monde des Livres, din 1 iunie, o notiță nesemnată atrage atenția asupra protestelor unor editori români contra vînzării la Tîrgul de carte de la București de la finele lunii trecute a unei versiuni din Mein Kampf
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
de la 18 ani și pe care, în aceste zile caniculare, n-aș putea spune că-l iubesc prea mult. Este o căldură criminală, teii de pe strada dr. Lister stau pleoștiți, cu frunzele încremenite, peste mașinile îngrămădite lângă trotuar s-a așternut un strat de praf lipicios cam de grosimea unui deget, puținii trecători se mișcă apatic, cărând după ei sacoșe enorme pline cu zarzavaturile cumpărate de la colțul străzii, în fine, în care m-am refugiat, cărțile asudă și se uită la
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
se livrează viitorului ori măcar se răfuiește patetic cu prezentul, poetul e un pasiv, un contemplativ dispus a alcătui (cum sună titlul volumului d-sale de bilanț), Compendii de melancolie. Dar rezerva d-sale conține urmele energiei reprimate. Ele se aștern în text precum urmele de sînge ale unui rănit care se retrage. Avem a face cu o pasivitate care a absorbit dureros acțiunea refuzată, mixînd-o cu o postacțiune neliniștitoare încă: „Nu mă întreba cîte biruințe pot da socoteală,/ dar mai
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
crescuse an de an. Ce mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan, Pridvorul alb în frunză de iederă înoată. Fîntîna părăsită rămase fără roată, Se pierde șerpuirea potecii într-un lan, Și sub boltirea verde a codrului, oltean Chilim aștern arinii în zilele de zloată. Cărările înguste zadarnic le cutreier! Străine îmi sunt astăzi sau eu le sunt străin? Dar neschimbat prieten un țîrîit de greier, Același ca și-atunci, în clipe de tăcere Reînflorind visarea cu roze efemere, Îmi
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
schimbat deseori între ele locurile pentru că suprafața lor textuală devenise netedă, egală cu ea însăși. Pillat a scris poezii pe teme diferite, în tonalități diferite, dar în aceeași stilistică profundă. De pe culmea creației, de la volumul Limpezimi înainte, în fața noastră se așterne un continuum poetic. La o examinare grăbită, pare peisaj monoton; e însă monotonia unui uriaș platou înalt, înălțat la o mie de metri deasupra nivelului mării.
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
din nordul Câmpiei Ruse s-au întrepătruns deasupra zonei de nord-vest a României cu mase de aer cald din Peninsula Balcanilor, venite aici dinspre Marea Neagră, dând naștere unor mari precipitații sub formă de zăpadă, care vineri, 10 ianuarie, s-a așternut peste tot în județul Timiș, într-un strat continuu: 20 de cm grosime la Timișoara, 33 de cm la Sânnicolau Mare, aceasta fiind maxima absolută din ultimii 30 de ani“. Dar nu a fost de-ajuns. „În noaptea de 12
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
lăuntrică” (biblia belgrad eu și moara lui take). Poetul se simte incongruent cu lumea. Un „ciudat” care se consolează cu năzuința vechimii mergînd pînă-n anorganic, voind a deveni străvechi aidoma nămolului îndepărtat de orice așezare umană, aidoma prafului care se așterne peste mobile sau peste mîinile unui bătrîn ce se roagă (ușoară trimitere la transcendență). Și nu fără o persiflare de sine precum o umilință a vitalității, căci se declară pregătit a deveni „ca o țigară aprinsă între degetele unui copil
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
rău că trebuie să-l contrazic pe domnul Prim Ministru al Canadei, pentru că apa grea... Am rămas stupefiat. Nu am mai ascultat discursul lui Ion Iliescu. Eram dezgustat că Președintele României se poartă cu atâta mârlănie. În sală s-a așternut o tăcere totală. I-am văzut pe reprezentanții lui Atomic Energy privind nedumeriți. Nu înțelegeau ce vrea să spună Iliescu care și a continuat discursul într-o engleză relativă.Ca român am avut senzația că țara mea este condusă de
Centrala nucleară de la Cernavodă. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/90_a_418]
-
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea(continuare din numărul trecut) Pe măsură ce citeam mă destindeam și un zâmbet larg mi s-a așternut pe gură, de cred că ajunsese până la urechi. Ba am și răsuflat ușurat, ceea ce îmi aduc aminte că a stârnit râsete în sală. Mi-am aruncat ochii să văd cine era și primul pe care l-am am văzut era
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
ființă unei reviste în limba română, atârnă cu mult mai greu decât în situațiile unei vieți trăită după regulile de viață cunoscute. Pentru domnul Victor Roșca, înființarea unei reviste la anii senectuții - avea atunci 70 de ani - când alții își așternuseră un trai în liniște, fără niciun fel de bătaie de cap - a fost considerată ca o datorie de conștiință. Tot dumnealui semnează editorialul revistei cu vocația comunicării, așa cum s-a reflectat și în cele două cărți scrise în ultimii ani
Candela de Montreal – la 15 ani de la apariţie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/93_a_111]
-
nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de ochiul șarpelui temut să scape./ I-aștern arpegii și ceaslov și harpe/ și sihăstria pleoapelor prin sînge/ o suie la Icoana adorată“ (Adorata).
