590 matches
-
compartimentare asem?n?toare cu cea a gr?dinii, picturi, stucuri aurite, covoare ?i tapiserii ilustreaz? teme alegorice, �ntr-un stil mo?tenit de la P. de Cortone � studiat de Le Brun �n Italia � dar f?r? iluzionism. 4. Versailles: art? ?i absolutism �n deceniul �60, Colbert se str?duie?te s? duc? la bun sf�r?it proiectul Luvrului, de?i Ludovic al XIV-lea nu dore?te s? se fixeze la Paris. Mansart (1662), Le Vau (1664), Bernini (1664-1665) propun planuri
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Italia (secolele al XV-lea ?i al XVI-lea) ........................................... 2.�Rena?terea �n Europa ............................. Clasicismul: normă ?i puterea ......................... 1.�Clasicismul �n Fran?a: primele manifest?ri ............................................ 2.�Elaborarea limbajului clasic .................. 3.�Vaux-le-Vicomte ?i marele stil francez .................................................. 4.�Versailles: art? ?i absolutism ................. 5.�Arhitectură �n afară Versailles-ului ....... 6.�Academia de arhitectur? ?i artă oficial? ........................................... Barocul: un nou spa?iu arhitectural ?i urban ............................................................... 3.�Barocul iberic: Spania ?i Portugalia ...... 4.�Barocul englez ....................................... Neoclasicismul, arhitectura Luminilor (1750-1820) ..................................................... 1.�Excesul de istoricism ............................. 2.�Arhitectur
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Vattimo: dimensiunea kenotică a carității Gianni Vattimo, teoretician al "gândirii slabe", socotește secularizarea nu renunțare la religie, ci împlinire a vocației acesteia 10. E kénosis, golire de Sine a divinului care se coboară mântuitor la condiția umană. Epoca metafizicii, cu absolutismele ei și pretenția identității dintre adevăr și autoritate s-a încheiat, arată filosoful italian. Filosofia contemporană înregistrează reorientarea interesului de cunoaștere de la adevărul obiectiv spre caritate. Nu mai e chiar de actualitate îndrăzneala proclamării inexistenței lui Dumnezeu, numai pentru că Acesta
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
numai mai târziu i se adaugă individualizările empirice. Adoptând ideea unei scări absolute a valorilor pierdem în mod inevitabil contactul ou relativitatea judecăților individuale. Un Absolut încremenit este opus unui șuvoi de judecăți individuate lipsite de valoare. Teza nesănătoasă a absolutismului și antiteza deopotrivă de nesănătoasă a relativismului trebuie să fie înlăturate și înlocuite printr-o sinteză care să dinamizeze scara valorilor însăși, fără să renunțe la ea ca atare. "Perspegtivismul", cum am numit această concepție, *19 nu înseamnă o anarhie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poezie : mai nedrepți cu romanticii, ei îi salvează cel puțin pe Blake și Keats. Suntem de părere că nici un critic literar mu poate să se limiteze la "generaționism" (care neagă existența unei norme estetice) sau dimpotrivă, să adopte exclusiv un absolutism atât de steril și atât de didactic ca acela al "rangului fix". El se poate exprima uneori ca un "generationist" doar din spirit de contradicție sau din dorința de a aborda și a înțelege un scriitor din trecut prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
3.2.2. Rolul proprietății în construcția socială / 180 3.3. Starea naturală comercială / 185 Capitolul 4. Teoria suveranității limitate / 201 4.1. Libertate și comunitate politică / 201 4.1.1. Poporul suveran / 207 4.2. Separarea puterilor și critica absolutismului / 213 4.2.1. Principiul separării și ierarhiei puterilor / 214 4.2.2. Critica puterii absolute arbitrare / 224 4.3. Obligația politică drept obligație morală / 235 4.3.1. Problema obligației la Hobbes / 237 4.3.2. Problema obligației la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a prezerva binele comun; 2) Legea naturală pretinde respectul acordurilor și contractelor; 3) Comunitatea și fiecare individ în parte au dreptul de a se apăra împotriva folosirii ilegitime a forței 5. Aceste principii au ghidat mișcarea de rezistență împotriva absolutismului și au constituit principala linie de argumentare împotriva doctrinei patriarhaliste a lui Filmer care, după 1680, a devenit ideologia oficială a partidului tory, susținător al monarhiei de drept divin, al privilegiilor feudale și al intoleranței religioase de pe poziții anglicane radicale
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legea îl face pe rege, ci regele face legea, așa cum rezultă nu numai din tradiția testamentară, dar și din tradiția monarhiei engleze. În acest scop el se sprijină pe acele acte ale parlamentului care, începând cu Magna Carta, dovedesc tezele absolutismului, cum ar fi constituirea tribunalelor sau chemarea parlamentului. Acestea au fost întotdeauna constituite sau chemate pentru a servi puterii regale și au avut întotdeauna un caracter provizoriu și derivat. Ideea unui parlament permanent este, prin urmare, o absurditate. 1.2
