1,080 matches
-
obrazul și amorul detașabil. Nici cerneală nu există viața-i tristă și cam șuie, scrii cu nasul în batistă ca o galeșă gutuie. Dintr-un ochi mai storci o boabă foarte slabă lacrimală, iar amoru-i ca o babă cârcotașă și-abisală. În finalul de poemă ne boemă și reală trag rebel o apotemă peste-o dragoste banală Leonid IACOB Referință Bibliografică: poem de... criză / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
POEM DE... CRIZĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358905_a_360234]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NU SUNT POETUL ABISAL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu sunt poetul abisal Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare
NU SUNT POETUL ABISAL de BORIS MEHR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359508_a_360837]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NU SUNT POETUL ABISAL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu sunt poetul abisal Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez
NU SUNT POETUL ABISAL de BORIS MEHR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359508_a_360837]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NU SUNT POETUL ABISAL Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu sunt poetul abisal Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua, Nici noaptea, dar eu scriu pe cer și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian, nu-s fascinat de-un fond obscur, nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez, nici moartea nu-mi
NU SUNT POETUL ABISAL de BORIS MEHR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359508_a_360837]
-
urcă, urcă mereu, O înălțare spre Dumnezeu. Tot ce-ai greșit, greșit-am și eu, Dar mă înalț la Dumnezeu, Vin generații, mă-ngroapă încet, Ei vor greși, cum și eu mai greșesc. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Nu sunt poetul abisal / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NU SUNT POETUL ABISAL de BORIS MEHR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359508_a_360837]
-
Stihuri > Nuante > UN ULTIM BOLERO! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 226 din 14 august 2011 Toate Articolele Autorului UN ULTIM BOLERO! Un ultim bolero dansat, Un ultim imn neînchinat, Când începuse muzica în sală, Era o liniște aproape abisală. Dar pe măsura ce dansau perechi, Revedeam priveliști vechi, Tu revedeai pajiștea albastră, În splendoare, nesfârșită, vastă. Fiindcă nu avem încotro! Vom asculta un ultim bolero. Când priveai la pajiștea albastră, Mă oglindeam în ochii tăi, Pluteam în fericirea noastră
UN ULTIM BOLERO! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360100_a_361429]
-
timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, având o bășică a udului mai mare (de, bețiile...) i-au dovedit." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.63) CULTURA ROMÂNILOR: „Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconșient, până ce mintea va fi în sfârșit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția
ICR, FIAT LUX ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359718_a_361047]
-
a le interioriza, sunt forme ale suicidului nostru istoric ca popor. Opera dramatică de față (pe care cineva ar putea s-o ia într-o accepțiune superficială, ceea ce ar fi dureros) devine una a escatologiei acestui neam. Este o operă abisală, cutremurătoare. Noi vom pierii ca neam, ne spune dramaturgul, și noi singuri suntem cei care ne-am creat sfârșitul. Calul Troian este în psihologia noastră. De altfel, cunoaștem acest lucru, dramaturgul (care este și viitorolog) are studii aprofundate pe această
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
mormânt” Dincolo de bornă și părăginit pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge Și nici măcar un viscol nu-ncearcă să m-alunge. Prin spații, trec fugar ca prin subtile gratii, Îmi port destinul sterp în punga cu holatii; O pasăre abisală mă însoțește-n mers, Cu aripa-i albastră bate noul univers. Mă pierd pe noua scenă, însingurat actor; Se-nalță greu cortina și-atunci cu un fior Anunț zâmbind, rebel, de sub falsul meu veșmânt Și-mi strig înlăcrimarea ca un
