1,177 matches
-
cu un „cer de panoramă”; tot aici se văd madone „laice și-obeze”, Hristoși-copii „hidrocefali și primitivi”. Pe acest fundal poetul își retrăiește imaginara iubire pentru Pamela - „ilustrație demodată” ce-l atrăgea în copilărie din paginile unei reviste (Veneția). Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
boierii trădători, pentru a prelua tronul în favoarea fiului său minor. Voievodul muribund, dejoacă planurile uzurpatorilor, lăsând testament în favoarea unchiului său Petru, numind executor pe hatmanul său credincios. Viitorul Domn se întorcea de la pescuit cu carele pline de pește. Obosit fiind ațipi. Un vis minunat îl toropește. Visă dealuri și dumbrăvi de aur, care dansau și i se închinau. Boierii și mitropolitul îi jurau mare credință și în fața sa îngenuncheau. Sfatul țării îl numi Domn. Petru când află, era după marele său
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a lucrat în condiții extreme de grele: “vara căldura înăbușitoare făcea să apară, pe haine sau pe piele, o crustă de cristale albe, de sare, de la transpirația care se evapora. Hrana era inconsistentă, iar din cauza țânțarilor abia dacă reușeam să ațipim noaptea. Nu se putea bea decât apă din Dunăre, din care cauză infecția digestivă, dizenteria erau un fenomen curent”.... Cea mai cumplită muncă în lagărul de la Periprava a fost însă recoltatul stufului pentru Combinatul de hârtie și celuloză Chițcani, Brăila
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
să fricționeze trupul acela care se lăsa în voia lui, precum cel al unui copil... O îmbrăcă cu alte două cămăși, o ajută să-și tragă pantalonii, o culcă lângă foc, înfășurată în mantaua lui lungă, de călăreț... În timpul nopții, ațipea câteva minute, apoi se ridica pentru a înteți focul. Ducându-se după lemne, mai departe, se întorcea, vedea focul lor și un cerc mișcător de lumină înconjurat de beznă, delimitat de dansul flăcărilor. Și trupul acela adormit, o ființă incredibil
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ridica adesea lanțul de teamă ca nodul să nu oprească mersul timpului. Mama ta murise când aveai trei ani și jumătate. Singura amintire rămasă de la ea era ziua aceea de iarnă, cu acrobația somnoroasă a fulgilor de zăpadă, cu pădurea ațipită sub omăt și cu lacul pe care nimeni n-avea curajul să-l traverseze pe gheața prea fragilă, care începuse să acopere ca un covor oglinda brună a apei. Iar în mijlocul acestui calm, o ușoară neliniște, căci nodul lanțului putea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Ea tresări la vocea lui, pentru că e foarte sensibilă la zgomote. Of, vocea asta a lui Steyn! g) Deși Steyn m-a asigurat adesea că ieșea doar ca să își plimbe
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se petrece. Nu știm nici o clipă ce crede naratorul despre toate acestea: A visat!? Nu! N-a putut să viseze, fiindcă nu dormise. Așa știa el, și ar fi fost în stare să jure că nici o singură clipă n-a ațipit de când a intrat în casa aceasta. Ceea ce aflăm prin intermediul notației auctoriale este faptul că Tașcă se îndoiește de două lucruri: somnul său și conștientizarea lui. Indiciile nesiguranței subiectului sunt oferite prin utilizarea imperfectului. Momentul maximei tensiuni, al deconcertării personajului, dar
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rufe, la foc. Doar se născuse domnul Christos și trebuia scăldat pruncul. - Femeie, sări deodată Crăciun, de ce fierbi noaptea rufe? - Am de spălat ceva în șură, bărbate, că mâine-i ziua ta și n-am rufe curate. Crăciun cel păcătos ațipi iarăși. Când se trezi mahmur, văzu femeia întorcându-se din staul cu lumânarea. Sări ars din pat și porni să-și bată femeia. De frică, aceasta recunocu totul. Crăciun taie mâinile femeii, iar Maica Domnului i le lipește la loc.
