KorAP: Find »[drukola/base=abate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...77 >

1,909 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

armură și îmbrăcat numai în robe de căugăr, un reprezentant al muntelui se apropie de tabăra lui Nobunaga, însoțit de patru sau cinci călugări-războinici. Aș dori să vorbesc cu Seniorul Nobunaga, spuse emisarul. Când apăru Nobunaga, văzu că era Sonrin, abatele care se întâlnise înainte cu Ittetsu. Acesta aducea mesajul că, întrucât opinia templului principal se schimbase, ar fi vrut să ceară pacea. Nobunaga refuză: Ce i-ați spus solului pe care l-am trimis înainte? Nu cunoașteți rușinea? Și scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
privindu-l cu ochii unui hoț, știa că până și ziua-n amiaza mare umblau hoți, așa că nu era deloc surprinzător. Acum două nopți, ai poposit la Templul Eirin, iar ieri ai tras cu urechea la o convorbire secretă între Abatele Kaisen și Seniorul Shingen. Când te-a descoperit unul dintre călugări, ai fugit cât te-au ținut picioarele. Este adevărat, nu-i așa, Tenzo? Da, ai fost și tu acolo? — Din păcate. — ăsta-i singurul lucru pe care nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
decât o plăsmuire a imaginației mele, spuse el, dar nu demult o persoană vestită pentru puterea de a deosebi personalitățile oamenilor de trăsăturile lor și-a exprimat aceeași opinie. — Un fizionomist a emis o judecată despre Mitsuhide? — Nu este fizionomist. Abatele Ekei e unul dintre cei mai profunzi cărturari ai epocii. Mi-a spus-o în cel mai desăvârșit secret. — V-a spus ce? — Că Mitsuhide are înfățișarea unui om înțelept care s-ar putea îneca în propria lui înțelepciune. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mă bucur foarte mult că ați venit! îl întâmpină fericit Nobunaga pe Părintele Gnecchi în tabăra sa. — Despre ce poate fi vorba, seniore? Chemarea dumneavoastră a fost atât de urgentă. — Ei, luați loc, îi indică Nobunaga un scaun folosit de abații Zen. — Dar vă mulțumesc. Părintele Gnecchi se așeză. Era ca un pion de rezervă pe o tablă de șah, întrebându-se când avea să fie folosit. Iar Nobunaga îl invitase tocmai din acest motiv. — Părinte, mi-ați dat odată o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
sufletul lui nu l-a uitat niciodată pe Împărat. Construcția Palatului Imperial este doar un singur exemplu despre toate lucrurile pe care le-a făcut. Kaisen și Shingen avuseseră o profundă înțelegere a inimii, iar respectul lui Shingen față de bătrânul abate fusese extraordinar de adânc. Dar Kaisen crezuse și el cu tot atâta tărie în Shingen - era un dragon printre oameni; un mitic cal de foc din cer. Însă, câtă vreme îl proslăvea atât de mult pe Shingen, nu-l compara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
samuraiului la unul de semnificație națională. Și tot Nobunaga era acela care se arătase a fi un vasal model. Așteptările lui Kaisen din partea lui Katsuyori, care nu avea caracterul tatălui său, se mistuiseră cu desăvârșire. Era clar că, după părerea abatelui, îndelungatul război civil se sfârșise. Astfel, a-l ajuta pe Katsuyori să îngenuncheze cu forța trupele clanulu Oda, sau a plănui vreo soluție sigură, era cu neputină. Clanul Takeda fusese întemeiat cu secole în urmă, iar numele lui Shingen strălucise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
plecă și el. Trecând pe coridor, intră în apartamentele samurailor. Ceru imediat hârtie de scris și un penel, apoi aplică fluid pensula pe hârtie, ca și cum ar fi avut deja în minte ceea ce urma să scrie. — Du-i-o mesagerului de la Abatele din Yokawa și trimite-l înapoi. Îi dădu scrisoarea unui ajutor și, nepărând ca problema să-l mai intereseze cu ceva, întrebă un paj: — Seniorul Mitsuhide mai doarme? — Când m-am uitat, în odaia dumnealui era foarte liniște, răspunse pajul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Ținea în mână o scrisoare și ceva ce părea a fi o petiție scrisă pe hârtie groasă. În timp ce vorbea, se vedea limpede că era îngrijorat din cauza posibilei reacții a lui Mitsuharu: — La poarta castelului a venit încă un mesager din partea Abatelui din Yokawa și a insistat să-i înaintez încă odată această scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum? Iarăși? țistui ușurel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum? Iarăși? țistui ușurel din limbă Mitsuharu. I-am trimis de câtva timp o scrisoare Abatelui din Yokawa, explicându-i cu grijă că nu am nici o posibilitate de a-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage. Totuși, a stăruit, trimițându-mi încă două, trei scrisori după aceea. Nici vorbă, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
