1,168 matches
-
tine. Tina adoarme iar Nelu o veghează o vreme, dar adoarme în cele din urmă și el. Peste un timp, ea deschide ochii și nu știe unde se află. Rămâne surprinsă când îl vede pe Nelu care doar ce a ațipit pe scaun, cu capul rezemat de masă. -Te-ai trezit? Ce-ți face piciorul? -Mult mai bine, îi răspunde ea. Dar brațul tău? -E bine, îi spune el și după ce îmbracă paltonul se apropie de ea și o ajută să se
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu, când Soarele scăpăta pe cer, m-am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
iubit cu ochi de dor În inocenta mea copilărie, Mă simt ca o acvilă-n zbor Peste albastre zări de feerie Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul tainic ațipește, Atuncea eu, un veșnic călător Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța se-nfiripă Iar inima-mi tresare fericită... Ce zi senină și frumoasă! Privește, codrul înverzește, Sub raza soarelui arzând, Din cele
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
Acasa > Impact > Relatare > NIȚĂ AL POPII Autor: Ilie Fîrtat Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Niță al Popii Niță, nu prea putea ațipi și se tot păstrăgălea prin pat încercând în fel și chip să uite de durerea din umărul stâng, unde un glonte din primul război mondial îi lăsase o cicatrice urâtă ce îi vestea, prin niște dureri ascuțite, fiecare schimbare de
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
la mine-n” Dar unde este în cerul lui adevărat poetul, tot căutăndu-se și tot negăsindu-și locul, decât în iubire? Iată de ce spuneam că versurile vin dureros de frumos: în iubirea ta și desigur pentru tine n-am încă ațipit pentru nicio clipă nici măcar ciudată - ca și cum aș fi fost chiar și până să fiu eu dintotdeauna tot ea” (“sunt atât de singur”) Nu încerc sa îl încadrez în tipare și nici nu vreau să îl asemăn cu nimeni. Este doar
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
aproape două ceasuri, fiindcă vila unde magistrul Ruthavan fusese instalat era destul de departe iar ploia care se amplifica în rafale le încetini misiunea. Trecu un timp în care Tiberius și Nerva aproape că nu-și vorbiră, iar acesta din urmă ațipi în canapeaua pe care stătea. Tiberius nu-l deranjă ci doar privi ploaia mult timp. Apoi în cele din urmă, în sufrageria de la ultimul etaj al vilei Iovis, reședința lui Tiberius, fu adus magistrul Ahnbar Ruthavan, marele mag al Persiei
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
se pierde în pletele sălciilor (pag. 216), scriind mereu ”versuri de împotrivire”ca în ” Poemul sfidării voastre”: dealul se ține scai de mine,/ valea mă urmează docilă,/ luceafărul e-n gaura din geam, satul mă îmbrățișează cu arinii./ măceșii au ațipit,/ amurg domol, Isus trebuie să vină...Și - ca într-o sărbătoare românescă - justificând afirmația lui Mircea Eliade, că dacii își spuneau lupi, simbolic vorbind despre semnificația sa inițiatică, presupunând înfrângerea groazei față de animalul ce trebuie îmblânzit, se sugerează și eliberarea
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
talmeș-balmeș, brânză de burduf în cocoloș pe jar, alături de o bucată bună de pastramă uscată de oaie, apoi, îmi astâmpăram setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță acră, ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar într-un târziu, cu ochii obosiți, ațipeam pe cojocul gros, până când moș Ene, atingându-mi pleoapele, îmi spunea încetișor: -Dormi copile! .........................................................Va urma. P.S: Pentru a edita și tipări această carte, am nevoie de eventualele sponsorizări. Pentru conformitate, las aici nr. meu de telefon: 00351 925333711
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
a născut astfel o lucrare amplă, care alături de altele similare vine să așeze o cărămidă la temelia ... XVI. NIȚĂ AL POPII, de Ilie Fîrtat, publicat în Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015. Niță al Popii Niță, nu prea putea ațipi și se tot păstrăgălea prin pat încercând în fel și chip să uite de durerea din umărul stâng, unde un glonte din primul război mondial îi lăsase o cicatrice urâtă ce îi vestea, prin niște dureri ascuțite, fiecare schimbare de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
