459 matches
-
700 de ani. Turnurile Tower Green și Tower Hill au fost martore multor execuții nobiliare, inclusiv dinastice (Maria Stuart, regina Scoției). Câte drame s-au petrecut între aceste ziduri reci, cât sânge s-a scurs, câte suspine ale victimelor regimului absolutist, în numele coroanei și al lui Dumnezeu! Părăsim Turnul Londrei, nu înainte de a ne încânta privirea cu inegalabila colecția a bijuteriilor coroanei britanice, un adevărat paradis al bogăției și rafinamentului. Dintre exponate se detașează celebra coroană regală încrustată cu 3.000
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
evenimente au marcat mijlocul secolului al XVII-lea: unirea Ucrainei din stânga Niprului cu Rusia (1654, în urma răscoalei cazacilor zaporojeni, conduși de Bogdan Hmielnițki, împotriva stăpânirii poloneze) și răscoala țărănească în frunte cu Stepan Razim (1667-1671). Treptat, Rusia devine un imperiu absolutist, atingând perioadele de glorie sub Petru cel Mare (1682-1725) și Ecaterina a II-a (1762-1796) printr-o politică reformistă în interior, în maniera despotismului luminat european și de expansiune în exterior pentru ieșirea la Marea Baltică, înfruntând Suedia în numeroase războaie
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Pentru orice vizitator, bătrâna capitală simbolizează puterea dominatoare a Kremlinului aristocraților Romanovi, timp de trei veacuri, și a proletarilor comuniști, șapte decenii. Și unii și alții au împins pe firmamentul istoriei figuri grotești de despoți machiavelici, însetați de puteri nemăsurate, absolutiste. Moscova anilor ’80 mi s-a părut o metropolă mamut cu edificii impunătoare, monumente istorice numeroase, catedrale strălucitoare, muzee bine dotate, universități, parcuri îngrijite, stadioane moderne, bulevarde largi, teatre istorice... și inegalabile efigii Kremlinul și Piața Roșie. Îmi amintesc, în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
larg, o rețea de radio și televiziune modernă, o presă diversificată care-i permite fiecăruia să se informeze și să ia atitudine față de principalele probleme ce frământă societatea contemporană. Și nu în ultimul rând o monarhie constituțională deschisă noului. Monarhie absolutistă un mileniu a acceptat trecerea la forma constituțională în 1849, iar din 1953 succesiunea pe linie feminină. Regina Margareta care a preluat tronul, în 1972, se bucură de o largă popularitate. Danezii, ca și ceilalți scandinavi, au un adevărat cult
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
sistem format din parlamentul central și adunări locale, în frunte cu monarhul ales. Dominația nobilimii, care constituia o proporție mai mare a populației față de alte țări europene, a dus la constituirea unei democrații timpurii („o sofisticată democrație nobiliară”), în contrast cu monarhiile absolutiste larg răspândite la acea vreme în restul Europei. Începutul Uniunii a coincis cu o perioadă de putere sporită a Poloniei, o epocă de progres al civilizației și prosperității. Uniunea Polono-Lituaniană devenise o putere influentă în Europa și o entitate culturală
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
deși era foarte diferită de Constituția Poloneză din 3 mai a fostei uniuni statale polono-lituaniene. Aspirațiile polonezilor pentru libertate și pentru păstrarea privilegiilor au fost sursa de fricțiune pentru relațiile polono-ruse. Principala problemă era aceea că țării, care dețineau puterea absolutista în Rusia, doreau să nu aibă niciun fel de îngrădire a puterii lor și în Polonia. Cand în 1825, tarul Nicolae I a refuzat să accepte coroană de rege al Poloniei, dar a încercat să limiteze libertățile polonezilor, Seimul (parlamentul
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
Revoluția Franceză, cu alte cuvinte, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea). Potrivit istoriografiei franceze, această perioadă corespunde începutului Epocii moderne. Termenul regim se referă la regimul politic mai precis la instituțiile statului - tipul de guvernământ - o monarhie absolutistă. Principalul punct de sprijin al doctrinei era dreptul divin al monarhului. Spre deosebire de societatea feudală însă, puterea politică era din ce în ce mai concentrată în mâinile monarhului, cu toate că din unele aspecte aceasta era limitată de corpurile intermediare, de provincii, de parlamente etc. Cu toate că expresia
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
intermediare, de provincii, de parlamente etc. Cu toate că expresia era folosită înainte, termenul este cunoscut în principal datrită lui Alexis de Tocqueville, care îl detaliează în eseul său „"Vechiul Regim și Revoluția"” din 1856. În această lucrare, "de Tocqueville" descrie monarhia absolutistă în funcție de societatea medievală care a precedat-o. Semnificația inițială a termenului utilizată de către revoluționarii francezi era de natură peiorativă, fiind o formă de exprimare a dezaprobării societății anterioare și implicit de aprobare a „Noii Ordini”. Structurile administrative și ale societății
