487 matches
-
mare importanță și pretinsese pentru sine puținul care conta cu adevărat. Senatorii emanau legi, el punea să fie executate concret. Cu respectarea formală a prerogativelor și convențiilor republicane, senatorii, magistrații, adunările își mențineau vechea rutină; pentru el fusese inventată funcția absolutistă de princeps civitatis. Lăsase Senatului plăcerea de a-i alege pe toți proconsules ai liniștitelor provinciae din interiorul imperiului; sensibilele și neliniștitele provinciae recent cucerite, cele de la granițele unde se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
divin. Tendința de autonomizare, de purificare extrem(ist)ă este, în fond, reflexul disperat al unei nevoi de autodefinire radicală, de identitate „nouă” și „esențială”, în condițiile în care identitatea/reprezentarea tradițională - destabilizată - își pierduse legitimitatea de facto. O pasiune absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
G. Călinescu mai tîrziu -, „un joc literar inteligent, pe care îl practică adolescenții isteți”. Se pare totuși că era ceva mai mult decît atît: confreria de elevi de la liceul bucureștean „Gh. Lazăr” - autointitulată „Capul de rățoi” - indică o asumare existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest și introvertit care parodia curent automatismele burgheze, meloman, pictor și compozitor diletant, care frecventa asiduu concertele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj și al vechilor convenții. Urmuz — virus anarhic, nihilist într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
votat Împotrivă, pentru că nu voia să pară deplasat. Ar fi trebuit să știe mai bine și să nu admită un vot democratic În cadrul unei expediții turistice. Din moment ce ești conducător de grup, nu ai de ales: trebuie să fii un conducător absolutist. Vera a Încercat să-și exercite dreptul de veto al șefului, obișnuită fiind să lucreze În cadrul unei organizații al cărei șef suprem era. Ca un lider Înnăscut ce era, avea pretenția să se ajungă la un consens, iar prin intermediul deciziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asigurator al populației defavorizate ca urmare a procesului modernizării îi servesc lui Gusti ca surse de legitimitate a unei Monarhii care intervine social. Monarhia lui Carol al II-lea în anii ’30 este construită prin școala gustiană ca un regim absolutist iluminat de autoritate socială, mai degrabă decît un stat de drept social cu regim democratic”. Impecabile prin acuratețea argumentației neafectate de accente moralizante sunt evaluările raporturilor dintre școala Gusti și statul liberal (y compris moștenirea haretistă, continuată de ministrul Constantin
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
fi puși să judecăm în afara legii, mimând existența acesteia, forțând interpretări voite de ei, poate chiar până la răstălmăcire. - Așa ceva nu se poate. - Dar acolo se va ajunge dacă-l scoți pe judecător din locul lui în bătaia vântului; statul devine absolutist, nici un control nu-l mai stânjenește, iar justiția anihilată. Mai mult chiar - și asta e treapta cea mai de jos - va putea fi folosită drept instrument în mâna puterii statale. - Nu înțeleg. - Când o să-nțelegi, colega, o să fie prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
generat multe răscoale în provinciile subordonate. Prima dintre răscoale a avut loc la 24 aprilie 1518, în Liban, înăbușită cu multă cruzime. În timp ce reprima răscoala de la Beirut, alta începea în Anatolia de est. Aceste răscoale au zdruncinat din temelii sistemul absolutist otoman. De numele sultanului Selim este legată și crearea primei flote otomane, turcii permițându-și confruntări navale cu puterile europene creștine. Scopul sultanului era acela de a înlătura supremația maritimă a Veneției și Spaniei în Marea Mediterană. Selim a fost și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
fostul regat catolic. Cu cât turcii erau mai puternic și transformau regiuni din centrul Europei în teritorii organizate după sistemul lor, cu atât Imperiul Habsburgic era și mai puternic. Secolul al XVII-lea nu reprezintă nu mai perioada consolidării monarhiilor absolutiste, ci și a confruntărilor dintre Imperiul Otoman și cel Habsburgic. Este perioada schimbării raportului de forțe în Europa Centrală. La sfârșitul acestui secol se va impune o nouă putere, Rusia și dinastia Romanovilor. Kara Mustafa Asediul Vienei, 12 septembrie 1683
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
