2,175 matches
-
Se vede, fie și din câteva exemple, că Lucian Boz nu este un demolator de statui. Pe Ion Barbu, de pildă, îl execută elegant („în definitiv, ce vrea omul acesta cu poezia sa? Nici mai mult, nici mai puțin decât absolutul. Absolutul este un gong, care de-atâta izbire începe să sune dogit.” - p.58), deși are, în ce-l privește, dezamăgirile unui iubitor de forme frumoase, mai mult decât de esențe alambicate. E firesc, atunci, să-i placă, mai degrabă
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
vede, fie și din câteva exemple, că Lucian Boz nu este un demolator de statui. Pe Ion Barbu, de pildă, îl execută elegant („în definitiv, ce vrea omul acesta cu poezia sa? Nici mai mult, nici mai puțin decât absolutul. Absolutul este un gong, care de-atâta izbire începe să sune dogit.” - p.58), deși are, în ce-l privește, dezamăgirile unui iubitor de forme frumoase, mai mult decât de esențe alambicate. E firesc, atunci, să-i placă, mai degrabă, tristețile
Momentul și schițele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5002_a_6327]
-
intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare. Competența absolută și albă - toată lumea moare - e întâmpinată cu zeci de pagini de șubrezire a absolutului ei implacabil. Specia de jurnal pe care a născocit-o instrumentează, ca-ntrun veritabil „proces”, trecerea. În viațaspre- moarte, „totul e să mergi în tine până dai de gol”. În forfota alterilor stârniți la vorbă, golul abia de se întrezărește. 3
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
conștiinței culturale, pentru a se putea regă si în hedonismul contempla- ției: „Aș putea căuta, desigur, triunghiuri sparte,/ cuburi și romburi de sare-n muzica apei, -/ mă mulțumesc doar cu albastru și verde” (Nostalgii). O mică parabolă stabilește antinomia dintre absolutul formei și contingentul suferinței: „Cîndva, m-am imaginat un cîine care,/ uimit de cercul pur scris de-o rană,/ uită să muște din carnea/ deschisă și sîngerîndă sub ochii lui”(Rana). Care să fie soluția unui atare conflict, să recunoaștem
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
senzoriale, cu sonorități inedite și cu un lexic somptuos, cu îndrăzneli poetice nemaiîntâlnite, mai cu seamă în cele trei mari poeme, Fábula de Polifemo y Galatea (1612), Soledades (1613), Panegírico al duque de Lerma (1617). Cerebralul și imaginativul Góngora țintea absolutul, prin detașarea de realitatea imediată. Caracterul și comportamentul său sunt reflectate genial și în portretul pe care i l-a făcut Velázquez în 1622, aflat la Museum of Fine Arts din Boston, în care Jorge Guillén recunoștea un „[...] don Luis
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
La Tazlău ): naratorul se întoarce fără nici un entuziasm acasă, la Piatra Neamț, adică acolo de unde voise de fapt să fugă. Încheierea cuminte a povestirii, regăsirea locului familiar și uzat, seamănă mai degrabă a constat de înfrîngere: experiența evadării și a căutării absolutului sub forma întîlnirii cu natura primordială are aerul de a se fi terminat printr-un eșec. Singura carte a lui Hogaș, Pe drumuri de munte, nu face altceva decît să consemneze, indirect, imposibilitatea de a găsi solitudinea absolută și mai
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
și prezența altor superlative: „Modelul de vârf, cel mai cel, ăl mai al dracu’, are un procesor” (imidoresc.wordpress.com/2010); „Suuuuuuuper! e cea mai cea!!!” (concurs.infopro.ro). Amplificarea emfatic-ironică se manifestă, de altfel, și în combinație cu superlativul absolut, în formula cel mai foarte - a cărei agramaticalitate voită este semnalată prin acumulare: „e cel mai foarte perfect sondaj (parvan.ro); „cel mai foarte super convingător” (liviualexa.ro); „e cel mai foarte super mega tare...” (muzica.ro); „ar fi cel
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă a lirismului, apare congruentă cu textul sacru, confruntîndu-se ca atare cu cotidianul anost. E un impact aici între absolutul Scripturii și contingentul bietei noastre viețuiri fenomenale: „citeam în Psaltirea / picată cu ceară. ploaia aceea neîncetată. ia să mai / răbdăm un pic / mi-am zis. oameni uzi, grăbiți prin ploaie, / alergau fără țintă”. Dincolo de acest orizont al scrisului plin de
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
așa cum cerea cuviința străbună. Dar cîte n-aș mai putea să-mi amintesc în legătură cu Zubașcu! În ipostază de poet, el dorea, astfel cum mi-a spus deseori, să fie socotit o simplă verigă în lanțul generațiilor, o fragilă legătură între absolutul trecutului și absolutul viitorului. De aici modestia fundamentală a eului său, care se smerea în fața umanității locale, parte organică a umanității întregi. Zubașcu nu făcea caz de individualizare, nu era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
