1,350 matches
-
la început decât o cale către o viață mai înaltă. Don Juan, la rândul său, își va accepta destinul, mulțumindu-se cu această existență, a cărei măreție nu valorează nimic fără revoltă. Unul nesocotește conștiința, celălalt revolta: în amândouă cazurile, absurdul a dispărut! În inima omenească există atâta încăpățânată speranță! Până și oamenii cei mai desprinși de toate sfârșesc uneori prin a accepta iluzia. Această aprobare dictată de nevoia de liniște este sora lăuntrică a consimțământului existențial. Există astfel zei de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Pot deci să aleg, spre a exemplifica, o operă care să întrunească toate elementele ce indică conștiința absurdului, o operă având un punct de plecare limpede și un climat lucid. Consecințele ei vor fi pentru noi pline de învățăminte. Dacă absurdul nu-i respectat, vom ști prin ce subterfugiu s-a introdus iluzia. Un exemplu precis, o temă, fidelitatea creatorului ne vor fi de-ajuns. E vorba de aceeași analiză pe care am făcut-o mai sus, într-un mod mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
e vorba de o operă absurdă, ci de o operă care pune problema absurdului. Răspunsul lui Dostoievski este umilința, "rușinea", după cum îi spune Stavroghin. Dimpotrivă, o operă absurdă nu dă nici un răspuns, iată toată deosebirea. În încheiere, să notăm că absurdul e contrazis în această operă nu de caracterul ei creștin, ci de faptul că ea vestește viața viitoare. Poți fi creștin și absurd. Există exemple de creștini care nu cred în viața viitoare. În legătură cu opera de artă, ar fi deci
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
există dușman mai primejdios decât un fiu care a părăsit drumul cel drept. Dar istoria îndrăznelilor gnostice și persistența curentelor maniheiste au făcut mai mult pentru făurirea dogmei ortodoxe decât toate rugăciunile. Păstrând proporțiile, tot astfel stau lucrurile și cu absurdul. Recunoaștem drumul său propriu, pe măsură ce descoperim căile ce se depărtează de el. La capătul raționamentului absurd, într-una din atitudinile dictate de logica sa, nu-i indiferent să regăsești speranța, introdusă din nou sub una din înfățișările ei cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vârsta mea înaintată și măreția sufletului meu mă fac să judec că totul e bine." Oedip al lui Sofocle, ca și Kirilov al lui Dostoievski, ne dă astfel formula victoriei absurde. Înțelepciunea antică se întâlnește cu eroismul modern. Nu descoperi absurdul fără a fi ispitit să scrii un manual despre fericire. "Dar cum? Pe căi atât de strâmte...?" Există doar o singură lume. Fericirea și absurdul sunt doi copii ai aceluiași pământ. Ei sunt nedespărțiți. Ar fi greșit să spunem că
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ne dă astfel formula victoriei absurde. Înțelepciunea antică se întâlnește cu eroismul modern. Nu descoperi absurdul fără a fi ispitit să scrii un manual despre fericire. "Dar cum? Pe căi atât de strâmte...?" Există doar o singură lume. Fericirea și absurdul sunt doi copii ai aceluiași pământ. Ei sunt nedespărțiți. Ar fi greșit să spunem că fericirea se naște neapărat din descoperirea absurdului. Se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului să se nască din fericire. "Socot că totul e bine", spune
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al acestui munte plin de întuneric alcătuiește o lume. Lupta însăși contra înălțimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit. APENDIX SPERANȚA ȘI ABSURDUL ÎN OPERA LUI FRANZ KAFKA Studiul despre Franz Kafka, pe care-l publicăm în apendix, a fost înlocuit în prima ediție a Mitului lui Sisifai capitolul intitulat Dostoievski și sinuciderea. El a fost totuși publicat de revista L'Arbalete în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
tuturor literaturilor - o absurditate fundamentală și în același timp o implacabilă măreție. Amândouă coincid, cum e și firesc. Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem o dată, în divorțul ridicol care desparte necumpătatele noastre elanuri sufletești de bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viață printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian și absurdul prin
