890 matches
-
Notațiile eminesciene risipite pe marginea cărților, glosele dezordonate ale lui Eminescu despre fenomenul literar vor fi mereu infinit mai interesante decît articolele literare ale lui Macedonski; ambițiile de teoretician ale acestuia nu erau susținute de o cultură corespunzătoare, așa că manevrarea abstracțiunilor l-a pus mereu în dificultate. Totuși, încă din articolul de tinerețe Poezia viitorului, el își dădea seama că pe viitor poezia "nu va mai fi decît muzică și imagină"; observă mai tîrziu că acel "cult al formei", vizibil în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
exclusiv pe reflecție și exprimarea concluziilor, lupta lui Stephen e cu „un proteu al intelectului” (Blamires, 1996: 14). Deplasându-se pe coasta mării, nu-l preocupă nici peisajul, nici frumusețea (sau ariditatea) peisajului, ci o chestiune intelectuală de-o maximă abstracțiune. Și anume, înțelegerea felului în care, deși ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, întitulat "Caiet": nici una din cele șase piese de tinerețe nu merita transcrierea, totul se mărginea la răsfățuri de vocabule și versificație, la limita anonimatului pretențios. Moralia cheltuie 6 catrene pentru a rosti sentențios abstracțiuni înrudite cu nerozia! Unele poeme ratate nu reușesc să capete viață, iar altele, ca Moralia, se nasc moarte! La fel ca văicăreala din Altoi, la fel ca Ornic... Aspectuosul volum din 1972 cuprinde totuși, și cele mai multe poeme definitorii ale încă
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
aprobarea unui punct de vedere să fie - inconștient - mai degrabă un semn al recunoștinței. Și totuși, cred că aceste mult prea lejere poncife de breaslă se anulează și se volatilizează imediat ce în scenă apar oamenii, individualitățile, gata să ia locul abstracțiunilor de tot felul. Și când, pe deasupra, cartea în sine e întru totul remarcabilă. Pentru că exact așa se prezintă, de la prima până la cea din urmă pagină, volumul În }ara Miticilor, proaspăt dăruit cititorilor de Ioana Pârvulescu. Editată într-un format de
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier. Aceste caracteristici, la o primă vedere simple abstracțiuni teoretice, pot fi remarcate acum, cînd totul este finalizat, cu multă claritate. Competiția cu formele urbane preexistente, vecinătatea vegetației și personalitatea spațiului deja construit au funcționat ca premise în concepția și în elaborarea acestor lucrări. Accentul pus pe expansiunea formelor
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
în fața unui public neașteptat de numeros, precum și a unui primar, Neculai Onțanu, docil, discret, așa cum îi stă bine unei gazde căreia îi calcă pragul oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
oaspeți de seamă. Se știe prea bine că partitura necântată e o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
o perpetuă virtualitate ori o abstracțiune nefăcută familiară (adică neîntrupată în concret) prin folosință. Pentru multe centre muzicale europene muzica românească este fie o veșnică virtualitate, fie o abiotică abstracțiune. Iată însă că, din când în când, larvele virtualității ori abstracțiunii încep să se transforme în fluturi purtători, în cazul nostru, de zvonuri în legătură cu aventura componisticii românești. Cu două luni în urmă (19 aprilie), la Institutul Cultural Român din Stockholm, cvartetul de saxofoane ce poartă numele capitalei suedeze s-a încumetat
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
sunt însă dintre cele de o acută actualitate. Prima, cea care dă și titlul cărții, este bucuria, mai exact, cazuistica bucuriei în Est și Vest. De ce tocmai bucuria? Presupun că și Andrei Pleșu consideră că fericirea nu este decât o abstracțiune, ca și perfecțiunea, un ideal înspre care aspirăm fără a-l putea atinge vreodată. Nu ne rămâne accesibilă decât bucuria, care devine cu atât mai importantă cu cât poate defini o mentalitate și un mod de a fi ale unei
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