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
criticile aduse de Filmer și de episcopul Bramhall), cât și din tabăra parlamentară și puritană (în special republicanii radicali precum Harrington și Lawson). Pentru cei dintâi Leviathan era un "catehism al rebelului", iar pentru cei din urmă un "abecedar al absolutismului"66. 1.2.3. Patriarhalismul moderat. Contra Hobbes În contextul primei crize, Filmer a publicat, în 1648, The Necessity of the Absolute Power of All Kings: And in particular, of the King of England, precum și Anarchy of a Limited or
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care regele le-a respins în al său Răspuns la cele Nouăsprezece Propuneri. O serie de parlamentari de frunte printre care Edward Hyde (viitorul lord Clarendon sub Carol al II-lea)67 au susținut o cauză moderată, acuzând parlamentul de absolutism și susținând totodată că monarhia engleză și-a asumat cu mult timp în urmă angajamentul de auto-limitare a puterii, pe care regele actual ar trebui să-l respecte. Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Soveraigne în care amestecă doctrina lui Hobbes cu doctrina regalismului constituțional, respingând monarhia mixtă, dar prezentând-o în maniera atrăgătoare a lui Edward Hyde. Acest episod nu a fost deloc favorabil receptării doctrinei contractualiste a lui Hobbes, cu toate că Hobbes susținea absolutismul. Teoria dreptului natural era deja folosită de radicalii parlamentari, iar logica impecabilă a lui Hobbes putea fi considerată drept un "catehism al rebelului". Această expresie a fost folosită de episcopul John Bramhall în scrierea sa The serpent- salve (1643) în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
serioasă problemă pentru revendicarea suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost considerat de către regaliști un agent al rebeliunii și un susținător al lui Cromwell 75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil. În scurtă vreme, termenul hobbism va desemna, atât pentru regaliștii anglicani cât și pentru republicanii puritani, orice doctrină neconvenabilă în plan politic și religios. O dată cu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
social. Pe măsură ce conflictele politico-religioase amenințau fie suveranitatea internă, fie libertatea de conștiință, conceptul dreptului natural a fost folosit pentru a justifica limitarea suveranității interne. Tocmai de aceea a fost Hobbes un filosof atipic în cadrul paradigmei dreptului natural; el a justificat absolutismul cu o teorie care era menită să limiteze suveranitatea. Totuși, se cuvine să amintim că Leviathan a fost prima lucrare de filozofie politică în care suveranitatea a fost definită în acord cu principiul de la Westfalia (1648). Putem spune că există
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de Locke lui Pufendorf, între 1681 și 1682, a fost cel mai probabil "sursa argumentului său despre starea naturală cooperativă"88. Această ipoteză a stării naturale ca sursă de drepturi și obligații se va dovedi esențială în justificarea rezistenței față de absolutism. Ea va constitui ideea centrală în jurul căreia se va constitui doctrina whig, în timpul crizei Excluderii. 1.3.2. Whig și Tory. Criza Excluderii Pentru a înțelege Criza Excluderii și apariția mișcării whig "este necesar să acordăm simultan atenție continuității ideologice
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
numai lui Filmer, dar în bună măsură și lui Hobbes, pentru că autorul Leviathan-ului susținuse că suveranul nu poate fi supus judecății supușilor și că este responsabil numai față de Dumnezeu. Pentru whigi, acesta nu era decât un mod de a susține absolutismul filmerian cu argumentul dreptului natural, deci era o pervertire a ideii de drept natural. Hobbes va deveni însă interesant pentru cei mai sofisticați dintre tory, în special pentru aceia dintre ei care vor îmbrățișa erastianismul hobbesian și, mai târziu, se
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
să vizeze în mod implicit și teoria lui Hobbes, pe care Al doilea tratat o reformează și o respinge în același timp. O serie de interpreți ai filosofiei politice a lui Locke au considerat că filosoful englez nu critică numai absolutismul lui Robert Filmer, ci și pe acela al lui Hobbes. Vaughan, spre exemplu, spunea că "tratatul lui Locke este o armă cu două tăișuri: unul îndreptat împotriva lui Filmer și a dreptului divin, celălalt împotriva lui Hobbes"58. Așa cum am
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Magna Carta; originea ei autentică a fost dreptul saxon, anterior cuceririi normande. Tocmai de aceea a fost susținută teoria monarhiei mixte de patriarhaliștii moderați (Bramhall) și de regaliștii constituționaliști (Clarendon). În perioada în care a început Filmer să scrie Patriarcha, absolutismul lui Iacob I provoca reacțiile parlamentului în numele "vechilor libertăți". În ceea ce privește noile libertăți care erau susținute de puritanii radicali și care au provocat reacția lui Filmer, trebuie să remarcăm că teoria filmeriană nu găsește un sprijin solid în practica politică engleză