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Titlul corect al monarhului belgian este Rege al Belgienilor și nu 'Rege al Belgiei'. Această formă a titlului dorește să indice o monarhie populară legată de poporul Belgiei, în timp ce prima în perioada obținerii independenței, era considerată o formă caracteristică monarhiilor absolutiste. În Belgia monarhii sunt totdeauna numiți în mod oficial nu un ordinal, chiar dacă sunt primii dintr-o serie. Astfel Regele Badouin a fost "Regele Badouin I" cu toate că încă nu a existat un al doilea rege cu același nume. Belgia are
Monarhia în Belgia () [Corola-website/Science/311752_a_313081]
-
de către monarh în limitele Cartei din 1814. Regimul a luat naștere în urma abdicării lui Napoleon Bonaparte la data de 6 aprilie 1814 și durează pînă în anul 1830. Aliații coaliției antinapoleoniene consideră că este inoportună revenirea la un regim monarhist absolutist și consideră necesară editarea unei constituții inspirată din constituțiile precedente din anii 1791 și 1795 precum și din instituțiile britanice. Ludovic al XVIII-lea, fratele lui Ludovic al XVI-lea moștenește coroana Franței iar regatul revine la frontierele din 1792. Carta
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
după moartea acestuia la data de 16 septembrie 1824 de cea a fratelui său, Carol al X-lea. Viața parlamentară a fost foarte agitată și a fost dominată de două facțiuni: ultraregaliștii și liberalii, respectiv conservatorii ce doreau revenirea regimului absolutist și progresiștii. Din cauza represiunii susținătorilor revoluției și ai lui Napoleon, opoziția a fost practic inexistentă. Din punct de vedere al relațiilor internaționale, acțiunile Franței trebuiau să se încadreze în cadrul strict al Congresului de la Viena. Acțiunile militare sunt în principal motivate
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
cei mai cunoscuți dintre ei fiind Alexandr Pușkin, Alexandr Griboedov și Alexei Petrovici Ermolov. Soțiile unora dintre decembriști și-au urmat soții în exil. Expresia „soție decembristă” exprimă ideea de devoțiune a soției față de soț. După înăbușirea revoltei decembriștilor, monarhia absolutistă rusă avea să mai reziste pentru aproape un secol, deși iobăgia a fost abolită în 1861. Deși înfrântă, revolta decembriștilor a provocat unele schimbări în Imperiul Rus. Împăratul Nicolae I și-a îndreptat atenția spre problemele interne ale imperiului. În
Revolta decembriștilor () [Corola-website/Science/309751_a_311080]
-
ca și în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii materne în liturgie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare ci și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Acel mariaj i-a dat nouă copii lui Ioan, dar majoritatea au murit de mici. La moartea lui Ioan, numai nepotul său Sebastian supraviețuise pentru a moșteni coroana. Ioan al III-lea a continuat să centralizeze statul portughez, după modelul absolutist al predecesorilor săi. A organizat Adunări numai de trei ori, la intervale foarte mari de timp : în 1525 la Torres Novas, în 1535 la Évora și în 1544 la Almeirim. A încercat de asemenea să restructureze viața administrativă și judiciară
Ioan al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310534_a_311863]
-
Wittelsbach. Otto era minor în momentul în care a ajuns în Grecia, și de aceea a fost instituit un consiliu de regență, care a condus țara în numele monarhului până în 1835. După această dată, Otto a început o perioadă de conducere absolutistă, principalii săi consilieri fiind conaționali bavarezi. În acele vermuri, chiar și monarhul se autointitula „consilier șef”. Din 1843, nemulțumirea populară față de Otto și „bavarocrația” sa ajunsese la un punct culminant, iar masele largi au făcut presiuni tot mai mari pentru
Regatul Greciei () [Corola-website/Science/309776_a_311105]
-
testament” politic al lui Panin și un model de pamflet social îndreptat împotriva regimului despotic al Ecaterinei și al favoriților ei. Iluministul Fonvizin a fost un militant consecvent împotriva abuzurilor autocrației asupra iobăgiei. „"Cugetările"” sale conțin o critică la adresa regimului absolutist, cerând prefaceri constituționale și mergând chiar până la amenințări indirecte cu răscoala populară: Această lucrare a atras mânia Ecaterinei, care notase pe marginea „"Cugetărilor"”: Moștenirea literară a lui Fonvizin curpinde și un ciclu de scrisori adresate prietenilor și surorii sale din
Denis Ivanovici Fonvizin () [Corola-website/Science/309412_a_310741]
-
în Bătălia de la Boyne în vara lui 1690, Iacob s-a întors în Franța, trăindu-și restul vieții sub protecția vărului și aliatului său Ludovic al XIV-lea al Franței. Iacob este cunoscut în special pentru credința sa în monarhia absolutistă, precum și pentru încercările sale de instaurare a libertății religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, și a majorității populației. Parlamentul, opunându-se tendinței absolutiste din alte țări europene, precum și pierderii de către Biserica Anglicană a supremației legale, a considerat