primești și expediază-l. — Am înțeles, stăpâne. Cu aceste cuvinte, mesagerul plecă grăbit, continuând să țină petiția în mână. Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este vorba cumva de Abatele din Yokawa de pe Muntele Hiei? — Întocmai. Cu ani în urmă, mi s-a ordonat să iau parte la pârjolirea Muntelui Hiei. Atunci, ne-am războit nu numai cu călugării-războinici, ci și cu oamenii sfinți, cu femeile și copiii - fără deosebire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
toate provinciile, solicitând contribuții, bătând la fiecare ușă, și am auzit că au început chiar și să construiască provizoriu capele pe locurile vechilor temple. — Bine, și-atunci comisionul mesagerului pe care ți l-a trimis de două sau trei ori Abatele din Yokawa are vreo legătură cu cererea asta? — Nu, își feri grăbit Mitsuharu ochii, după care îl privi calm pe Mitsuhide drept în față. Adevărul este că m-am gândit că e ceva cu care n-am nevoie să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
drept în față. Adevărul este că m-am gândit că e ceva cu care n-am nevoie să te deranjez, așa că l-am refuzat chiar eu. Acum, însă, dacă tot mă întrebi, poate ar trebui să reiau totul împreună cu tine. Abatele din Yokawa știe că locuiești aici și voia să-l primești în audiență, măcar o dată. — A spus abatele că vrea să mă întâlnească? — Da, și a mai cerut în petiție și ca numele respectabilului Senior Mitsuhide să apară pe lista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
te deranjez, așa că l-am refuzat chiar eu. Acum, însă, dacă tot mă întrebi, poate ar trebui să reiau totul împreună cu tine. Abatele din Yokawa știe că locuiești aici și voia să-l primești în audiență, măcar o dată. — A spus abatele că vrea să mă întâlnească? — Da, și a mai cerut în petiție și ca numele respectabilului Senior Mitsuhide să apară pe lista de subscripție pentru restaurarea Muntelui Hiei. I-am spus că ambele cereri nu pot intra sub nici o formă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să mă abțin, dar ca om de rând simt că nu poate fi nimic rău în a rosti o rugăciune pentru munte, nu-i așa? Mâine, mă voi duce acolo incognito. Am să mă întorc imediat după ce mă întâlnesc cu abatele. În noaptea aceea, Mitsuharu rămase treaz, continuând să-și facă griji chiar și dupăce se dusese la culcare. De ce îl atrăgea atât de mult pe Mitsuhide ideea de a se duce la Muntele Hiei? N-ar fi trebuit să încerce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lase să facăce voia? Gândindu-se la poziția în care se afla acum Mitsuhide, ar fi fost mai bine pentru el să nu aibă absolut nici o legătură cu refacerea Muntelui Hiei. Și nu era recomandabil să se întâlnească nici cu abatele. Până aici, Mitsuharu putea să judece destul de clar, însă de ce păruse Mitsuhide nemulțumit de respingerea arbitrară a mesagerului și refuzarea petiției? În esență, nu părea deloc satisfăcut de felul cum trata Mitsuharu situația. Cefel de plan ticluia Mitsuhide, cu Muntele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Dacă rămâne astfel, pe munte va fi senin. — De mult nu m-am mai simțit atât de bine, spuse Mitsuhide. — Fie și numai acest lucru face ca plimbarea asta să merite. — Mai presus de orice, vreau să-l întâlnesc pe Abatele din Yokawa. E singura mea treabă aici. — Îndrăznesc să spun că va fi surprins să vă vadă. — Oamenii ar fi avut bănuieli dacă-l invitam la Castelul Sakamoto. Trebuie să vorbim între patru ochi. Fă aranjamentele necesare, Genemon. — E mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în zona mânăstirii fuseseră clădite câteva colibe. Din direcția aceea plutea miros de tămâie, șa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați în jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că Abatele din Yokawa nu-i aici, anunță Genemon. Dacă abatele nu e aici, n-o fi cumva vreun cărurar sau bătrân de pe vremuri? Genemon se interesă pentru a doua oară, dar nici de data asta nu primi un răspuns încurajator. — Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