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte această absurditate va trebui să-i dea viață printr-un joc de contraste paralele. Astfel, Kafka exprimă tragedia prin cotidian și absurdul prin logică. Un actor dă cu atât mai multă forță tragică unui personaj, cu cât se ferește să-l exagereze. Dacă e măsurat în interpretarea lui, groaza pe care o va trezi va fi nemăsurată. În această privință tragedia greacă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Franz Kafka. Dar el se numește Joseph K... Nu e Kafka și totuși este el. Este europeanul mijlociu. Seamănă cu toata lumea. Dar este și entitatea K... constituind x-ul acestei ecuații carnale. De asemenea, când Kafka vrea să exprime absurdul, el se slujește de coerență. E cunoscută povestea nebunului care pescuia într-o cadă. Un medic care-și trata pacienții după o metodă proprie îl întreabă dacă peștele trage la undiță. Nebunul îi răspunde sever: Bineînțeles că nu, prostule, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ale romancierilor și filosofilor existențialiști, pe de-a-ntregul orientate către absurd și către consecințele lui, sfârșesc, în cele din urmă, prin acest imens strigăt de speranță. Ei îl îmbrățișează pe Dumnezeul care-i devoră. Prin umilință ajung la speranță. Căci absurdul acestei existențe este pentru ei încă o dovadă a unei realități supranaturale. Dacă drumul acestei vieți duce la Dumnezeu, înseamnă că există o scăpare. Și perseverența, încăpățânarea cu care Kierkegaard, Șestov și eroii lui Kafka străbat întruna același itinerar reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
același itinerar reprezintă o ciudată chezășie a puterii exaltante a acestei certitudini 28. Kafka refuză Dumnezeului său măreția morală, evidența, bunătatea, coerența, dar nu o face decât pentru a i se arunca la picioare cu o și mai mare râvnă. Absurdul este recunoscut, acceptat, omul se resemnează, și, din această clipă, știm că absurdul a încetat să mai fie absurd. Există oare, în limitele condiției umane, speranță mai mare decât aceea care îi îngăduie omului să se sustragă acestei condiții? Mă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Kafka refuză Dumnezeului său măreția morală, evidența, bunătatea, coerența, dar nu o face decât pentru a i se arunca la picioare cu o și mai mare râvnă. Absurdul este recunoscut, acceptat, omul se resemnează, și, din această clipă, știm că absurdul a încetat să mai fie absurd. Există oare, în limitele condiției umane, speranță mai mare decât aceea care îi îngăduie omului să se sustragă acestei condiții? Mă conving încă o dată că gândirea existențialistă, în ciuda a ceea ce crede în mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
spre a atrage atenția asupra operei sale. A izbutit, într-adevăr, dar cartea a fost socotită proastă. 3 Dar nu în sens propriu. Nu e vorba de o definiție, ci de o enumerare a sentimentelor pe care le poate comporta absurdul. Chiar după ce s-a încheiat enumerarea, absurdul nu e totuși epuizat. 4 Se poate crede că trec cu vederea problema esențială, aceea a credinței. Dar eu nu cercetez filosofia lui Kierkegaard, a lui Șestov sau, cum se va vedea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
A izbutit, într-adevăr, dar cartea a fost socotită proastă. 3 Dar nu în sens propriu. Nu e vorba de o definiție, ci de o enumerare a sentimentelor pe care le poate comporta absurdul. Chiar după ce s-a încheiat enumerarea, absurdul nu e totuși epuizat. 4 Se poate crede că trec cu vederea problema esențială, aceea a credinței. Dar eu nu cercetez filosofia lui Kierkegaard, a lui Șestov sau, cum se va vedea mai departe, a lui Husseri (aceasta ar necesita
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Nedeterminări Motivația: Limitele matematice au legătură directă cu infinitul deoarece ele aduc răspunsuri pertinente la întrebarea "cum este infinitul?'' GRUPA 11 Paradoxul în concepția artistică Bibliografie: http://www.cniv.ro/2007/disc2/cniv/documente/pdf/sectiuneaC/21.pdf ,,Paradoxul sau absurdul în matematică'' Motivația: Se studiază imaginile lui Maurits Cornelis Escher, care sunt în egală măsură interesante pentru matematicieni, psihologi și pentru public, în general, și au fost larg reproduse pe la mijlocul secolului XX. Artistul danez îmbină detalii realiste cu efecte și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
un "salut voios!" complet contrazis de rigiditatea momentului. Doamna A., proaspăt investită instructor de pionieri (doar pentru că era "mai tânără") a izbucnit în râs. Și asta a făcut-o să se simtă îngrozitor, pentru că nimeni altcineva nu părea să sesizeze absurdul situației. De fapt, râsul a fost principalul pericol pentru ea, în situațiile tensionate politic. Groaza pare să fi fost legată aproape numai de examenele la "socialism științific". În rest, anxiozități sau enervări difuze, oricum fără soluție. Incidentele cotidiene intrau cumva
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