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o stea, un sărut; pentru un luceafăr, două sărutări, iar dacă în plasă se va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce vine să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Vindecarea miraculoasă Peste secole, o combinație între influența străină manifestată la nivelul elitelor și un context geopolitic favorabil a permis unirea țărilor române și afirmarea lor ca putere regională. După veacuri de domnii neaoșe și mai ales fanariote, țările române ațipiseră în lentoarea specific orientală. În răstimp, foarte puține fapte politice și culturale au fost demne să rețină atenția Europei pentru fi consemnate în cronicile vremii. Poate doar bravura lui Mihai Viteazul și erudiția lui Dimitrie Cantemir să se fi remarcat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dreapta, dă-i la stânga, mă rog, ca nebunii, până ce cad amândoi pe câte un scaun gâfâind’’. În cele din urmă, lucrurile se lămuresc. Revenindu-și cât de cât, femeia îi relatează bărbatului că pe la tocă, obosită de spălatul rufelor, a ațipit. În acest răstimp, i s-a arătat în vis Maica Domnului care a îndemnat-o să scobească cu un cuțit sub vatra din tindă; ,,și o să găsești acolo o oală, și ce-o fi în oală, al vostru să fie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lui Tică Voicescu, s-au dus la întâlnire. După rugăciunea de seară (de la ora 21), în drum spre dormitoare, s au strecurat din internat pentru a fi prezenți la ora 22 la locul indicat. La ora 23 era gata să ațipesc. Patul lui Marin, aproape de al meu, era liber. Ca să nu fie observată lipsa celor plecați, deranjam pătura și cearceaful, creând impresia că respectivul elev este plecat la spălător sau în alt dormitor. Deodată ușa s-a deschis și s-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în referințe anterioare ție, timp! geam ce le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul social, unicul mesaj al artei, noroc de tren, ceremonia sens urmează etape atipice, grasul s-a resemnat să ațipească, fesul pe cap, mîinile pe burtă, recules, te las pe tine să întîmpini în spațiul nonfigurativ, cîine abstract al democrației, ce-mi ești! lumea s-a dus purtînd numirile vechi, Sascut, Adjud, pînzele de becuri ale marii parcări între pierderi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Mangalia Sighetu Marmației, pare gol, dar stă pentru schimbarea locomotivei pe diesel-electrică, mă grăbesc să iau bilet, dacă nu vreți să urcați!... din ușa vagonului indiciile vestimentare de la mare, el la primul geam semn cu mîna încoace, femeia, ce să ațipesc, șase sacoșe cu marfă! din una curge pe piatră un pîrîiaș de zăr, leagă-le pe toate cu o sfoară, gară de băieți fără somn, recuperarea limbajelor marginale, să scrii mîinilor încrucișate tehnică de supraviețuire, violențele verbale rutinate altă tehnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tata, poți să fii frate cu mine, că te topăsc! floarea-soarelui, miriște, limbajul bricolaj, parola cîțiva coclauri, turele astea de dimineață și de noapte! cu regret, mergem la Salonta, voi? un control de rutină, da' n-am apucat nici să ațipesc, țîgan la poartă, directorul american în poartă, nici mama nici tata că deja mă și sună! în loc de Holod Salonta, merge la Vașcău prin Ciumeghiu, aicea? s-a văzut, în stație cu acceleratul Timișoara Iași și cu personalul Oradea Timișoara, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
venit un civil care s-a interesat de noi și care își oferea serviciile: de pildă, să transmită familiilor noastre că noi eram bine. Vă dați seama că am fost toți foarte circumspecți la asemenea propunere. Cum încercam noi să ațipim, la un moment dat am auzit ricoșeuri în turelă și când m-am uitat am văzut că trăgea din Palat. Am localizat, se trăgea de undeva de deasupra și de undeva de la etajul unu. Am deschis foc cu antiaeriană, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