străbună. Dar cîte n-aș mai putea să-mi amintesc în legătură cu Zubașcu! În ipostază de poet, el dorea, astfel cum mi-a spus deseori, să fie socotit o simplă verigă în lanțul generațiilor, o fragilă legătură între absolutul trecutului și absolutul viitorului. De aici modestia fundamentală a eului său, care se smerea în fața umanității locale, parte organică a umanității întregi. Zubașcu nu făcea caz de individualizare, nu era ros de ambiția unei cazuistici distincte. De aici suflul epopeic al multora din
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
adnota acum e un poet precumpănitor al trupului omenesc. Ipostază ce cam lipsea la liricii amintiți. Sub pana d-sale corpul capătă o gravitate de nud antic, de statuă înlănțuită de blestemul crizei omului modern. Aspirația poetului e spre un absolut al cuprinderii ființei, cu ambele ei laturi, sufletească și carnală, zădărnicită de o neputimță ea însăși activă, violentă. Spasmele acesteia par a imita vitalitatea ce i se refuză (S-a sinucis aruncîndu-se-n cer). Starea de spirit caracteristică e aici o
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
prima. Însă acum, mi se pare, numai aceasta din urmă a mai supraviețuit - prima s-a spulberat” (p. 19). Așadar, obsedat de legătura dintre vii și morți (p. 40), Stratis luptă cu decadența, dedicându-se unui ideal sublim: doar atingând absolutul, omul va ști ce are de făcut în lume, operă neîndoielnic supraomenească, dar cu finalitate grecească. Spiritul trebuie să se afle pe sine însuși, nemișcat (p. 42), pentru ca, mai apoi, „lucrurile exterioare” să se miște (armonios și în spiritul adevărului
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
în viziunea lui Mălăele, Cornișteanu, Delakeza, Ogășanu, Rusu, Cerasela, Constantin, Mihali, Ilie Gheorghe etc. - ne arată o lume gravă, vioaie, sonoră, fără cap! Evident, politica este descăpățânată, astfel încât nepăsarea cointeresată să echivaleze divinul din om și din societate! Dandanache, Apoliticul Absolut, nu e un ins cu ifose intelectuale! În fond, nici Isus n-a fost un ins cu studii superioare, nici măcar la universități particulare!... Agamiță de ce ar fi?! Nici Agamemnon, regele, n-a fost! ?i, vai, Agamemnon a pierit căsăpit de
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
lungul timpului pentru a desluși traseul eroului ca exponent al naturii umane experimentând erotismul și întâlnind demonicul; prins între două lumi, cea a mitului medieval și cea a modernității ca întruchipare a dorinței și forței vitale, el devine prototipul rebelului absolut care sfidează morala și legile societății în numele unui individualism extrem. În prima sa replică, lansată către Donna Anna „Chi son Io tu non saprai ” el se drapează în mantia misterului atât de drag romanticilor, aruncând o provocare nu numai către
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
legătura euforică cu divinul. Arta (când e artă, firește) este mai presupus de orice des-vrăjire, exorcisare. Nu uita și pe Kafka; și el a scris că poezia e rugăciune. Și pentru Proust (care știa ce-i păcatul) arta era regăsirea absolutului. Iar în Dr. Faustus, sunt convins că dreptate are der Tonsätzer (Tonsetser) întrucât scapă de sub stăpânirea demonului și poate redeveni la fel de cuminte ca Serenus. În orice caz, nu te lăsa ispitit să crezi că dreptate are un Serenus tâmp. Dumnezeu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
oamenii nu sunt idei. Nu au aceeași capacitate de a se lăsa îmblânziți sau luați în stăpânire. Nici accesibilitatea personajelor din cărți, despre care ni se pare, nu de puține ori, că știm totul. Pietraru află, pe pielea lui, că absolutul e, câteodată, mai la îndemână decât relativul plin de întorsături. Nu-i de mirare, atunci, că-l preferă, fie și în forma sacrificiului suprem. Trivializând, Pietraru e un om antrenat pentru competiție. Pentru regulile ei raționale. Nu pentru un joc
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
lucru pe care-l citești, cu Radu Stanca, care te privește cu bonomie și face nu știu câte spirite văzând conflictul care se ivește între doi prieteni în cadrul micului nostru grup, cu Ion D. Sârbu, cu sarcasmul lui și cu batjocura lui absolut necruțătoare la adresa noastră. Toate acestea scăldate într-un fel de baie de prietenie incipientă, prietenie care s-a realizat pe urmă, treptat. M.I.: De traducerea lui Faust cum v-ați apropiat? De unde ați pornit? Șt. A.D.: Eram profesor la Gurahonț
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
