3,115 matches
-
lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în palma strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă zborul dintr-un cuib nevăzut și se pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a deveni nimeni... O pală de vînt, rătăcită din cine știe ce hău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și totuși există nemurire în Univers! Evelinl: Există, cum am spus la conferință, o teorie care a căpătat un mare interes: este vorba despre celebra NEURINA! Este un fluid al vieții, al sufletului; după ce trupul omului moare duce sufletul către abisurile Universului dar nu are nimic comun cu nemurirea noastră. Profesorul: Urcam pe Himalaia, la jumătatea drumului ghidul s-a oprit și fără nicio explicație am stat căteva ore după care, tot fără explicații, am plecat și am ajuns pe acoperișul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
doua natură, idee reluată după două milenii de Schiller. Das Ding an sich "lucrul în sine" din Critica rațiunii pure kantiene își are originea în ideea lui Democrit: "În realitate noi nu știm nimic, pentru că adevărul se află în adâncul abisului"... "Căci naturii îi place să se ferească de ochii noștri", afirmase mai înainte Heraclit. Or, toate aceste adevăruri prime, originare, au fost văzute cu un al treilea ochi de gânditori-poeți, căci presocraticii și-au scris operele în versuri, iar stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
excepție ale căror studii eminesciene se disting prin revelații făcute cu ochiul transcendental al unor vizionari: Dumitru Caracostea Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943), Rosa del Conte Eminescu o del' Assoluto (1961), Svetlana Paleologu Matta Eminescu și abisul ontologic (1988). După o lungă istorie de filozofie "sistematică", Nietzsche face "filozofie cu ciocanul", spărgând formulele și gândind aforistic și poetic, supremele idei ale ochiului său revelator fiind Supraomul și Eterna Întoarcere menită celor care au crezut în viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O Amiază eternă este viața. Și Nietzsche-Zarathustra se întreabă privitor la destinul său: Când, o, Cerule, vei bea acest strop de rouă, căzut din toate lucrurile pământului când vei bea acest suflet singular ! Când Fântână a Eternității, senin și teribil abis al Amiezii, când îmi vei resorbi acest suflet în tine?" * Confuzii grave s-au făcut privind viziuni fundamentale nietzscheene, și anume, "moartea lui Dumnezeu", voința de putere, Supraomul. Când el scria "Gott ist tot", Nietzsche nu decreta un deces real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
smulsă cerului și care poate învinge natura, vina este a celui care m-a creat pentru foc". Adresându-se nopții, aducătoare de alinare a zbuciumului omenesc: "O, noapte, o, dulce timp, în pacea ta sfârșește fapta noastră, ne înalți din abis spre cer, întrerupi orice mizerie a inimii și sufletului, faci să sece lacrimile și mântuiești celui drept mânia și dezgustul". Iar în epigrama pentru Noaptea din complexul sculptural al mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe ?/ Au fond de l'Inconnu pour trouver du nouveau!"; neliniștea prăbușirii în neant: "Avalanche, où veux-tu m'emporter dans ta chute?"; neliniștea indusă de orologiu, acest zeu sinistru, impasibil, care șoptește neîncetat: "Amintește-ți, abisului îi este mereu sete, clepsidra se golește/ În curând va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui Stéphane Mallarmé, Une dantelle s'abolit: un lucru atât de fragil și spumos, cvasimuzical, dantela, fluturând la o fereastră, devine o metaforă a unei deschideri către idealul, cu putință dincolo, în vis, de a ne naște din nou din abisul neantului muzical: ...Dar cel având visarea soră, Mâhnită-i doarme o mandoră Cu-adâncul neant muzical. Încât numai din sânul său La geam deschis spre ideal Noi ne-am putea naște din nou. Gérard de Nerval, în sonetul Versuri aurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința l-a aruncat pe Eminescu în sus, viziune formulată de contemporanul Nietzsche. Adresându-se Fecioarei Maria, poetul o roagă să-i redea credința în viață, conștient de străinătatea sa în lume, ca geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința l-a aruncat pe Eminescu în sus, viziune formulată de contemporanul Nietzsche. Adresându-se Fecioarei Maria, poetul o roagă să-i redea credința în viață, conștient de străinătatea sa în lume, ca geniu, și de nimicnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
era nici neființă , Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Și fără de suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. "O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la altul: O, nour de Lebede ! Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii Supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic Și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului ! Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
picioare și, clătinîndu-se, îl urmă, ținîndu-și fața lipită de șoldul lui Lupino, pînă cînd se strecurară afară. În urma lor, cercul de foc se închise, cu furie, la loc. Reușiseră să se îndepărteze binișor înainte ca animalul să cadă iarăși în abisul somnului fără de vise. Și-atunci, ca scăpată din lanțuri, binecuvîntata ploaie se rostogoli cu putere peste lume. Țarina încinsă sfîrîi la prima ei atingere; pătura de praf se culcă, ușor, ușor, la pămînt, sub greutatea stropilor uriași. Biciuit de rafale
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dizarmonie!) cu celelalte ființe. Viața (misterul ei) presupune o neîncetată logodnă între om și mediu. Prezentul pregătește viitorul, n-avem de ales. Normal e să gândim și să acționăm ca acest „măreț viitor” să ne aducă-un strop de lumină. Abisul, marele abis, e tot așa de greu de pătruns, ca și gândul de taină al omului. Pe palma de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