în acest caz este italian iar victima este un român), și nu doar în cazul contrar. Un exemplu îl avem pe 26 septembrie 2009, când un autocar cu numere românești este incendiat la Monte Compatri (Castelli romani), iar șoferul care ațipise în interior suferă arsuri pe 20 % din suprafața corpului. Episodul este clar de sorginte rasistă, mai ales că atacatorii au folosit expresii, în timpul atacului, de tipul "Vă ardem pe toți de vii, câini de români ce sunteți!" sau "Români, plecați
by Alina Harja şi Guido Melis [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
ducem la baza de recepție de la Vaslui cota obligatorie de peste două tone de grâu (din care mai mult de jumătate îl cumpărasem!), în noaptea de 15/16 august 1952, când sărbătorisem Sfânta Maria cea Mare la cimitirul din Tătărăni-Ferești, abia ațipisem când am fost treziți brusc din somn de bătăi puternice la ușa din față și din spate a casei. Am ieșit speriat din camera unde mă culcasem, dar mama era deja la una din uși și a întrebat cine-i
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu eu?, o trezie, o stare de veghe. S. B.: Da, o stare de veghe intermitentă, cu scurte momente de somn. Cum v-ați descurcat cu condițiile traiului cotidian: hrană, condiții de igienă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Vedeți? Așa se întâmplă. Exact ca și în cazul cu elicopterul care nu era. S. B.: Un singur militar n-a tras. Unul Axinte, cu locașul de tragere chiar lângă al meu. M. M.: Cum așa? S. B.: Păi, el ațipise și, până s-a trezit, s-a terminat "serbarea". M. M.: S-a oprit focul. S. B.: Exact. El era din ciclul I. Cum s-a oprit focul l-am auzit: "Tovarășu', da ce s-a întâmplat?" "Păi, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
terminat "serbarea". M. M.: S-a oprit focul. S. B.: Exact. El era din ciclul I. Cum s-a oprit focul l-am auzit: "Tovarășu', da ce s-a întâmplat?" "Păi, s-a tras, dar de ce întrebi?" "Păi, eu am ațipit". Vreau să spun că toată noaptea nu am simțit frig, a fost o noapte călduroasă. Eram doar în mantale, în locașurile alea de tragere, pe pământul gol. Am stat până dimineață, la ora opt, în dispozitiv. De seara de la opt
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la opt. Momentul critic a fost de pe la ora cinci și jumătate, când s-a făcut frig, și gerul ăla de dimineață, că era totuși iarnă, m-a trimis într-o stare de somnolență. Aveam numai imagini de acasă. M. M.: Ațipeați un pic, închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar aveam în față imagini de acasă, imagini cu familia, cu prietenii, cu camarazii. M. M.: Se derulau. S. B.: Se derulau așa de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape un ceas, dar și acesta întrerupt scurt de câteva coșmaruri și sentimente de vinovăție, care nu știa exact dacă erau de la alcool sau de la faptul că nu luase încă o decizie. Măcar amețeala și durerea de cap se mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nemaiștiind și nemaiînțelegând ce anume îi mâh- nise. Total opuși ca temperament, ca fire, și cu vise din lumi la fel de diferite, nu uitau niciodată de legătura de sânge, care era mai presus de toate. În compartiment mai era Fernic, care ațipise imediat ce trenul a intrat în Austria, cu caietele lui pline de note și însemnări muzicale în brațe. Își lăsase capul pe Cristi și sforăia încet, cu gura întredeschisă. Alături de ei era un neamț în vârstă, care nu pricepuse o iotă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
s-a chinuit să se spele pe dinți, pentru că avea mai toate gingiile sparte, s-a așezat în cadă și a dat drumul la apă, lăsând-o să curgă pe trupul său schilod și chircit. A închis ochii și a ațipit cam o jumătate de oră, timp în care apa îl spăla de păcate, de probleme, de griji și mai ales de dureri. A fumat o țigară, privind tavanul în gol, fără să se clintească, respirând încet, simțind cum se însănătoșește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]