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345224_a_346553]
-
mormânt” Dincolo de bornă și părăginit pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge Și nici măcar un viscol nu-ncearcă să m-alunge. Prin spații, trec fugar ca prin subtile gratii, Îmi port destinul sterp în punga cu holatii; O pasăre abisală mă însoțește-n mers, Cu aripa-i albastră bate noul univers. Mă pierd pe noua scenă, însingurat actor; Se-nalță greu cortina și-atunci cu un fior Anunț zâmbind, rebel, de sub falsul meu veșmânt Și-mi strig înlăcrimarea ca un
ALBATROS RĂNIT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345223_a_346552]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului M.-I.B.: Aveți o poezie abisală, cu conținuturi puternice, care vă individualizează. “Arhi-amintirea” se distinge, în acest context, nu doar prin forma internă originală, ci și prin paradigma semantico-simbolică. Am în vedere asocierea cu arhetipul (“Sunt chip? Sunt arhetip?” - Anthropos ergon I), cu arheul: "Nu mă
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
e trăită, poezia se desprinde de creator și devine a lumii întregi. E.D.: La mine nu a fost niciodată dicteu automat. Eul meu, cel empiric, și cel artistic, nu scapă, în nicio împrejurare, de sub controlul unei anumite lucidități, spectrale, astrale, abisale. Numește-o cum dorești. Chiar m-a indispus, și, încă, mă indispune, cunoscuta manieră suprarealistă. Dar, firește, n-o contest. Dicteu automat!... N-a fost nici “creație de laborator”. Deși, adesea, lucrez mult, sub raportul concentrării forțelor lăuntrice, la desăvârșirea
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
a fost o adâncire a golului pe care zadarnic au încercat și încearcă partidele să-l umple. El nu poate fi umplut de oricâte valuri plebiscitare, de popularități electorale. Acestea nu pot umple golul căci golul este încă mai adânc, abisal, în sufletele celor aleși de viiturile plebiscitelor. Pentru umplerea acestui gol este necesară opera de profundă schimbare morală a celor care se primenesc la guvernarea unui popor. Mihai Eminescu, pe care-l evocăm în fiecare ianuarie din adâncul de suferință
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
Colonia penitenciară sau în orice caz o operă cu un fond ideatic similar chiar dacă s-ar fi născut la Londra, Paris, București sau Ocna -Șugatag, indiferent de timpul sublunar care i-ar fi măsurat trecerea pentru că humorile, natura prometeică, intuițiile abisale, metabolismul său spiritual l-ar fi condamnat la un astfel de demers creator. Literatura lui Kafka are un înțeles secund care se origineză în metafizica iudaică, în Tora, în Talmud, în Cabala sau în Epistola lui Pavel către Romani. Exegeza
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
mâinile întinse către tine Dinspre adânc înspre înalt. Tu ești corola crinului cântând, Eu rădăcina lui din adâncimi Și astfel în tăcere și în rugă, Te port de la-nceputul timpului pe mâini. Tu ești aripa stângă a Condorului, Pierdut în abisalele-nălțimi, Eu sunt aripa cealălaltă a lui, În țipetele lui devenind mâini. STRIGĂTUL LUI Răspunde iubito când strig, În curând se va face târziu, Și va fi un întuneric în lume Că n-o să mai pot niciodată să viu! IMNUL
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014 Toate Articolele Autorului CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți crini petale-și picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
vreme în Franța. Astfel, fiecare imagine devine fila unui veritabil album de artă, bucurând deopotrivă ochiul si sufletul cititorului. Cu această carte, Theodor Răpan încheie ciclul celor patru Evanghelii lirice, care marchează un act singular de creație în literatură. Dezvăluirea abisală a ființei, cultivarea frumosului, ca o valoare estetică autonomă, tentația de căutare a idealului, magia limbajului și dinamica imaginii subordonate conținutului sunt numai câteva dimensiuni care-i străbat universul operei. Poeticul identic cu liricul, rolul de incantație magică a Cuvântului
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
