1,095 matches
-
desprins din munții vineții, / Cascade vuitoare port în mine (...) / Pădurea care mi-i a doua mamă (...) / Fremătător mereu la ea mă cheamă". Regretul nostalgicului din Frământare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas "împleticit", descinde din fondul abisal, dinspre înaintași: "Pădure, sora mea, la tine vin (...) / Sunt vinovat c-am risipit în vânt, / Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină". Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici o clipă Eul hipertrofiat. Cel care, bântuit de concretitudine percepea cândva Cu inima, e devorat acum de mirajul cunoașterii; mai precis de "suferința de a vedea peste tot / și-n toate timpurile". Deși încrezător în demonul cel bun, accesul în abisal întârzie: Cântecul pentru care m-am pregătit îndelung pentru care-am deprins fiece măsură, fiece respirație încă nu l-am cântat. Demonul său numără cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în peisaj, notațiile de acest gen ale lui Grigore Vieru au mai degrabă funcție inițiatică, subiectivă, potențând imaginea interioară a privitorului; sugestia, metafora impresivă invită la conexiuni mitopeice. Răposații, chipuri în clar-obscur, stratificate în memoria colectivă, asigură dialogul cu fondul abisal: "Oamenii la noi / Primăvara / Scot din malul Prutului / Lut pentru casă: / Îi scot pe străbunii noștri / Prefăcuți în lut. / Pe urmă / Frământă, dureros, lutul / Până când le sângeră picioarele. / Apoi / Femeile pictează pe horn / Cocoși și flori stilizate" (Casă). Între iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cuveni să stea în atenția exegeților români, pentru că aici se află nodul de înțelesuri de dezlegat și nu lansajul în polemici sterile. Conflictul dintre păstori nu este decît punerea în scenă a unei interogații grave și obsedante (cu suport în abisalul arhetipurilor comune popoarelor de mare tradiție agro-păstorească) și care și-a găsit o formă de exprimare în spațiul carpatic. Nu trebuie să deruteze că mesagerul este un simplu analfabet. Moartea se arată aceeași pentru toți și nimeni nu-și poate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în dialog, curajos și existențial, sacrul cu profanul. În ce-l privește direct, pot fi invocate, rezumativ, următoarele aspecte: 1. Ca să „cunoască” întregul (altfel spus, modul în care ființa se situează în dipticul existențial, în varianta intelectualistă a adepților psihologiei abisale: Eros-Thanatos, diurn-nocturn), el însuși a experimentat în India tehnici yoginice și tantrice, liber sau sub îndrumarea unui guru. Chiar și aventura sentimentală din casa lui Dasgupta își are o noimă pe linia misticii erotice. Altfel nu se explică refuzul de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vechilor greci); se vede că munteanca îi punea la grea încercare pe depozitarii de cultură din satul său: preotul și baba. Un îndreptar psihanalitic i-ar fi fost mai de folos. Și, poate, nici atît. În orice caz, în zona abisală a eu-lui se pitea „un rest” cu neastîmpărate învolburări, menținînd-o pe femeia prea intens afectată în continuă alertă: „Mă gîndesc în fel și chip și am un vis, care-mi mănîncă sănătatea și mă îmbătrînește”, se mărturisea feciorului chemat în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
printr-o serie de izvoare personale și ancestrale, construind în inconștient o întreagă lume submarină după modelul lumii reale. Lucian Blaga, mai ingenios chiar decât Jung. Îl cosmtzează, îl declară „cosmotic” și îl înzestrează cu o splendidă serie de „categorii abisale”, care n-ar fi altceva decât tiparele primordiale în care zac toate formele de cultură. Să observăm însă că, dacă știința pozitivistă refuză ordinea transcendentă, pe care o declară o proiecție iluzorie a sufletului omenesc, o regiune ireală unde nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
parte. Dar o întrebare se ridică în chip firesc, cum și de unde avem noi cunoștință de existența acestor arhetipuri, înzestrate cu forță creatoare peste voința individului, de vreme ce ele nu zac nici măcar în inconștientul individual, ci mult mai adânc, în misterul abisal al inconștientului colectiv? După modesta noastră părere, aici atingem punctul nevralgic al acestei foarte seducătoare teorii. Doctorul Jung declară că nu există „nici o tehnică analitică” prin care să descoperim conținutul inconștientului colectiv, fiindcă acest inconștient, spre deosebire de cel individual, nu e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stare Scriptura o numește și loc al lui Dumnezeu”(Evagrie Ponticul: Deosebirea patimilor și a gândurilor, XVIII. în Filocalie vol. I). Se poate ceva mai limpede și mai categoric pentru a înțelege că nu prin inconștient și nu prin iraționalul abisal se manifestă