sigur. S-au auzit pași. Este cineva acolo. Niță sare sprinten din pat și iese în sală. Pe întuneric caută în dreptul portițăi un ciumag pe care-l știa acolo. Dar ciumagul ... Citește mai mult Niță al PopiiNiță, nu prea putea ațipi și se tot păstrăgălea prin pat încercând în fel și chip să uite de durerea din umărul stâng, unde un glonte din primul război mondial îi lăsase o cicatrice urâtă ce îi vestea, prin niște dureri ascuțite, fiecare schimbare de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
doar șase locuri în compartiment, exact ca la clasa a I -a așa cum am mai spus, însă inconvenientul era că nu exista ușă care să-l închidă, iar luminile rămân pe tot timpul călătoriei permanent aprinse, chiar dacă ai prefera să ațipești câteva minute. Mai erau doi călători, doi moldoveni de undeva de pe la optzeci de kilometri depărtare de Focșani, unde trebuiau să coboare după cum am aflat mai târziu și apoi să aștepte un alt tren sau autobuz, n-am înțeles ce, până în
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
pe stradă cu tot felul de lucruri,pentru care cerea în schimbsticlele goale, îi acoperea umerii de răcoarea zorilor de mai. - Da, ești frumoasă Mărie, îi zise el încântat de ceea ce vedea. Ți-s încă ochii încercănați, dar vei putea ațipi în tren și noaptea asta lungă și nedormită nu o să se mai vadă pe chipul tău. Maria nu îi răspunse, se mulțumi doar să-l privească lung, cu o undă de reproș pentru noaptea agitată, o interesa doar ca hainele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
mi le amintesc, Hai intră Iarnă doar un ceai să bei Sunt singură ,cui să le povestesc ? A fost odată cred,ca niciodată Demult ,într-un ținut înzăpezit , O fată tot ca tine înghețată... Dar ce faci Iarnă ,iar ai ațipit ? S-a stins focul ,în vatră e cenușă Hai du-te ieși pe unde ai intrat , Strecoară-te ușor pe lăngă ușă Povestea încă nu s-a terminat ! Mă ghemuiesc tăcută-n balansoar Privind prin sticlă stelele pe cer , Poate
POVESTE DE IARNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370119_a_371448]
-
legătura dintre Costin I... și Artemie. Aveau să afle ori nu?! Era problema lor, își murmură nepăsarea flagrantă Mira. Își luă rămas-bun de la Marieta, îndemnând-o să sune, dacă... Nu-și termină fraza, căci mătuși-sa, întinsă pe pat, deja ațipise... Părăsi camera Marietei, închizând cu grijă ușa și căutând mașinal cheile în poșetă. Când dibui legătura de chei de acasă, zâmbi gestului automat și le strânse până la durere în pumnul închis. Erau acolo cheile, fermecatele ei chei, deschizătoare de uși
CAPITOLUL 16 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370097_a_371426]
-
păstra niciodată mai multe rânduri de haine. Dacă întâlnea oameni necăjiți, le dădea cojocul din spinare, ciorapii și chiar încălțările. Era mulțumit când vedea în jur oameni mulțumiți. Dormea oriunde, chiar și pe jos. Spovedea zile întregi, mulțumindu-se să ațipească pe un scaun câteva minute. Când slujea la bisericile satelor din jur, unde nu erau preoți, străbătea câte 7-8 km peste dealuri și văi, dornic să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu spre întărirea sufletelor credincioșilor. După Sfânta Liturghie, zilnic era chemat
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
felul - au contribuit substantial la îmbolnăvirea sa. Părintele a devenit tot mai rezervat și mai obosit, în contrast cu firea sa activă și dinamică. Ce va fi aceasta, fraților?", întreabă Părintele Dometie într-o predică ținută în anul morții sale. Când am ațipit, am văzut un mormânt gol, cu o cruce la capăt, iar eu eram pe marginea lui. Al cui va fi acest mormânt?" Cu o săptămână înaintea sfârșitului său, predica zilnic, la fiecare masă, și prelungea, ca niciodată, sfaturile duhovnicești, căutând
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
și, cu degete nesigure, apucă fructele una câte una, așezându-le ca pe niște rubine în culcușul adânc. Vara zvâcnea aprinsă, încingând satul din ce în ce mai tare. Întoarsă în răcoarea casei, nepoata căută cu privirea în direcția băncii pe care obișnuia să ațipească uneori Bunu. Scoase un țipăt ascuțit și se repezi afară. Bunu ridică privirea spre ea. Molfăia cu poftă cireșe, iar zeama sângerie i se prelingea pe la colțurile gurii întinse într-un rânjet satisfăcut. - Ce faci Bunule? Ți-am zis să