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
XIV-lea al Franței. Iacob este cunoscut în special pentru credința sa în monarhia absolutistă, precum și pentru încercările sale de instaurare a libertății religioase. Amândouă s-au lovit de împotrivirea parlamentului englez, și a majorității populației. Parlamentul, opunându-se tendinței absolutiste din alte țări europene, precum și pierderii de către Biserica Anglicană a supremației legale, a considerat că luptă pentru conservarea libertăților engleze tradiționale. Aceste tensiuni au transformat domnia de trei ani a lui Iacob într-o luptă pentru supremație între parlament și
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
rămâneau credincioși religiei prezbiteriene, erau persecutați cu cruzime: Iacob a asistat personal la torturi teribile. În 1682 când Carol al II-lea se afla în culmea popularității, i-a permis fratelui său să se întoarcă la Londra. Iritat de guvernul absolutist al lui Carol al II-lea, care dizolvase definitiv Parlamentul și guverna după modelul regelui Franței, un grup de parlamentari a organizat un complot menit să-i elimine pe Carol al II-lea și pe Iacob și să instaureze un
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
-lea al Spaniei și a Mariei Luisa de Parma, puțini monarhi s-au bucurat de atâta încredere și popularitate la începutul domniei lor, în rândul poporului spaniol. Cu toate acestea, în scurt timp s-a dovedit a fi un suveran absolutist, nepreocupat de dorințele supușilor săi, care îl considerau lipsit de scrupule, răzbunător și orientat spre trădare. Înconjurat de o suită de admiratori, prin politica sa a urmărit să-și asigure propria bunăstare. Ferdinand al VII-lea a fost criticat de
Ferdinand al VII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310399_a_311728]
-
a însemnat sporirea tensiunilor cu papalitatea și cu Spania ultracatolică. „Bearnezul” (fr. „Le Béarnais”), așa cum era poreclit Henric al IV-lea, a reușit să eficientizeze aparatul de stat, liberalizând comerțul și slăbind marea nobilime feudală; el pune astfel bazele monarhiei absolutiste pe care nepotul său o va instaura, și care va constitui un model la care vor aspira toți monarhii europeni. Din păcate opera de consolidare statală a lui Henric al IV-lea s-a întrerupt în mod brusc în 1610
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
nobili ținuți sub control, pacea religioasă instaurată de bunicul său etc. Domnia „Regelui-Soare”, marcată de interminabile războaie de dominare continentală, dar și de mari realizări, este privită în general ca o perioadă benefică pentru Franța, și aceasta și datorită regimului absolutist. Pe plan juridic însă, absolutismul înseamnă domnia arbitrariului, a bunului plac, deoarece Ludovic al XIV-lea, ca și următorii doi suverani, a abuzat de o prerogativă regală, aceea de mare judecător. O practică întâlnită a fost emiterea excesivă a infamelor
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
epidemia de ciumă de la Marseille, care face peste 60.000 de victime, teroarea instaurată de banditul Cartouche în nord, materializări ale lipsei unei organizări coerente. În 1723, Ludovic al XV-lea preia conducerea regatului său în mod efectiv, reinstaurând monarhia absolutistă, dar lansându-se, ca și predecesorul său în interminabile conflicte europene și coloniale, care se sfârșesc toate prin eșecuri de răsunet. În plan juridic, domnia lui Ludovic al XV-lea înseamnă sfârșitul muncii forțate (1748), considerată o măsură punitivă inumană
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
iunie, deputații stării a treia și cei câțiva deputați ai stărilor privilegiate care li s-au alăturat, motivând că reprezintă cel puțin 96% din poporul francez, se declară Adunare națională, atribuindu-și dreptul de a vota impozitele. Este sfârșitul monarhiei absolutiste; începe revoluția. La 20 iunie are loc “jurământul de la Jeu de Paume” (Tuilleries): “Adunarea națională consideră că, fiind chemată să fixeze constituția regatului, să opereze regenerarea ordinii publice și să mențină adevăratele principii ale monarhiei, nimic nu o poate împiedica
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
Britanic. Dificultățile financiare, refuzul reformelor și nerăbdarea poporului au condus la Revoluția Franceză (între 1789 și 1799). Acest episod naște, în primul rând, Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului și duce la promovarea idealurilor de libertate, egalitate și fraternitate. Monarhia absolutistă a luat, astfel, sfârșit, fiind înlocuită de una parlamentară pe 3-14 septembrie 1789, care, la rândul ei, a luat sfârșit pe 10 august 1792. Prima Republică a luat ființă pe 21 septembrie 1792, prin editarea "Constituției anului I", avînd la
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]