celelalte ființe. Viața (misterul ei) presupune o neîncetată logodnă între om și mediu. Prezentul pregătește viitorul, n-avem de ales. Normal e să gândim și să acționăm ca acest „măreț viitor” să ne aducă-un strop de lumină. Abisul, marele abis, e tot așa de greu de pătruns, ca și gândul de taină al omului. Pe palma de pământ sau de cer, unde s-a ivit o viață, s-a născut o nouă fărâmă de adevăr. Locul unde te-ai născut
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
franceză, iar când spiritul uneia și alteia fuzionează, se ivește ceva ce pentru el simbolizează Moratín4. Când vorbește despre Moratín l-am auzit vorbind despre el de multe ori își pierde firea și nu are nicio reținere. "Moratín este un abis de vulgaritate și inconsistență l-am auzit spunând -, operele sale sunt cea mai insipidă delectare care se poate oferi; nu are sentiment, nici imaginație, nici inteligență; este rece, nu a produs nici măcar o metaforă nouă, nu gândește mai mult decât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a intrat în joc Inconștientul... își zice aparte... la culcare!". Pune amorosul raport sub pernă și se culcă. La trezire știe sigur că e îndrăgostit de Marina; i-a zis visul. Din înălțimile deducției a coborât în cele mai profunde abisuri inductive. Și se pornește singura bătălie pe care până astăzi a păstrat-o Avito în conștiința sa. Este în asta un cutremur; se agită ondulatele obscure măruntaie spirituale; elementul plutonian al sufletului amenință să distrugă seculara muncă a neputinței științei
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
simte în noapte, în pat, cum i se umflă întregul corp și dând pe-afară, mărindu-se și umflându-se tot, și odată ce i se îndepărtează orizonturile sufletului, intră într-un spațiu infinit. Începe Umanitatea să cânte în el; în abisurile conștiinței, preferații săi bunici, morți deja, cântă dulci cântece de leagăn viitorilor nepoți, nenăscuți încă. I se relevă eternitatea în dragoste; lumea dobândește în ochii săi sens, a aflat cărarea inimii fără a avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu bine! Sărut mâna. Și deja în stradă, don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don Fulgencio. Lasă-l, pentru Dumnezeu, prietene Carrascal, lasă-l să capete experiența dragostei, și cum dragostea nu rodește știință mai mult decât moartea, lasă-l să moară. Îi trebuie dezamăgiri pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
visez. Nu moștenim de la părinții noștri trăsături ale feței, organe, rasa, specia?, căci moștenim totul; semănăm tatălui nostru interior, chiar și în cele mai mărunte trăsături; cele mai personale trăsături ale sale au fost cufundate în cel mai adânc dintre abisurile subconștientului nostru... Și așa, când printre nepoții nepoților noștri va apare omul spirit, când va fi el întreg conștiință, conștiința reflectă organismul întreg, atunci viața ultimei dintre celulele sale și a spiritului acesteia, atunci se vor resuscita în ele părinții
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
este una real?, precum cea perceput? dintr-o perspectiv? apropiat?. Ea Închipuie doar formă sub care se prezint? neauzul unor ignorate acorduri cosmice sau disonante de haos" . (E. Papu) Sentimentul departelui proiectat vizual ?i auditiv În „nemarginile" universului sau În abisul sufletului cunoa?te În poezia eminescian? nenum?rate ipostaze artistice care „ne deșt? inuiesc despre trecerea unor nesfâr?ițe obstacole În materie de Întindere de timp, de regn ontologic, de tip al lui a fi, care În mod obi? nuit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de aceea?i lun? magic? ce trece solemn???i trist? deasupra codrilor: „ Peste vârfuri trece lun?, Codru-?i bate frunză lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sun? ". Spa?iul exterior deschis orizonturilor nem? rginite devine lume interioar? proiectat? În abisul sufletului poetului. Este acesta universul ??u pentru c? doar Eminescu poate fi „unicul interpret ?i ecou al unei nostalgii cosmice" , doar sufletu-i „nemângâiat", „Îndulcind cu dor de moarte" poate aspiră la „evaziunea suprem?— melodia fermecat?" a cornului: „Mai departe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
armonie originar?, aducând În suflet lumin???i pace: „ Cerul stelele-?i arăt?, Solii dulci ai lungii lini?ți! " (Povestea teiului) Coborât? din imensitatea cerului În razele de lumin? ale stelelor, aceast? stare de gra?ie a universului se reflect? În abisul sufletului cuprins de vraj?. Epitetele „solii dulci", „lungii lini?ți", ca ?i alternarea vocalei lungi „u" ?i a vocalei scurte „i" din ultimul vers deschid perspectiva „dep?rt?rii l?untrice" " ; avem astfel sentimentul c? „versul nu s-a Încheiat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Formula lui Gârbea nu aduce, de regulă, viziuni, ci doar insolitează comic viziunile altora. În afară doar de Stăpînul tăcerii și Pescărușul din livada de vișini, unde, dincolo de teatrul comparat pe care îl face, în fond, Horia Gârbea, sînt atinse abisuri greu de ținut sub control în grila unei formule, oricît ar fi aceea. Dincolo de enormitatea faptului că Nora lui Ibsen este nepoata Unchiului Vania și se crede "pescăruș" asemenea eroinei lui Cehov, este în Pescărușul din livada de vișini un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
transformă în roșul sânge lui închegat, iar omul se prăbușește în caleidoscopul în perpetuă mișcare și apoi închide ochii și vede prin întunericul de sub pleoape o mare de microorga nis me, care îi aleargă pe retină. Alunecă încet într-un abis vertical, cu pereți concreți. Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții sunt brăzdați de liane contorsionate care alcătuiesc un amalgam de brațe subțiri. Căderea e lină. Iar viteza trupului în cădere rămâne constantă, un timp. Trupul lui stă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]