o nouă putere, Rusia și dinastia Romanovilor. Kara Mustafa Asediul Vienei, 12 septembrie 1683 Marile confruntări dintre otomani și habsburgi vor continua în secolul al XVII-lea, asediul Vienei din anul 1683 fiind preludiul celor cinci războaie dintre aceste imperii absolutiste. Un rol important în organizarea ofensivei din 1683 l-a avut marele vizir Kara Mustafa, născut în anul 1634, cunoscut și sub numele de Moktul Mustafa. Între 1676-1683 a deținut această mare demnitate în cadrul statului otoman, conducând armata turcă în cadrul
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
va înșela niciodată în așteptările lui, așa încât se va vedea că temeliile pe care și-a înălțat puterea erau trainice. Principatele de acest fel sunt puse la grea încercare atunci când trec de la o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest ultim caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atârnă întru totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
în așteptările lui, așa încît se va vedea că temeliile pe care și-a înălțat puterea erau trainice 28. Principatele de acest fel sînt puse la grea încercare atunci cînd trec de la o formă de guvernare largă la un regim absolutist; căci principii acestor state guvernează fie prin ei înșiși, fie prin mijlocirea diferitelor magistraturi. În acest caz, situația lor este mai nesigură și mai primejdioasă, deoarece ei atîrnă în totul de voința acelor cetățeni care ocupă diferitele magistraturi, iar aceștia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
familia imperială, a determinat Senatul să-l declare inamic public. A murit la treizeci și unu de ani, în primăvara anului 68, când s-a sinucis cu ajutorul secretarului său, Epaphroditus. În timpul domniei sale, care s-a transformat treptat într-o monarhie absolutistă, a avut și inițiative pozitive: măsuri în favoarea poporului și a celor din provincie, opere publice, tăierea istmului Corint etc. Noricum: corespunde nordului Austriei actuale, unei părți a Stiriei și Tirolului oriental. Ocrea: apărătoare de metal ce acoperea gamba gladiatorilor în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
renascentiste atât de des descrise ca fiind strălucitor de originale s-au dezvoltat într-un interval evolutiv mult mai lung, care a început cu evoluția intereselor și privilegiilor create în timpul "Epocii întunecate" a Europei și s-a extins până la statul absolutist și dincolo de el. Comisarul și Republică Partea I Printre cele mai vechi documente florentine în care comisarii sunt menționați în mod clar există trei scrisori din septembrie 1364 adresate Signoriei din Florența de către doi reprezentanți florentini la Sân Miniato și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Torino, 1970. (degli) Albizzi, Rinaldo, Commissioni, vol. 3, Cesare Guasti (ed.), Cellini, Florența, 1867-1873. Altieri Magliozzi, Ezzelinda, Archivio del comune di Pistoia conservato nell'Archivio di stato. Inventario, La Nuova Italia, Scandicci, 1985, p. 87. Anderson, Perry, Lineages of the Absolutist State, NLB, Londra, 1974. Antoine, Michel, "Genèse de l'institution des intendants", în Journal des savants (1982), pp. 283-317. Antoniella, Augusto, "Vicariati e vicari nell'organizzazione territoriale dello Stato Fiorentino", în Luigi Borgia, Gli stemmi del Palazzo d'Arnolfo di
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dezvoltarea unei clase conducătoare în diferite țări europene se găsește în J. A. Armstrong, The European Administrative Elite, Princeton University Press, Princeton, 1973, passim. O stratigrafie hintzeană a ancien régime este fundamentală pentru analiză lui Perry Anderson, Lineages of the Absolutist State, NLB, Londra, 1974. Afirmația lui că absolutismul reprezintă o continuare a ordinii feudale doar prelucrează perspectiva importantă a lui Hintze. 20 Scrisoare către Signoria la 6 septembrie [1364] de la Niccolò Giugni și Filippo di messer Alamanno Adimari, commissari voștri
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cehi și slovaci. Astfel, a fost inventată o nouă limbă, cehoslovaca, fără a se ține seamă că între limba cehilor și a slovacilor existau diferențe semnificative. Cazul Finlandei. Naționalismul finlandez s-a manifestat prin opoziția față de ruși și de regimul absolutist. Deși, în perioada interbelică, mai existau bătrâni vorbitori de limbă rusă, generațiile tinere au refuzat să mai aibă orice fel de contact cu cultura de la răsărit. Pe acest fond, s-au construit mituri clasice ale naționalismului, legate de popoarele de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
