929 matches
-
în asociații specifice, de tipul ecosistemelor. În cadrul acestora, interacțiunile reciproce se desfășoară în primul rând pe filiera de nutriție, acumularea de substanță vie fiind începută de plante. În egală măsură, aceste interacțiuni se desfășoară în limitele unor spații cu caracteristici abiotice precise. În felul acesta, cele două tipuri de comunități vii prezintă o variabilitate spațială conformă variabilității caracteristicilor abiotice menționate. Sistemul biotic comportă și un al treilea participant, care nu-i aparține integral, dar care, prin caracteristicile sale genetice, structurale și
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
nutriție, acumularea de substanță vie fiind începută de plante. În egală măsură, aceste interacțiuni se desfășoară în limitele unor spații cu caracteristici abiotice precise. În felul acesta, cele două tipuri de comunități vii prezintă o variabilitate spațială conformă variabilității caracteristicilor abiotice menționate. Sistemul biotic comportă și un al treilea participant, care nu-i aparține integral, dar care, prin caracteristicile sale genetice, structurale și funcționale, constituie o verigă a aceleiași lumi vii. Acesta este omul. Prin existența sa specifică, socială, prin activitățile
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
și funcțiile interactive ale celorlalte sisteme. În felul acesta, sistemul social-economic este cel mai complicat din întregul ansamblu, având dinamica cea mai rapidă și o capacitate din ce în ce mai mare de a impune transformări importante, nu numai elementelor vii ci și sistemului abiotic. În același nivel de organizare dar subordonate geosistemului există ca prime forme de diferențiere -, domeniile sau zonele. Existența lor se datorează repartiției latitudinale diferențiate a energiei solare, în condițiile generate de forma planetei, de înclinarea axei sale și de mișcările
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
care nu este decât o etapă a procesului evolutiv menționat. În evoluția complexă și îndelungată a geosistemului, unele fenomene de mare însemnătate structurală și funcțională și de mare amploare spațială, au conturat etape deosebit de importante. 2.4.1. Constituirea suportului abiotic al geosistemului Procese naturale dirijate de legile universale ale materiei, începute într-o anumită zonă a Galaxiei noastre, au format Sistemul Solar din care face parte și planeta Pământ. Originea Pământului are ca punct de pornire procesele de concentrare a
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
marcată de formarea unor învelișuri de aer și apă, cu o compoziție chimică și cu proprietăți fizice proprii. Pe lângă dinamica specifică fiecăruia și interacțiunile lor cu suportul solid, acestea au constituit premizele apariției vieții. În ansamblu, structura și funcționalitatea sistemului abiotic s-au manifestat nu numai printr-o mare varietate a elementelor componente ci și prin amploarea unor funcții specifice: marile fluxuri materiale și energetice de natură magmatică și seismică, mișcările de amploare ale apei oceanice, dinamica generală a aerului etc.
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
simplă. Nu conținea viață. 2.4.2.Apariția vieții Apariția și evoluția formelor de viață au modificat profund structura și funcționalitatea geosistemului. S-a format astfel o nouă componentă, aceea biotică (plantele și animalele), adaptată la condițiile impuse de mediul abiotic. Această adaptare a permis dispersia vieții sub diverse forme în toate regiunile Pămîntului, atât în apă cât și în aer sau în scoarța terestră. Cea mai mare parte a acestei noi forme de manifestare a materiei s-a localizat pe
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
terestră. Cea mai mare parte a acestei noi forme de manifestare a materiei s-a localizat pe suportul scoarței terestre sub forma asociațiilor vegetale și animale. În cursul adaptării au fost parcurse mai multe etape, impuse de faptul că mediul abiotic însuși a suferit transformări importante de-a lungul erelor geologice. Acestea au oferit formelor de viață ambianțe climatice, hidrologice și de relief diferite. Primele forme de viață, foarte simple, încă slab diferențiate între tipul vegetal și cel animal s-au
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
ale scoarței. Treptat, în timp îndelungat s-au conturat clar forme vegetale mereu mai evoluate, bazate pe fotosinteză. Acestea au constituit formațiuni vegetale, a căror dezvoltare a început din Paleozoic. Manifestarea sub formă vegetală a materiei a introdus în mediul abiotic în care a apărut modificări majore. În primul rând, fotosinteza și descompunerea organică, au creat treptat elemente și combinații chimice esențiale ale învelișului de aer. În același timp, acumulările de resturi organice, în condiții specifice, au generat combustibili, așa cum sunt
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
aproape comparabile de produse secundare, unele utilizabile dar altele nedorite, sub formă de deșeuri și noxe. În mod frecvent, impactul acestei existențe și activități atât de diverse asupra comunităților vii, vegetale și animale, ca și asupra unor elemente și interacțiuni abiotice, este nu numai puternic ci și dăunător. Reducerea drastică a biodiversității este una dintre formele acestui impact. Direct sau indirect, efectele negative sunt viu resimțite și de om. Ca rezultat al evoluției îndelungate, al complicării treptate a structurii și funcțiilor