fi o „dureroasă însoțire de moarte, dragoste și viclenie”, cu îndepărtat ecou rilkean. În de sine călătorind va parcurge hărți adormite, cartiere sănătoase ”în care nu e nici iarnă nici vară/ci numai o căldură elastică adaptabilă/ pentru-a ilustra Absolutul”. Va poposi în ograda cu nuci nurlii, pepeni cutezători și galeșe femei, va celebra Lumea, în această existență în care ”viața și moartea abia se ating/ cum degetele îndrăgostiților”. Mai ales va cerceta pustiul oglinzilor, „Scârțâitor de zăpadă” (acest cum
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
putea fi imaginea Lui Dumnezeu dacă nu s-ar reflecta În cunoaștere. 2667. Cunoașterea nu se supune decât iubirii, deci Dumnezeului din noi. 2668. Cunoașterea va cere mereu un subiect acestei lumi În afară de absolut. 2669. De ce nu poate accepta cunoașterea absolutul? Tocmai fiindcă oglinda cunoașterii absolutului a fost spartă de Dumnezeu la ceasul creației privind lumea noastră Într-un singur ciob. 2670. Cunoașterea este o alianță În sine, compusă din aspirațiile sale și ceea ce poate inspira. 2671. Doar cunoașterea posedă voință
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
dacă nu s-ar reflecta În cunoaștere. 2667. Cunoașterea nu se supune decât iubirii, deci Dumnezeului din noi. 2668. Cunoașterea va cere mereu un subiect acestei lumi În afară de absolut. 2669. De ce nu poate accepta cunoașterea absolutul? Tocmai fiindcă oglinda cunoașterii absolutului a fost spartă de Dumnezeu la ceasul creației privind lumea noastră Într-un singur ciob. 2670. Cunoașterea este o alianță În sine, compusă din aspirațiile sale și ceea ce poate inspira. 2671. Doar cunoașterea posedă voință nu și omul, tocmai datorită
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
vreodată În deșertăciunea acestei lumi, În schimb oricât de mult am Încerca să alergăm de Iluzia Vieții vom reuși doar să ne amăgim. 2731. Oare putem fi mai Încolo cu o treaptă a cunoașterii, atât timp cât unica treaptă a cunoașterii este absolutul acesteia? CUVÂNT 2732. Cuvântul este moartea instinctului. 2733. Cuvântul este lumea ființei. 2734. Cuvântul este universul sufletului. 2735. Cine nu se regăsește În cuvânt e pierdut de sine. 2736. Cuvântul este lacrimă În care se pierde iubirea. 2737. Cuvântul este
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
Ei au ieșit din scenă, forțat, la începutul anului funest 1948 (unii mai înainte) când începea o eră sumbră de îngheț ideologic, de aliniere fără excepție la normele realismului socialist, instituit ca metodă unică de creație de partidul comunist. Deținător absolut al puterii politice, după abdicarea silită a Regelui, partidul comunist nu va întârzia să declanșeze un proces pustiitor care poate fi socotit prima noastră revoluție culturală, de inspirație sovietică, urmată de a doua, în 1971, de inspirație chineză. Scriitorilor cu
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
surzi-nesurzi, muți-nemuți, orbi-neorbi) pentru toate-ale lumii acesteia cine va plăti nota la ceasul socotelii finale?! Noi (eu unul, cel puțin) n-avem cu ce, că am fost, suntem și vom fi mereu datornici pe vecie... DUMNEZEU (surdul, mutul, orbul, neînțelesul absolut) nici într-un caz n-are de unde (sărac lipit cerului cum îi) că EL nu plătește, el pedepsește, răsplătește! Între adevăruri În niște bălării de la marginea unui cimitir de țară, un adevăr gelos, stătea la pândă să pună gheara pe
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
glorioase de tipul Ťa salvat lumeať sau cutremurătoare - Ťar trebui împușcatť." Piraterii și declarații de dragoste Cum ne-a obișnuit, revista Tribuna ne oferă în numărul 74 destule articole numai bune de citit în după-amiezele friguroase ale toamnei: Oana Pughineanu (,Absolutul de buzunar"), ancheta ,Editurile clujene la ora adevărului" la care răspund Irina Petraș (Casa Cărții de Știință), Mircea Petean (Limes) și Vasile Geroge Dîncu (Eikon), Adrian Costache (Moștenirea lui Heidegger) sau Ion Simuț (Declarație de dragoste pentru generația '60) care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
dar nu în esența sa numenală (deus pseudorevelatus), acesta din urmă se amuză crud pe socoteala ființei raționale" (p. 212). În sfârșit, să mai notez că, după părerea lui Dumitru Micu, eternul feminin în poezia argheziană se situează la antipodul absolutului întruchipat de Dumnezeu (p. 225) și primește frecvent conotațiile nehotărârii și ale ambiguității. Alături de cei doi poli (Dumnezeu și femeia), țăranul, țara și istoria configurează motivele lirice fundamentale în opera argheziană. În această nouă interpretare a lui Arghezi, materializată în
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]