printre istoricii fără preocupări `n domeniul psihanalizei. De pildă, istoricul marxist Perry Anderson punea profitul progresului tehnico-științific, tradus `n termenii acumulării de capital, ai dezvoltării cunoașterii științifice și ai trecerii de la feudalism la capitalism, pe seama `ntăririi forței militare a statului absolutist `n Europa Occidentală, `ncep`nd cu secolul al XVI-lea (vezi Perry Anderson, Lineages of the Absolutist State, Verso, London - New York, 1979, pp. 29-32). `n teoria lui Foucault privind relația dintre cunoaștere și putere, aceasta din urmă este figurată ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tradus `n termenii acumulării de capital, ai dezvoltării cunoașterii științifice și ai trecerii de la feudalism la capitalism, pe seama `ntăririi forței militare a statului absolutist `n Europa Occidentală, `ncep`nd cu secolul al XVI-lea (vezi Perry Anderson, Lineages of the Absolutist State, Verso, London - New York, 1979, pp. 29-32). `n teoria lui Foucault privind relația dintre cunoaștere și putere, aceasta din urmă este figurată ca puterea justițiară și ea se manifestă `n patru ipostaze diferite: „supliciul” (puterea omnipotentă), „pedeapsa” (puterea omniscientă), „disciplina
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nefavorabile și le diminuează pe cele cu care s-ar putea mândri. „Faptul că am uitat să-i duc desertul care Îi place e de neiertat.” „Mă uit la viața mea și nu găsesc niciun moment vesel.” 5) Generează idei absolutiste și dihotomice. Determină clasificarea tuturor experiențelor În două categorii complet opuse și și-o atribuie pe cea negativă: „Fac totul rău”, „Nimănui nu-i pasă de mine”, „Sunt un laș”. Aceste convingeri reprezintă obiceiuri dobândite, care acționează pe ascuns din
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
se puteau produce Îngrășăminte necesare regenerării mai ușoare a solului ceea ce determina o restrăngere treptată a pârloagelor. Diferențele regionale marcate fizic de albia fluviului Elba se adâncesc la Începutul epocii moderne. Obștile țărănești erau apreciate de administrația statului de tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului absolutist, au existat situații În care dreptul cutumiar a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
țărănești erau apreciate de administrația statului de tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului absolutist, au existat situații În care dreptul cutumiar a fost consolidat prin lege, el menținându-și În continuare competența. În această evoluție autorul invocă alte două momente semnificative care au deschis drumul modernizării. Reformele agrare și eliberarea țăranilor În perioada 1770-1870
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
principiu. Din acest punct de vedere, justețea unui act poate fi, cel putin parțial, o funcție inerent] a naturii actului, indiferent de consecințele pe care acesta le are (vezi capitolul 17, „Deontologia contemporan]” și capitolul 19, „Consecințialismul”). Unii oameni (numiți „absolutiști”) cred c] exist] anumite acte care nu pot fi niciodat] justificate pur și simplu din cauza naturii lor. Persoanele care au opinii absolutiste în leg]tur] cu r]zboiul se numesc pacifiști. Ele cred c] r]zboiul nu este niciodat] justificat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințele pe care acesta le are (vezi capitolul 17, „Deontologia contemporan]” și capitolul 19, „Consecințialismul”). Unii oameni (numiți „absolutiști”) cred c] exist] anumite acte care nu pot fi niciodat] justificate pur și simplu din cauza naturii lor. Persoanele care au opinii absolutiste în leg]tur] cu r]zboiul se numesc pacifiști. Ele cred c] r]zboiul nu este niciodat] justificat. Deși cei mai mulți dintre noi cred c] exist] un argument moral puternic împotriva violenței și a crimelor în r]zboi, pacifiștii sunt diferiți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care consecințele prev]zute ale renunț]rii la descurajare ar fi mult mai grave decât cele ale conținu]rii practic]rii ei. Deci, chiar dac] credem c] mai conteaz] și altceva în afar] de consecințe, si dac] nu suntem absolutiști, nu vom putea evita analizarea descuraj]rii în lumina consecințelor prev]zute ale acesteia. Descurajarea și consecințele Se susține de obicei c] abandonarea practicii descuraj]rii ar avea consecințe mult mai grave decât continuarea ei. Acest punct de vedere este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]