cap-coadă, ci o lucrare pe care o consulți pe secțiuni. E o panoramă cronologică în care fiecărui gînditor i se pun în lumină ideile pe care le-a rostit în problema limbii. Vrei să știi cum gîndea Leibniz relația dintre „abstracțiune” și „limbaj” sau dintre „esență” și „definiție”? Mergi la cuprins și cauți paginile respective. Ești preocupat de „teoria semnelor” la stoici în contrast cu cea a Sfîntului Augustin? Cercetezi sumarul și te duci la locul cu pricina. Cum spune Jürgen Trabant în
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
naștere Ťunei educații abstracte, unor obiceiuri abstracte, unui drept abstract, unui stat abstractť (Nietzsche în Originea tragediei ), din care nu se poate desprinde nici un fel de cultură altfel decît universalizantă și abstractă. Atît democrația occidentală, cît și marxismul, făurit în jurul abstracțiunii hegeliene a statului perfect și autoritar, se trag din optimismul socratic". Altfel spus, raționalismul ce s-a dispensat de transcendență a dus la monstruozitățile totalitarismelor, la ,giulgiul abstract" al ideologiilor care-și au partea lor, foarte grea, ,de vină și
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
Greene, matematician specializat în fizica cuantică la Universitatea Columbia din SUA, încearcă să demonstreze că a înțeles teoria supercorzilor, povestind-o cititorilor în termeni cît mai accesibili. Rezultatul este o suită de comentarii ingenioase pe marginea unor chestiuni de o abstracțiune atît de sofisticată, încît nu o dată te întrebi dacă ceea ce citești e știință sau, dimpotrivă, filozofie. Urmărindu-l pe autor, îți dai seama că una este să fii inițiat într-o teorie și cu totul altceva e s-o poți
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
la care un Casanova ancorat în prezent nu putea avea acces. Dar Casanova nu ar mai fi Casanova dacă nu ar trăi tocmai în clivajul care există între prezentul absolut, cu efemeritatea lui, și viitorul absolut, cel etern chiar prin abstracțiunea lui. Aventură se definește, la Simmel, printr-un paradox similar: ea reprezintă o enclavă grefata în plină existența noastră, o clipă de rătăcire și de nebunie, în care ne comportăm altfel decît am face-o de obicei și sîntem de
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
poezia de critic și critica de poet. în realitate, ele poartă sarcini axiologice eterogene. Pe cînd cea dintîi (atunci cînd e aplicată corect!) este vădit expresia unei insuficiențe, a unei vocații lirice atît de firave încît se lasă copleșită de abstracțiunea cogitativă și de aerul de ,făcătură" epigonică, a doua poate fi omologată în întrariparea-i specifică, în maniera sa imaginativ-metaforizantă. Dar nu e... obligatoriu ca un poet să scrie mereu ca un poet, iar un critic să scrie mereu ca
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
îl denumește” (un fel de teroare a identității dintre semnificat și semnificant), poetul se dedă cu folos tuturor sciziunilor ce-i ies în cale, uitându-i pe Saussure și pe ceilalți semiologi, oferindu-și comedii de anvergură, furios pe toate abstracțiunile cărora, uneori, le atârnă câte un substantiv cât toate zilele, așa, să le facă să simtă și ele gravitația. Impresionantă la Ion Mureșan este tocmai această furie a concretizării, atribut al naturilor poetice remarcabile, în funcție de care nici o realitate nu se
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
tropilor. Dar, fără rădăcină etimonică, cele mai simandicoase figuri de stil sînt pași de menuet pe o scenă șubredă, a cărei podea se crapă din prea multă sterilitate. Cele trei tipuri de paraziți lexicali care omoară azi limbile sunt: clișeul, abstracțiunea și neutralitatea. Clișeul e simptomul mimetismului social, mintea vorbitorului fiind stăpînită de expresii-șablon pe care le repetă ca atare. Abstracțiunea e ștergerea reziduului viu din carcasa fonetică a unui cuvînt, intelectualii fiind categoria cea mai expusă riscului de a intra
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