aceea plutea miros de tămâie, șa că Genemon se duse să cerceteze. Găsi patru sau cinci eremiți munteni, așezați în jurul unei oale cu pilaf care fierbea deasupra focului. — Au spus că Abatele din Yokawa nu-i aici, anunță Genemon. Dacă abatele nu e aici, n-o fi cumva vreun cărurar sau bătrân de pe vremuri? Genemon se interesă pentru a doua oară, dar nici de data asta nu primi un răspuns încurajator. — Se pare că pe munte nu este nici o asemenea persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
este ca un foc care să poată fi stins cu apă, spre a dispărea pentru totdeauna. Dacă stau să mă gândesc, probabil vârstnici și-au spus că om fi războinic din Azuchi și s-au ascuns. S-ar putea ca abatele și bătrânii care au supraviețuit să se afle chiar acum undeva pe munte. Genemon, explică-le acelor oameni că nu trebuie să-și facă asemenea griji și mai întreabă-i odată. Când Genemon o luă din loc, Mitsuharu îi spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
scrisoare, cât mai repede, la reședința poetului Shoha? Imediat după aceea, se ridică și merse înapoi la cal, spunându-le călugărilor: — Teamă mi-e că nu am timp de pierdut în călătoria asta. Va trebui să renunț la întâlnirea cu abatele. Vă rog, transmiteți-i salutările mele. După-amiaza se încălzea. Drumul spre Saga era deosebit de uscat, iar copitele cailor iscau nori de praf în văzduh. Mitsuhide călărea în tăcere, gândindu-se pe îndelete la un plan, în modul său caracteristic, atent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
banchet la care Mitsuhide fu oaspetele de onoare. Invitații vorbeau gălăgioși, râdeau și beau rânduri-rânduri de sake, fiind atât de adânciți în conversație încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, abatele. Se face târziu și mă tem că va fi lumină afară înainte de a ne fi terminat cele o sută de strofe înlănțuite. În altă cameră, fuseseră aranjate rogojini de poezie. În fața fiecărei perne erau puse hârtii și cerneală, ca pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să intre în serviciul său. În timpul vieții lui Motonari, acest „călugăraș” pe care el îl numise cu afecțiune Ekei îl însoțise în toate campaniile militare. După moarta lui Motonari, Ekei părăsise clanul Mori, hoinărind prin imperiu. La întoarcere, fusese făcut abate al Templului Ankokuji și îl servise pe Terumoto, noul senior al clanului Mori, ca sfătuitor de încredere. Pe tot parcursul războiului cu Hideyoshi, Ekei argumentase încontinuu în sprijinul păcii. Îl cunoștea bine pe Hideyoshi și nu credea că apusul avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
dintre pajii lui Hideyoshi alergă la ei și-i invită în templul care-i servea lui Hideyoshi drept cartier general. Hideyoshi nu se găsea în camera unde fură conduși, dar era clar că se trezise de câtva timp. Din apartamentul abatelui se auzeau râsete sonore. Nu era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Ușa fu închisă, dar ferestrele rămaseră deschise pentru a lăsa să intre adierea, iar lumina lunii părea aproape să tremure. Hideyoshi începu să picotească. — Stăpâne? îl chemă un glas de afară. — Ce e? Tu ești, Mosuke? Da, stăpâne. A venit Abatele Arima. Spune că ar dori să vă vorbească între patru ochi. — Cum, Arima? — I-am spus că vă culcaserăți mai devreme, dar a insistat. Un moment, din plasa de țânțari nu se auzi nici un răspuns. În cele din urmă, Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
dar... — Reverența Voastră? — Am să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat să vin în toiul nopții. După două zile de conferințe, m-a ajuns oboseala, și fizică și mintală. Dar ce vă aduce aici la miezul nopții? Abatele rosti încet: — Plănuiți să participați mâine la banchetul de la castel, pentru Seniorul Samboshi? Păi, s-ar putea să fiu în stare, dacă mă tratez cu ceva. S-ar putea să sufăr doar de-o insolație, iar oamenii se vor supăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]