că știți care este procedura. Cineva dintre dumneavoastră face propuneri, votăm și apoi vom striga Trăiască... cine iese". După vot, "a trebuit să ne ridicăm în picioare și să strigăm Ceaușescu- PCR!, Ceaușescu și poporul!". Dar oamenii erau împietriți de absurdul situației, "nu porneau să strige". La care "tipa de la Partid" a zis șefei organizației de Partid din școală: "dați tonul!", continuând: "trebuie să aplaudați! Nu stați așa, ca morții!". Doamna A. a trăit, din nou, într-o singurătate perplexă, acele
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
comunicare să folosim pentru a modifica eficient modul tradițional de rezolvare a problemelor zilnice, de stopare a promovării unui nou stil de viață ce tinde spre vulgarizarea culturii, spre promovare nonvalorii și a unor false modele comprtamentale. Șocantul, senzaționalul și absurdul au început să guverneze din ce în ce mai mult interesul societății actuale. Copiii se simt atrași spre aceasta, pentru că nu au puterea și nu sunt pregătiți să deosebească binele de rău, frumosul de urât. Aici ar trebui să intervenim noi, școala, pentru că totuși
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
de la scrierea lui, și, mai pregnant, în nuvela Pe vremea șoferilor ruși, text redactat în limba franceză, tipărit în revista „L’Authenticité” (7/1997) și încredințat ulterior, în versiunea românească a autorului, tot „Jurnalului literar” (1-2/ 2000). O familiarizare cu absurdul demonstrase A. într-un eseu consacrat lui Eugen Ionescu, eseu care, alături de acela consacrat lui Mircea Eliade - Marele Arhitect - și de paginile dedicate lui Ștefan Lupașcu, intitulate Afectivitatea și cele trei materii, se numără printre paginile memorabile în cariera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
de lângă Târgu Frumos, face o confesiune amară în care îl citează pe Nietzsche lângă Lenin, două spirite care nu prea intră în dicționarul ei spiritual. Nu găsește nici o explicație rațională pentru ce i se întâmplă, nu poate înțelege cruzimea și absurdul experienței sale. Pune în discuție răbdarea românească și visează o morală a forței izvorâte dintr-o imensă disperare: „Dacă mi s-ar mai da glas, vreodată, nu aș mai propovădui blândețea și bunătatea, i-aș învăța pe tineri să voiască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
cronologic, între primii scriitori europeni de factură existențialistă. Idei, atitudini și trăiri care au căpătat putere de circulație datorită mai ales literaturii lui J.-P. Sartre se găsesc, anterior, și la B. Teroarea sau greața de a exista, bizareria sau absurdul vieții, dislocarea din orice ordine necesară, inutilitatea, izolarea totală, nedumerirea în perceperea realului, toate proiectează ființa în neant. Un anume mod de abordare și tratare a realității, o anume atitudine narativă, viziunea fenomenologică, aspectul general al scriiturii anticipează cu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
în preajma listei FIFA, vom ajunge să avem parte nu de ierarhii, ci de războaie ale dinastiilor. O comisie de arbitri alcătuită pe criterii de patriarhat, un spațiu părăsit de moralitate și plin de intrigi, o instanță care legitimează compensația și absurdul (există încă membri CCA care cred că Thereau trebuia neapărat eliminat, iar Miklos Nagy e întîiul Argus al patriei). Fiecare arbitru e pila cuiva; dacă n-ai pe nimeni, rămîi la județ, să încasezi pumni la diverse derby-uri agricole. La
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
desigur, de libertate reală a creației. Deci, n-am mai fost marcat de autocenzură, de, mă rog, obsesiile care mă puneau în situația să-mi scriu piesa ținând cont de niște „rigori”, de niște mentalități de cenzură, care uneori frizau absurdul. Cele două piese fac, după câte am dedus, trecerea de la etapa în care v-ați înscris până în 1989. Aveți un nou program sau păstrați linia dumneavoastră dintotdeauna? Și când spun asta mă gândesc indeosebi la ideea aceasta a cuplului, care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
codul divin. IV În Cantonul Valois, am auzit sau am citit, Se interzice această folosire În Tinerețe; Un bărbat trebuie să aștepte până Îi dă barba Înainte de a fuma. Și e un bine cunoscut adevăr Că James Întâiul al Angliei („absurdul”) A-ncercat prin forță să se renunțe la tutun; Într-adevăr, O șmecherie prostească, la acel rege pedant; Un englez, prin forță, nu va face nimic. V Sultanul Amurad șMuradț al patrulea la moarte-a condamnat Toți fumătorii de tutun
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]