cărei podea se crapă din prea multă sterilitate. Cele trei tipuri de paraziți lexicali care omoară azi limbile sunt: clișeul, abstracțiunea și neutralitatea. Clișeul e simptomul mimetismului social, mintea vorbitorului fiind stăpînită de expresii-șablon pe care le repetă ca atare. Abstracțiunea e ștergerea reziduului viu din carcasa fonetică a unui cuvînt, intelectualii fiind categoria cea mai expusă riscului de a intra în rutina oficiului abstract: folosesc noțiunile ca pe niște prafuri cu valabilitate universală, a căror rețetă magistrală le asigură un
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
o totală răsturnare a valorilor. Râul devine astfel o categorie politică, fiind deviat de la sensul sau teologic, „diavolul intra în istorie” (L. Kolakovski), axiofobia dictează nouă ordine „valorica” și totul se așează sub semnul unor ambiții nemăsurate având că țel abstracțiuni din cele mai înspăimântătoare. Toate marile teme ale creștinismului sunt confiscate și puse să slujească unui maniheism politic întemeiat pe cultul rațiunii istoriei. Sau, în formularea Profesorului Tismăneanu, "marxismul se întemeiază pe cultul rațiunii mediate de agentul mesianic al Istoriei
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresioniștii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangarda, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și între cele două războaie nu reprezintă doar capitole de istoria artei, ci și, dacă nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goană irepresibilă. Cei o sută unu de artiști care
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, foșgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a zilei de mîine. Și pentru ca acestă zi de mîine să nu fie doar o simplă abstracțiune, Muzeul Literaturii și-a luat precauția de a intra chiar de astăzi în mitologia creației literare și de a se transforma din ambient și din reper peisagistic în topos cultural. Gîndirea eliptică și nondiscursivă a lui Gh. Iova, exercițiile de
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
vadă nu o pictură, ci un cub. Cu toate acestea, problema rămînea întreagă pentru că eu însumi continuam să rămîn în plan, iar trucul nu-mi rezolva nici pe departe foamea de spațiu. Sau, mai exact spus, foamea de concret, foamea abstracțiunii concretului, dacă-mi pot permite să spun astfel, foamea purității concretului, foamea geometriei concretului, foamea existenței concretului de dincolo de simțurile noastre. Așadar, într-un cuvînt, am renunțat la tactilitate, am renunțat la senzorialitate în favoarea unui anumit gen de construcție, de
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
Raymond, Vianu, G. Călinescu, Roland Barthes, Matei Călinescu și încă alții, conduce la încheierea că ideile trăiesc în măsura în care cineva le articulează, le formulează într-un anume chip. Și aceasta oricât de arid ar fi terenul de manifestare, oricât de abstract. „Abstracțiunea, ne previne Mircea Martin, nu presupune obligatoriu recea neutralitate și, mai ales, nu exclude apartenența. Ideile sunt totdeauna ale cuiva." Și încă: „...tema pe care am numit-o a dicțiunii, a modului de construcție și de formulare ce face ideile
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
ci pe omul separat de ceilalți, divin sau bestial, blajin sau strivit de o extremă mizerie". Dar fetele bestiala și genială (sinonim renascentist pentru divin), ca și mizeria, nefericirea, formează o platformă pentru marea personalitate creatoare, pentru înălțarea ei în abstracțiune și metafizic. Unul din poeții de curte ai lui Lorenzo de Medici, Bartolomeus Fontius, se rostea astfel, într-o Carmina a sa: "Tempora nunc tandem per te Saturnia surgunt/ Nunc surgunt artes, nunc șunt în honore poetae" ("Grație ție renasc
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
din păcate nu și pentru cititorul de azi, captivat de cu totul alte povești de dragoste, scrise de post-modernii Péter Esterhazy, Fuentes, McEwan, Barrico, Philip Roth, Paul Auster ș.a.m.d. Fapt e că iubita din tinerețea autorului rămâne o abstracțiune, având frumusețea unui portret-robot (p. 13), pe parcurs umanizat prin aprofundare, dar nicicând prezentată în carne și oase, anatomic vorbind. Lipsită de limfa formelor vieții, narațiunea lui Ion Lazu suferă de puritanism la propriu și la figurat, în ciuda faptului că
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]