Dumnezeu în ființa umană, ci prin spirit, prin partea cea mai înaltă, care e din creație însuși chipul lui Dumnezeu? Străluminat de harul divin, omul în culminația contemplației mistice nu e nici inconștient, nici conștient în mod obișnuit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e un produs al inconștientului. Cu propriile-i cuvinte: „Categoriile receptivității aparțin în grad intens conștiinței, prin ele se constituie cunoașterea. Categoriile acestea pot fi produsul unor funcții inconștiente, dar numai în sens liminar „inconștiente”. Dimpotrivă, categoriile spontaneității aparțin inconștientului abisal: de acolo ele determină stilul plăsmuirilor spirituale. Aspectul stilistic al plăsmuirilor poate foarte ușor să scape neștiut tocmai creatorilor”(Lucian Blaga: Geneza metaforei și sensul culturii, p. 123. ). Această afirmație a filosofului român nu e ceva izolat și aruncat la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inferior un dublet al acestui logos, un fel de umbră a lui reflectată în adânc, dar care activează, ca să zicem așa, în chip autonom, independent, față de cel dintâi. Acest logos secret, pe care Lucian Blaga îl numește când larvar, când abisal și care aduce pe departe cu logosul stoicilor și oarecum cu logosul din concepția lui Justin Martirul, e puterea misterioasă, care organizează obscurul domeniu al inconștientului. Inconștientul acesta e, după cum am spus în treacăt altădată, mult mai amplu și mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obscurul domeniu al inconștientului. Inconștientul acesta e, după cum am spus în treacăt altădată, mult mai amplu și mai simetric structurat decât al lui Jung. El e, cu alt termen, o matcă stilistică în care se adună înmănuncheate toate acele categorii abisale, corespunzătoare categoriilor superioare ale conștiinței, cu deosebirea că acestea din adânc sunt înzestrate cu funcții creatoare, plăsmuitoare. Inconștientul structurat astfel e un adevărat cosmos subteran, pe care îl purtăm în noi fără să știm, dar un cosmos alcătuit din forme
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în această matcă, precum forma pruncului ce se va naște preexistă în sânul mamei. Stilul, atât al unei opere individuale cât și al unei culturi întregi, e determinat astfel de logosul inconștient, pentru că în noi există două feluri de categorii abisale, unele care ne aparțin numai nouă, altele care aparțin rasei din care facem parte și pe care le moștenim. Caracterul personal al unei opere plăsmuite se datorește categoriilor individuale; caracterul etnic se datorește categoriilor rasei. Formulând această frumoasă teorie, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numea idee fixă. Ideea fixă a lui Berlioz s-a transformat în leit-motivul wagnerian, care e caracteristica izbitoare a stilului acestui genial revoluționar al dramei muzicale. Dar tocmai această trăsătură dominantă nu vine din inconștient, din matca stilistică a categoriilor abisale, ci e rezultatul unui calcul artistic perfect conștient. Thomas Carlyle, marele eseist englez, e unul dintre cei mai originali stiliști. Dar e știut că, la începutul carierei sale literare, Carlyle scria cu totul altfel și fiindcă nu izbutea să atragă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
l-am numit instituțional, stil care are prin excelență atributul perenității, fiindcă durează pe deasupra veacurilor și va dura cât Biserica lui Hristos. Se poate lămuri oare uimitoarea unitate a acestui stil prin logosul larvar sau prin matca stilistică a categoriilor abisale? La această întrebare, chiar numai durata lui de peste un mileniu și jumătate poate să răspundă negativ. Pentru că, admițându-i un început abisal. ceea ce este inexact totuși în decursul atâtor veacuri ar fi fost cu neputință ca puterea lui creatoare să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Se poate lămuri oare uimitoarea unitate a acestui stil prin logosul larvar sau prin matca stilistică a categoriilor abisale? La această întrebare, chiar numai durata lui de peste un mileniu și jumătate poate să răspundă negativ. Pentru că, admițându-i un început abisal. ceea ce este inexact totuși în decursul atâtor veacuri ar fi fost cu neputință ca puterea lui creatoare să nu ajungă la conștiința de sine. Căci stilul bizantin se creează mereu și nimic nu ne îndreptățește ca această reînnoire din veac
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se creează mereu și nimic nu ne îndreptățește ca această reînnoire din veac în veac s-o atribuim abisului. Bizantinul nu e nici plăsmuire individuală și nici plăsmuire colecliv-națională, cum ar fi folclorul unui popor, ca să-1 putem atribui categoriilor abisale, personale sau etnice. Bizantinul n-a apărut o dată cu creștinismul ca să putem spune că e produsul unei spontaneități năvalnice, ce și-ar muia rădăcinile în entuziasmul primar inconștient ori semiconștient. Arta primelor secole creștine, pitulată prin catacombe, e în totul diferită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