20 martie 2013 Toate Articolele Autorului Giocondică și ireală Monalisa Cu zâmbetul de opium discret Ce porți de rai în vis deschis-a Și răni în inima unui poet, Cu aripi ca de înger peste gene, Cu ochi himerici, hipnotici, abisali, Cu buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu sâni ce Dumnezeu i-a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342237_a_343566]
-
rămasă să-și plângă cernerea în tenebrele timpului. Când soarele va coborî peste crestele înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... Când zorii își vor spăla trupul în roua florilor abia trezite din vis... când lumina lor se va strecura în primele adevăruri netrunchiate, eu voi fi călătorul pribeag, într-un gând nenăscut, rămas să contemple iarba crescută pe un mormânt
CA O SEARĂ DE JERTFĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342005_a_343334]
-
22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Giocondică și ireală Monalisa Cu zâmbetul de opium discret Ce porți de rai în vis deschis-a Și răni în inima unui poet, Cu aripi ca de înger peste gene, Cu ochi himerici, hipnotici, abisali, Cu buze din nectar de sânziene, Cu nuri serafici voluptoși, carnali, Cu pântec de fecioară-n agonie, Cu tot ce Dumnezeu a plămădit Cu nesfârșită și divină măiestrie, Cu deznădejdea fructului oprit, Cu dansul nupțialelor fantasme, Cu avalanșa dorințelor nebune, Cu
CUM POT DOAR EU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342240_a_343569]
-
ceas..așa obosită Cu o miscare unduioasa la Timp ea se închină.. Cu trupu-i de felinä se strecoară-ncet între-arătătoare Adoarme-ntr-o secundă și nici n-aude tic tac-ul regulat... În lunare clipe, se scaldă-n tăcere umbre abisale. Fluturii de noapte, lumina lunii caută pe-un cer... ciudat. Prin lumea de tăcere a nopții adormite, se zbate-o secundă. Îi simt zvâcnirea'dînc în mine, precum o rugă-nflăcărată. Ascund în ea suspinul ce trupu-mi inundă.. În marea
ZVÂCNIREA... SECUNDEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342263_a_343592]
-
limbajului:nu prin exprimarea coerentă a frazelor construite din cuvinte ,ce au o logică și coerență în trasmiterea gândului,ci prin ascultarea lor,prin capacitatea de „a-se-lăsa-supus”(Unterwegs zur Sprache-Pfullingen,Gunter Neske Verlag,1965,p.255), poate acesta recepționa tensiunea abisală unde încolțește tainic sensul;atunci când exprimarea acceptă pietatea solemnă a spusei tăcute se deschid granițile spațiului sacru al Ființei care îngăduie percepției umane să intre către arhe ,către origini, să-și înțeleagă „nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Izvor de credință se înalță spre ceruri Ca apa zvâcnindă spre alte lumini, Copac ce străpunge abisale creneluri Și strânge în juru-i plăpânde tulpini. Măreție și rugă ridicată din spini, Frământări lăcrimânde, gânduri pustii, Căutări și refugii printre pași pelerini, Comoară ce urcă spre zări argintii! Mângâiere și cântec pentru ceasuri târzii, Pâine și vin răstignite în
ZIDIRE ÎN MARGINI DE CER de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342648_a_343977]
-
insuficiența obiectelor și metodelor de cercetare și de neputința minții noastre slăbite de păcat. ,, Problema vieții și a bogăției sale de semnificații spirituale n-a putut fi epuizată sau măcar parțial rezolvată nici de psihologia experimentală și nici de psihanaliza abisală sau a profunzimilor. Încercările de a raționaliza sau conceptualiza taina vieții omenești, pe care o exprimă existența umană spirituală, de a explica prin categoriile limitate și prin intermediul metodelor și demonstrațiilor științifice taina sa inefabilă eșuează. Ea nu poate fi epuizată
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
transfigurează o parte a ei, având menirea să o transfigureze întreagă . Despre legătura dintre om și biserică ca locaș de cult, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune, în Mistagogia sa, că omul este o „biserică tainică”, iar Dumnezeu este găsit în profunzimile abisale umane, existând în om o mișcare unificatoare și sinergică între facultățile sufletului, aceeași pe care o realizează Biserica între părțile ei. Știind acestea, credinciosul nu trebuie să înainteze doar în locașul bisericesc spre Iisus Hristos cel din altar, ci trebuie
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]