631 matches
-
arăți și mie? ― Pe Ionescu? ― Nu, filmul. Dascălu rânji. ― Păi, nu mi-ați făcut percheziție? Știți bine că nu-l am. ― Unde l-ai lăsat? Cârnul ezită imperceptibil. ― L-am ars... ― Uite, la asta nu mă așteptam. Maiorul îl măsură abătut: Un băiat ca dumneata nu minte niciodată. ― Chiar, nu mint. Să știți că nu mint! ― Atunci de ce pretinzi că ai ars filmul? Ia zi, unde l-ai lăsat? Dascălu lăsă capul în jos și se strâmbă. ― Nu pot să vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la un moment dat unele norme și reguli pot fi evaluate ca fiind formale, instituționale, ca într-o etapă ulterioară acestea să fie apreciate drept informale și neoficiale. Comportamentele antisociale cuprind un vast grup de manifestări individuale sau colective puternic abătute de la ceea ce este considerat normal, sănătos și moral. Acestea sunt interferate cu conduite recunoscute ca devianță, comportament anomic, conduită aberantă, criminalitate. Devianța, cu întreg ansamblul cauzal, poate fi privită ca o abatere semnificativă, îndepărtarea sau nonconformismul indivizilor de la o valoare
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
douăzeci și patru, douăzeci și opt și treizeci și doi. A patra zi, se anunță deschiderea spitalului auxiliar într-o fostă grădiniță de copii. Concetățenii noștri, care până atunci continuaseră să-și ascundă neliniștea cu glume, păreau acum, când îi vedeai pe străzi, mai abătuți și mai tăcuți. Rieux a hotărât să-i telefoneze prefectului: ― Măsurile sunt insuficiente. ― Am cifrele, zise prefectul, sunt într-adevăr îngrijorătoare. ― Sunt mai mult decât îngrijorătoare, sunt clare. ― Am să cer ordine Guvernatorului general. Rieux a închis. Castel era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să le stau la dispoziție până la închiderea anchetei. Am înțeles că până la urmă mă vor aresta. E ceva grav ? întreabă Tarrou. \ DEPINDE CE ÎNȚELEGEȚI PRIN GRAV. ÎN ORICE CAZ, NU E UN OMOR. ― Închisoare sau muncă silnică ? Cottard părea foarte abătut. \ Închisoare, dacă am noroc... Dar peste o clipă a reluat cu vehemență : \ Este o eroare. Oricine face erori. Și nu pot suporta ideea de a fi ridicat pentru asta, de a fi despărțit de casa mea, de obiceiurile mele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata mamă adoptivă care, în nenorocirea abătută ca din senin, vede cum apa i-a pătruns în casă, că i a udat și înnoroiat lucrurile făcute cu truda unei vieți și asista neputincioasă la fisurarea zidului casei și pericolul unei iminente prăbușiri a construcției. E nevoită să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe gratis, Ignatius. — Nu văd de ce nu. Suntem singurii clienți. Ar trebui să fie fericiți că ne au. — Noaptea au și strip-tease aici, nu? întrebă doamna Reilly, înghiontându-și fiul cu cotul. — Îmi imaginez că au, răspunse rece Ignatius. Părea destul de abătut. Ne-am fi putut opri în altă parte. Bănuiesc că poliția ar putea face oricum o razie în localul acesta, din moment în moment. Fornăi tare și își drese vocea. Mulțumesc lui Dumnezeu că mustața mea filtrează puțin duhoarea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fără zgomot scările din spatele casei și privi prin ferestrele unsuroase ale ușii din dos. Mama lui și agentul de stradă Mancuso stăteau la masă, în jurul sticlei de Early Times din care rămăsese mai puțin de un sfert. Mancuso părea mai abătut ca niciodată, dar doamna Reilly bătea tactul cu un picior în linoleum și râdea timid, privind la ceea ce se petrecea în centrul camerei. O femeie scundă și grasă, cu părul creț, cărunt, dansa singură pe linoleum, legănându-și sânii grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre seară. Apoi începu să plângă. Domnul Levy, cuprins de deprimare, îi mulțumi și închise. — Nu-i acasă, spuse domnul Levy celorlalți din birou care îl ascultau. — Domnul Reilly mi-a făcut întotdeauna impresia că vrea numai binele întreprinderii, spuse abătut șeful de birou. De ce a stârnit revolta aceea, n-am să înțeleg niciodată. — În