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
viu resimțite și de om. Ca rezultat al evoluției îndelungate, al complicării treptate a structurii și funcțiilor sale, în special după apariția omului, după constituirea societății umane și a sistemului social-economic, geosistemul a devenit mereu mai divers. Combinații interactive complexe, abiotice și biotice, social-economice și naturale, constituie baza unor unități sistemice spațiale foarte diferite. Ponderea elementelor structurale social-economice și a unor funcții dirijate antropic este în general din ce în ce mai mare. Pentru acest motiv foarte multe asemenea unități prezintă caracteristici specifice, diferite de
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
sunt vizate, păstrarea biodiversității și mai ales protecția celorlalte elemente și interacțiuni naturale care constituie habitatul diferitelor asociații de plante și animale. d) Protecția solului. Datorită genezei și structurii sale complexe, solul este supus unei degradări multiple. Atât baza sa abiotică cât și elementul organic sunt frecvent agresate. Disfuncțiile, substanțele străine și toxice înglobate în sol îl degradează și devin factori de agresiune ai comunităților vii și, prin ele, ai omului. Pe o cale indirectă, mai complicată, degradarea asociațiilor vegetale și
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
de rezervație naturală, monument al naturii ș.a. , pentru un obiectiv din localitatea în care vă aflați sau din vecinătate. ● Realizați un eseu geografic cu orientare sistemică în care să se utilizeze, o singură dată, termenii și locuțiunile următoare : -sistemele naturale (abiotic și biotic); -componentele biotice, sistemul social-economic, habitatul uman și resursele naturale; -cerințele specifice ale sistemului social-economic; -efectele utilizării resurselor naturale. ● Formulați trei sau patru exemple de acțiuni antropice care au creat disfuncții în ecosisteme și analizați cauzele degradării acestora. ● Comentați
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă () [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
patologice lăsate de scurgerea vieții și să le interpreteze științific, ținând seama de importanță vitală a organului afectat cât și de vechimea și intensitatea modificărilor observate. Moartea prematură sau moartea patologica este moartea produsă prin acțiunea brutală a factorilor tanatogeni, abiotici sau biotici. Este moartea imprevizibilă, neașteptată, ilegică și totuși principala formă de moarte atât la animale cât și la om. TANATOETIOLOGIA Cauzele morții premature sunt multiple, fiind reprezentate de acțiunea singulară sau, mai frecvent, asociată, a diferiților agenți patogeni asupra
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
TANATOMORFOLOGIA Morții biologice îi este propriu un ansamblu de modificări morfofiziologice care permit diagnosticul de certitudine al acesteia. Din analiza numeroaselor sistematizări ale modificărilor cadaverice existente în literatura de specialitate, consideram că acestea pot fi clasificate în: I. Fenomene cadaverice abiotice imediate: 1. pierderea sensibilității, abolirea reflexelor și paralizia sfincterelor; 2. oprirea activității cardiace cu dispariția pulsului; 3. încetarea respirației; 4. imobilitatea și pierderea tonusului muscular. ÎI. Fenomene cadaverice precoce și semitardive sau abiotice consecutive: 1. răcirea cadavrului; 2. rigiditatea și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pot fi clasificate în: I. Fenomene cadaverice abiotice imediate: 1. pierderea sensibilității, abolirea reflexelor și paralizia sfincterelor; 2. oprirea activității cardiace cu dispariția pulsului; 3. încetarea respirației; 4. imobilitatea și pierderea tonusului muscular. ÎI. Fenomene cadaverice precoce și semitardive sau abiotice consecutive: 1. răcirea cadavrului; 2. rigiditatea și rezoluția; 3. acidifierea; 4. modificările globilor oculari; 5. hipostaza și petele hipostatice; 6. coagularea post mortem a sângelui; 7. deshidratarea. III. Fenomene cadaverice tardive sau dezintegrante: 1. autoliza; 2. hemoliza, imbibiția și petele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
coagularea post mortem a sângelui; 7. deshidratarea. III. Fenomene cadaverice tardive sau dezintegrante: 1. autoliza; 2. hemoliza, imbibiția și petele cadaverice; 3. putrefacția; TANATOLOGIA 31 IV. Fenomene cadaverice conservatoare: - macerația; - mumifierea; - saponificarea; - lignificarea și pietrificarea; - congelarea; - îmbălsămarea. I. Fenomenele cadaverice abiotice imediate. Constituie primele semne ale morții biologice. Cum activitatea nervoasă reprezintă una din lațurile triadei vitale, încetarea acesteia se vă exterioriza prin: pierderea sensibilității, abolirea reflexelor și paralizia sfincterelor. Prezintă importantă practică dispariția reflexului pupilar și paralizia sfincterului anal. Aprecierea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
piciorului respectiv denotă pierderea tonusului muscular. IOAN PAUL32 Toate aceste semne pot orienta medicul veterinar în aprecierea relativă a instalării morții biologice. Certitudinea poate fi stabilită numai în laboratoare prin utilizarea apărăturii specifice. ÎI. Fenomenele cadaverice precoce și semitardive sau abiotice consecutive. Aceste fenomene sunt mai importante în practică medicinei veterinare, pentru că ele se instalează într-o succesiune destul de regulată și au o anumita durată, ceea ce permite aprecierea timpului scurs din momentul morții și până la efectuarea examenului necropsic. Sunt cunoscute și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