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
1145. Supărarea este curcubeul fericirii de a cunoaște patima lumii. 1146. Patima este o spărtură de Destin ale cărui cioburi se pot aduna doar cu abstinență. 1147. Numai rugina poate ști ce înseamnă fierul. 1148. Oricâte frunze ale amintirii vor așterne copacii sufletelor în țărână acestea tot țărână vor deveni și niciodată arbore. 1149. Mai lung sau mai scurt drum decât acela până la Dumnezeu nu este nici unul. 1150. Norii sufletului îți varsă ploaia lacrimilor spre a răcori arșița sentimentală din deșertul
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
Nu e muzică. E rahat și rahat ghroaznik. Este gromgrohăitor și bezmetik și parcă pentru copilași. Pentru malenki malciki îmi pare a fi. Nu muzică precum Ludwig van și Benji Britt sau Felix M. Și Wolfgang Amadeus pe care au așternut rahatul. AB: Așternut? ALEX: Din gros. Jeg. Film păcătos, asta e. Și nu Salieri i-a făcut-o. A mierlit-o că era prea bun pentru lumea asta de kăkat. AB: Vorbești pe șleau. ALEX: Am gavarit mereu pe șleau
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
orarul sau alcoolul, de aici și ușurința cu care poate trăi fără să scrie, pentru ca, din clipa în care atenția îi este atrasă de o problemă, să fie absorbit tiranic de nevoia de a-i da expresie. Apoi liniștea se așterne luni de zile, într-o neglijență a scrisului de pe urma căreia nașul de cununie a lui Noica s-a ales cu reputația de geniu risipindu-se în prea multe activități: la Vulcănescu scrisul nu este o predilecție vitală. A treia însușire
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
Theodorescu, citește-ne-o!” Era poezia Rugă pentru cîntec întîrziat, a cărei strofă finală sună astfel: „Nu am prieten niciun om, / Teascunzi, prietenia ta o caut./ Din crengile înaltului tău pom / Ajută-mă să tai un flaut.” Pe catedră se așternuseră multe bilete cu întrebări venite din sală. Ajuns la misiva lui Vulpescu, poetul Griviței Roșii s-a mărginit să spună: „Cineva a transcris o bucată din volumul Cleștar. O poate reciti acolo.” I se va fi părut, cine știe, o
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
vizitat vreo 40 de țări pe toate continentele. Când aveți timp de toate? FS: Jurnalul de călătorii îl scriu prin avioane, prin aeroporturi, sau serile la hotel. A devenit o pasiune să umblu cu carnețelul după mine și să-mi aștern impresiile. IJ: În septembrie-octombrie 2011 presa românească centrală a scris despre validarea parțială a ipotezei dvs. din 1972 când ați afirmat că viteza luminii poate fi depășită. V-au numit „românul care l-a contrazis pe Einstein”. Continui, făcând concluzia
TEORIA ABSOLUTĂ A RELATIVITĂŢII. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]
-
Se spune că în România scandalurile sunt ca minunile, adică nu durează mai mult de trei zile. Pe multe dintre ele, praful uitării se așterne nepermis de repede, chiar dacă e vorba de aspecte de cea mai mare importanță; alte scandaluri vin la rând și nimeni nu își mai bate capul cu ce rămâne în urmă. Iată, pe scurt, doar câteva dintre misterele toamnei electorale 2009
Analiză: Câteva mari întrebări rămase fără răspuns () [Corola-journal/Journalistic/27812_a_29137]