artele lor făcuseră parte din Imperiul Roman păgân: Roma le adunase zeii de pretutindeni; și totuși nu s-a născut atunci nici un stil de artă, care să le absoarbă în unitatea lui. în fața acestor fapte, rezistă oare ipoteza unui inconștient abisal, care să fi topit în cuptorul lui subteran atâtea metale în aliajul bizantin? Realitatea istorică ne răspunde dimpotrivă. Fuziunea atâtor elemente eterogene necesita o foarte riguroasă selecție și o magistrală dozare pentru a obține puritatea stilului; ceea ce înseamnă elaborarea mintală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în cuptorul lui subteran atâtea metale în aliajul bizantin? Realitatea istorică ne răspunde dimpotrivă. Fuziunea atâtor elemente eterogene necesita o foarte riguroasă selecție și o magistrală dozare pentru a obține puritatea stilului; ceea ce înseamnă elaborarea mintală cea mai opusă inconștientului abisal. Într-adevăr, nici un alt stil artistic, după recunoașterea unanimă, n-a rezultat dintr-un gust mai rafinat și dintr-un calcul mai susținut în vederea efectului final. Atunci cum ne putem explica obținerea acestui stil unic în istoria artelor? Lucian Blaga
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chiar o distrugere, a mătcii stilistice. Filosoful a trebuit deci să recurgă la un artificiu, dacă sofianicul e puterea constitutivă a stilului și dacă stilul nu e altceva decât expresia abisului cosmotic, ce ne împiedică să declarăm sofianicul o categorie abisală a inconștientului? Trebuie să declarăm cu părere de rău că ideea aceasta e nejustificabilă. Lucian Blaga confundă în mod voit, credem, două procese cu totul diferite: procesul formativ al stilului instituțional, al stilului sacru bizantin, cu procesul formării culturii folclorice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe calea sentimentului. Credinciosul e astfel încadrat pe neobservate, în chip firesc, în marele organism al făpturii, străbătut sofianic de transcendentul care coboară. Pe această cale a subconștientului, care solidarizează organic insul cu totul, sofianicul devine parte constitutivă în categoriile abisale și deci, forță creatoare de cultură folclorică ortodoxă. Ridicând observația că ortodoxia nu lucrează prin subconștient, ci prin sentiment, deși nu numai prin el, care face parte din emisfera luminoasă a conștiinței, trebuie să remarcăm că procesul stilului folcloric e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bisericesc, dar stilul bisericesc, în speță bizantinul, nu e în nici un caz născut nici prin răsfrângere și nici din inconștient. Sofianicul, care dă într-adevăr nota fundamentală în unitatea stilului bizantin, nu este, după cele spuse până acum, o categorie abisală, ci o parte integrantă a celei mai luminate conștiințe ortodoxe. Sofianicul e element pur dogmatic și nu poate fi decât în mod arbitrar despărțit de dogma Bisericii. Sofianismul, am spus când am discutat această idee, reprezintă raportul creatorului față de lume
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cosmosul, care suie transfigurat în lumina cerească. E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual, după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului. A despărți această idee de dogma care o conține și a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
roman foileton, fără a fi astfel. Între 1944 și 1945 e translator pe Frontul de Vest, iar după 1945 publică în „Națiunea română” din Cluj. În 1945 își ia licența cu teza De la arhetipurile lui C. G. Jung la categoriile abisale ale lui Lucian Blaga, coordonată de Lucian Blaga, iar în 1946 ocupă prin concurs postul de asistent la Catedra de estetică și critică literară a Facultății clujene. În 1947 își depune teza de doctorat cu tema Funcția epistemologică a metaforei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
structuri a priori. Cunoașterea propriu-zisă devine posibilă datorită unor structuri numite de Blaga „categorii ale receptivității cognitive”, în timp ce creația este modelată de „categorii ale spontaneității plăsmuitoare”13. Primele aparțin conștiinței, celelalte inconștientului. Cele din urmă sunt numite, de aceea, și „abisale”. „Dacă ni se permite să întrebuințăm o metaforă - scrie Blaga - am spune că există un etaj al conștiinței și un subsol al inconștientului, fiecare cu garnitura sa specifică de categorie, deosebite prin chiar structura lor.”14 Categoriile receptivității cognitive structurează
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]