rețelei "NATURA 2000" și/sau contribuie semnificativ la menținerea diversității biologice în regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanță comunitară ar trebui să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenți factori abiotici și biotici esențiali pentru existența și reproducerea acestor specii. Propunerile de situri de importanță comunitară se stabilesc prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului. l) Geoparcul Este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
existență și evoluție; conservare ex-situ înseamnă ocrotirea și conservarea bunurilor patrimoniului natural în afara mediului lor natural de geneză, existență și evoluție; habitate naturale de interes comunitar și național înseamnă zone terestre și/sau acvatice ce se diferențiază prin caracteristici geografice, abiotice și biotice, în stare naturală sau seminaturală; habitate naturale de interes european și național sunt acele habitate aflate în pericol de dispariție sau care au o arie de răspândire redusă, ca urmare a regresului lor, ori constituie situri reprezentative pentru
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
în vederea repartizării judicioase a fiecărui soi sau grupe de soiuri în acele condiții ecologice în care el își valorifică la maximum potențialul de producție, precum și în vederea realizării sortimentelor viticole pe areale și podgorii; studierea rezistenței biologice la factorii biotici și abiotici. 1.2. EVOLUȚIA CERCETĂRILOR AMPELOGRAFICE PE PLAN MONDIAL Ampelografia a fost introdusă ca știință în anul 1661 de către Philip Iacob Sachs. Descrierea ampelografică a soiurilor de viță de vie s-a desfășurat un timp îndelungat în cadrul altor științe, cum au
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
ale soiurilor de viță de vie sunt reprezentate de următoarele elemente: desfășurarea fenofazelor de vegetație, vigoarea de creștere a lăstarilor, fertilitatea și productivitatea soiurilor, rezistența față de factorii biotici (mană, făinare, putregaiul cenușiu al strugurilor, filoxeră, boli virotice și micoplasme) și abiotici (cloroză ferică, salinitate, secetă, temperaturi scăzute), întrunind un număr de 25 de descriptori agrobiologici. 1. Desfășurarea fenofazelor de vegetație. Pentru această însușire au fost stabiliți 6 descriptori fenologici. Pentru evidențierea acestora observațiile se efectuează în diferite momente ale perioadei de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
conformația picioarelor, aripilor, și a ciocului. Același mediu de trai și un regim alimentar asemănător a determinat modificări asemănătoare la păsări care fac parte din ordine diferite, și astfel s-au conturat diferitele grupe ecologice de păsări. Unii dintre factorii abiotici sau biotici sunt favorabili păsărilor, alții sunt dăunători sau indiferenți. Interacțiunea dintre însușirile ereditare și influențele mediului determină modul de viață al păsărilor. Caracteristicile de adaptare ale păsărilor, precum: capacitatea de zbor care lea dat păsărilor mobilitatea deosebită și posibilitatea
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
mobilitatea deosebită și posibilitatea de deplasare extrem de variată, temperatura corporală ridicată și constantă (homeotermia), perfecționarea reproducerii, consumarea unei hrane variate și altele, oferă reprezentanților acestui grup posibilitatea de a popula cele mai variate teritorii, cu condiții ecologice diferite. Dintre factorii abiotici, în ordinea importanței lor căldura, lumina și umiditatea, influențează viața și răspândirea păsărilor direct sau indirect. Temperatura de exemplu, prin hrană, poate limita indirect răspândirea păsărilor sau direct, poate spori sau frâna degajarea de căldură din corp. Astfel, o pasăre
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
inițiativa politică de a prezenta problema protecției mediului înconjurător, considerată una dintre cele mai stringente probleme ale societății contemporane. Conceptul de mediu înconjurător desemnează ansamblul spațio-temporal al componentelor materiale ale Universului care influențează funcționarea sistemelor biologice. Aceste componente pot fi abiotice, biotice sau sociale, de o mare diversitate și complexitate. Altfel spus, mediul înconjurător este ansamblul factorilor naturali (apă, aer, sol, subsol, energie solară, ș.a.) și organismele existente, care în interacțiune cu toate procesele acestora determină condițiile de viață ale omului
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
anuale. În spațiile verzi periurbane ameliorarea acestor condiții este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condiții să corespundă cât mai bine cerințelor ecologice ale speciilor. Rezistența plantelor lemnoase la noxe În noțiunea de noxe intră toți agenții abiotici cu acțiune dăunătoare asupra organismului uman, dar și asupra celui animal sau vegetal. Dintre aceștia se pot aminti: dioxidul de carbon (în cantități mici este stimulator al fotosintezei, dar peste un anumit prag are acțiune inhibitoare); monoxidul de carbon (apare
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]