primul rând, pentru că avea cazier la poliție. Când s-a prezentat pentru post nu mi-a trecut deloc prin cap că ar fi supravegheat de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l expunem așa cum fac creștinii prin filme. Enervat de ochii În permanentă mișcare și de mâinile fluturătoare ale mătușii Feride, Îmbălsămătorul a rămas țeapăn ca un mort preț de o clipă chinuitoare, părând acum mai puțin supărat și mai curând abătut, de parcă și-ar fi dat seama dintr-odată că era cea mai nebună ființă peste care dăduse vreodată. Ochii lui iscoditori s-au uitat În jur căutând ajutor. Și fiindcă n-au găsit nici unul, privirea lui a alunecat spre trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe paturi, palizi, abătuți, drogați. Armata se debarasa oare de ei aruncîndu-i În dormitorul ăsta al celor care nu-i erau pe plac? Vor face cumva experiențe medicale asupra mea? Am petrecut trei zile și două nopți În acel dormitor, Între un băiat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să stăm de vorbă. Ar fi mai bine dacă aș intra. Deși prin definiție supunerea era clar o obișnuință de-a ei, Lilia refuză să deschidă ușa mai larg. Ochii ei îl implorau să o lase în pace. Avea privirea abătută a celui care are ceva de ascums, însă tânjește după confesiune. Cu panică în ochii se uita la fiica ei, apoi, după o vreme, confirmându-i așteptările, începu să deschidă ușa. Micuța Vera fugi printre picioarele lui și intră înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
privirea de la fereastră și scoase telegrama pe care o primise în ziua anterioară. MERGI OPTINA PUSTIN ÎNTREABĂ P AMBROZIE VERIFICĂ OSIP MAXIMOVICI SIMONOV LA OPT PUST 29 NOV PÂNĂ 11 DEC INC STOP Ulitin mânuia hârtia subțire cu un aer abătut. Telegrama fusese trimisă de un anumit Porfiri Petrovici, magistrat investigator la Departamentul de Investigare a Cauzelor Criminale din St Petersburg. În timp ce pipăia cuvintele, părea că simte un contact direct cu orașul, sau, cel puțin, cu visurile lui pe care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
respectivă, așa cum spusese tatăl ei, era singura posibilă. Cipriano Algor stătea în bucătărie, n-avea cum să audă crâmpeiele de discurs, izolate și fără legătură, emise de ginere, însă părea că le-a citit pe toate, completând golurile, pe chipul abătut al fiicei sale, când aceasta, după un lung moment, ieși din cameră. Și pentru că n-avea rost să dea de lucru limbii pentru atât de puțin, nu-și pierdu vremea s-o întrebe Așadar, Marta a trebuit să-i comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pus cel mai minuscul cerceluș. Cel mai nevinovat lucru cu putință. Ar trebui s-o vadă pe Rachel. Rach și-a făcut piercinguri peste tot. În urechi, în nas, în buză, chiar și în buric. — Doamne, clătină Simon din cap abătut, îți rupi de la gură ca să strângi bani pentru educația lor și cu ce se aleg? Zece pe linie? Nu. Mai multe găuri decât un afurisit de pliculeț de ceai! — Dar unde o fi oaspetele de onoare? Fran era surprinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ea dădea dovadă de egoism când credea că face exact contrariul? — Scuzați-mă, - observă un schimb de priviri de potențială exasperare între mama ei și Laurence -, dar i-am promis tatei o ceașcă de ceai. Porni încet, cu un aer abătut, spre bucătărie. În curând tatăl ei, pentru care liberul arbitru și individualismul fuseseră principiile călăuzitoare în viață, avea să se bucure de aceste privilegii doar când alte persoane aveau să binevoiască să i le acorde. Speră că n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aia absurdă de-a afla cine e tatăl copilului. — Auu! țipă Fran, când vânzătoarea, aparent concentrată să îi modifice rochia la spate, o înțepă din greșeală cu un bold. Când se întoarse la redacție, Fran descoperi un pâlc de persoane abătute care stăteau cu picioarele pe birouri și arătau de parcă tocmai fuseseră concediate. Haideți, haideți ă Fran împinse niște picioare la o parte și se așeză pe un birou. — Ce-i cu fețele astea? — Suntem deprimați, îi explică Keith. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ben, făcând-o pe Carrie să tresară pentru că aproape că uitase de existența lui, se numește domnul doctor Laurence Westcott. Și așteptă să vadă reacția maică-sii. Capitolul 20 După ce se asigură că tatăl ei s-a culcat, Fran plecă abătută. Nu se simțea în stare să se întoarcă la redacție și toate planurile de a-l muta pe tatăl ei îi fuseseră spulberate, cel puțin pe ziua de azi. După ce uitase numele lui Laurence, căzuse într-o stare de confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu știe încă. Ochii negri ai lui Carrie o priviră sfidător. — Ai de gând să fii tu mesagerul veștilor bune? Fran se urcă în mașină și așteptă s-o vadă pe Carrie plecând. Apoi, simțindu-se mai idioată și mai abătută decât își amintea să fi fost vreodată, porni spre casă. După ploaie se lăsase răcoare, primul semn că venea toamna. Își scoase hainele de serviciu și își puse pe ea dragul ei chimono alb, de mătase, pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a fost foarte liniștită călătoria. — Mie îmi place foarte mult pe mare... mai cu seamă briza, spuse barmanul cel în vârstă cu oarecare nostalgie. Pe uscat lumea e foarte tristă. În toate porturile în care poposim nu văd decât fețe abătute. Briza mării reușește întotdeauna să anihileze orice urmă de tristețe... Vaporul nu a mai făcut nici o escală de la Hong Kong până la Yokohama. În mai puțin de o săptămână au început să se vadă munții și insulele Japoniei. A sosit și ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu urechea?“ gândi ea. Era, la urma urmei, femeie și, ca orice femeie, era moartă să afle secretele altora. A auzit în cele din urmă pașii fratelui ei pe scară. S-a întors spre el și l-a văzut foarte abătut, ceea ce nu se întâmpla prea des. — Ce s-a întâmplat, Takamori? îl întrebă ea încet. Privirile îi scăpărau de curiozitate. — Gas ne părăsește, răspunse Takamori, cu mâinile în brâul chimonoului. 4 Singur — Zice că ne părăsește? — Da. Takamori clipea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rog. Vă dau legătura. Din păcate, domnul Higaki plecase de la serviciu cu zece minute înainte. Neștiind ce să facă, Tomoe a sunat acasă dar, bineînțeles, fratele ei nu ajunsese încă. — Ce să fac? A plecat deja de la serviciu. Gaston lovea abătut pământul cu pantofii lui uzați. — Îmi pare rău că nu-l mai pot întâlni pe Takamori-san înainte de a pleca. — De ce nu vii cu mine acasă, astă-seară măcar? Ce zici? Tomoe incerca disperată să-l facă să consimtă. Stai și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
struț, Își Încheiase blănița și-și ascunse sub ea formele ei voluptoase, și-i adresă acelei tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o stafie din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aripi de secunde irosite fără rost. Zburam singură peste nemărginita furtună a timpului văzând că metafora îl făcuse pe timp, lingușindu-l, prizonierul său. Ea fura anii trudiți, iar în cântecul lor ultimele îmbrățișări se închideau fără milă. Glasul tăcerii, abătut, simțea și el durerea timpului. Trecând din ținut în ținut, simțeam ca am aripi din povești fără sfârșit. Le împleteam firul de poveste cu zâmbete senine și speranța în cosițe aurii ale nemărginitului. Nu aruncam nimic în uitare, în neant
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care se uitau la ea și la surorile ei ca la o turmă oi. Iacob vorbea frumos și era luminos la chip. Când a întâlnit privirea Leei, Zilpa a înțeles că viețile lor nu vor mai fi la fel. Era abătută și furioasă și neputincioasă și ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
peste uscat, ajungînd să inunde terenurile situate abia un pic mai sus de nivelul mării. Acum, ele luară pe sus mobilierul de grădină pe care nimeni nu se mai gîndise să-l aducă Înăuntru. Așezat Într-un colț al spălătoriei, abătut și cu cătușe la mîini, Loïc Îl privea posac pe Lucas Fersen care, cu mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]