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
-i că mă rog mereu, Eu nu vreau ca alți copii Să mă joc cu jucării; Pe mama vreau s-o țin de mână Și-a tatei mână, dimpreună! Lăsăm poarta descuiată, Eu o las că-s de planton. Dacă ațipesc... mă iartă! Raportez: mă cheamă Ion, Toți bocancii sunt pe hol. Referință Bibliografică: Moșule, Moș Nicolae! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 705, Anul II, 05 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate
MOŞULE, MOŞ NICOLAE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353003_a_354332]
-
Versuri > Iubire > ÎNDRĂGOSTITĂ Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Dansez cu ploaia printre stele- Iluzii din visele mele, Plutesc ferice, ție-ți zâmbesc, Ochii închiși spre tine privesc Printre gene. Apoi ațipesc. Cu palmele, chipul mi-acopăr, Mi-e teamă doar de ce descopăr, Mi-e teamă de iubirea ce-o simt, Încerc cu gândul să te ating, Lumina din suflet să n-o sting. Obrajii roșesc, inima bate, M-așez pe podea
ÎNDRĂGOSTITĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353018_a_354347]
-
icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață și-nvie prezentul inert. CÂND CAUT GÂNDUL Ne'ndurătoare ziduri reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe gruie. Prin ierburi arse, de
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
Ți-am scris cu pana înmuiată-n doruri Pe cupele de crini drapați cu vise, Alunecând pe-aripile întinse De pescăruși 'nălțând spre cer onoruri. Ți-am scris pe-albastrul mării, pe nisipuri - Clepsidre sparte-n lacrime de perle, Când ațipeam în cântecul de mierle Și trena lunii desena pe chipuri Surâsuri reci și umbre pe verbine. Cu maci aprinși pe umeri de vestale, Am scris pe-nrourarea frunții tale, Nuntind cu-alai de sărutări divine Chemări de-argint, tu nu auzi
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
bătrânul castan picau, cu foșnet blând, frunze uscate și, din când în când, castane mari și lucioase, scoțând diferite sunete, în funcție de locul în care cădeau: pământ negru, iarbă, pavaj, bănci, mese de lemn din fața lor... Erau zgomote liniștitoare, Oara chiar ațipise. La un moment dat, a tresărit speriată. O castană tocmai îi căzuse în moalele capului. Nu s-a dezmeticit bine, că în curtea internatului a și intrat o căruță ciudată. Văzuse ea una la fel, într-un film la caravană
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
mâine și mergem înapoi la liceu, la meditație. Nici dormitoarele nu sunt deschise, le descuie domnul pedagog abia diseară la nouă. - Păi voi nu vă hodiniț’ deloc, toată zâua? - În principiu, n-avem voie, dar în sala de meditație mai ațipim și noi cu capul pe bancă, atunci când domnul pedagog mai iese pe-afară. Oara s-a minunat de vorbirea copilului, parcă era altul, deși plecase de-acasă de nici două luni. „Liceu’ ăsta trebe că e bun - și-a spus
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
stau S-aștepte altă ursitoare, Strângând cuvintele ce au Ecou în viața viitoare. TĂCEREA MACILOR pentru tăcerea macilor nu pot învinovăți bobul de grâu care mi-a încolțit sub piele nici oamenii de zăpadă nu pot fi vinovați că au ațipit între două stații de tramvai pentru licuricii care stau în beznă uneori victime alteori călăi ale propriilor gânduri am căutat corabia dincolo de oceanul de lacrimi și i-am așezat pe catarg pasărea de la care Noe își va învăța zborul pentru
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
E dulce ca cireșele pe ramuri Și mai timid ca în obraji fiorii, Ca geana soarelui ce bate-n geamuri, Când iarăși ziua își vestește zorii. ORANJ Tot mai trezim fantasmele din vise Și ne-afundăm în umbrele tăcerii, Când ațipim pe pragurile verii, În iz de portocale și caise. Și trecem în curând prin poarta serii Spre lumea cu contururi imprecise, Să căutăm iubirile promise, Dar regăsim doar urmele durerii. Să-mprăștiem tristețea din cenușă Și să ieșim din negrul
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]