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
găsește respinsă ca o ipoteză falsă. Modalitatea în care Locke definește starea naturală este legată în primul rând de o dificultate pe care o ridică doctrina din Leviathan. Hobbes fusese și el un adversar al patriarhalismului, dar nu și al absolutismului. La Hobbes, caracteristica cea mai importantă a stării naturale este egalitatea dintre oameni, definită în raport cu facultățile trupului și ale sufletului. Pentru că în această stare lipsește suveranitatea, iar resursele naturale sunt limitate, omul natural este redus la statutul de individ rațional
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
recuperează astfel libertatea originară și pot întemeia un nou legislativ. 3.3. Starea naturală comercială Tocmai în acest punct se află mărul discordiei: a concepe dreptul pozitiv ca pe o sancțiune a legii naturale față de natura umană, înseamnă a justifica absolutismul, ca fiind modalitatea cea mai sigură prin care legea naturală este repusă în drepturi. De aceea, Locke nu poate accepta ideea că starea naturală este în mod originar o stare de război. Plecând de la această idee falsă, Hobbes gândea absolutismul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
absolutismul, ca fiind modalitatea cea mai sigură prin care legea naturală este repusă în drepturi. De aceea, Locke nu poate accepta ideea că starea naturală este în mod originar o stare de război. Plecând de la această idee falsă, Hobbes gândea absolutismul ca pe o sancțiune adusă naturii umane. Dimpotrivă, Locke gândește războiul civil (englez) ca pe o sancțiune legitimă a absolutismului. Dar, dacă revoluția trebuie să răstoarne tirania, ea trebuie să mențină și să garanteze proprietatea. Proprietatea este punctul central al
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
accepta ideea că starea naturală este în mod originar o stare de război. Plecând de la această idee falsă, Hobbes gândea absolutismul ca pe o sancțiune adusă naturii umane. Dimpotrivă, Locke gândește războiul civil (englez) ca pe o sancțiune legitimă a absolutismului. Dar, dacă revoluția trebuie să răstoarne tirania, ea trebuie să mențină și să garanteze proprietatea. Proprietatea este punctul central al teoriei lui Locke, ea supraviețuiește stării naturale de război, dreptului pozitiv și războiului civil. Locke acordă o (prea) mare importanță
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sunt sau nu conforme contractului inițial. Aceasta întrucât, așa cum rezultă din Eseu asupra intelectului omenesc, cunoașterea se bazează pe experiență și nu pe o facultate misterioasă care face din politică domeniul exclusiv al filosofilor. 4.2. Separarea puterilor și critica absolutismului Plecând de la scopul principal pentru care a fost creată societatea civilă, și anume ca oamenii să poată beneficia în pace și securitate de proprietățile lor, precum și de la constatarea că acest lucru nu este posibil decât dacă există legi pozitive, Locke
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
absolută și cea arbitrară. Astfel, o putere este absolută dacă cel ce o deține nu admite nici un fel de rezistență din partea supușilor sau vreo limitare din partea vreunei puteri concurente (cum ar fi, de exemplu, Biserica sau parlamentul). Unii teoreticieni ai absolutismului au vorbit fie de autolimitarea puterii regale, fie de autojustificarea rațională a acțiunilor. Un exemplu pentru autolimitare ar fi patriarhalismul lui Bramhall, iar un exemplu pentru autojustificare ar fi Iacob I care spunea: "Este treaba supușilor rebeli să discute ceea ce
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fi întotdeauna tare nemulțumit să văd că puterea mea e discutată, dar voi fi mereu gata să arăt rațiunea actelor mele"62. Nici autolimitarea, nici autojustificarea nu se bazează însă pe o regulă stabilă și, de aceea, acest tip de absolutism merită și atributul de arbitrar. În ceea ce privește puterea arbitrară, aceasta este exercitată în funcție de bunul plac al celui ce o deține, și nu în funcție de legi. Prin urmare, puterea absolută nu este în mod necesar arbitrară, la limită ea poate fi chiar una
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
este un argument de tip realist care redeschide în mod neașteptat "cazul" Hobbes. Punând mai mult accent pe natura umană originară și pe caracterul optimist al religiei creștine, Locke eludează aspectul utilitarist al contractului. Aceasta îi permite să respingă justificarea absolutismului prin ideea calculului pesimist, ca la Hobbes: tirania nu-și poate afla originea nici în starea naturală, nici în contractul social. În interpretarea optimistă a naturii umane, contractul nu servește numai în scopul securizării vieții și proprietății, ci și în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]