2,307 matches
-
forma, amplitudinea și direcția mișcării sunt componente spațiale (care au și o dimensiune temporală), în timp ce viteza, durata, ritmul și accelerarea mișcării țin de componentele temporale. Perceperea mișcărilor vizează două aspecte: perceperea mișcării obiectelor exterioare subiectului reflectă viteza, direcția, forma, amplitudinea, accelerația și alte caracteristici ale acestui tip de mișcări; perceperea propriilor mișcări se referă la aprecierea mișcărilor părților sau segmentelor corpului în întregime, precum și raportul acestuia cu mediul înconjurător. În procesul de educație fizică, elevul caută să imite și să acționeze
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
un tresărit. Îi trebuie câteva clipe până să-și dea seama că propriul ei pat, cel adevărat, e ud fleașcă. I s-a rupt apa... ...ân timp ce pe gheață, În larg, farurile Packardului se aprind mai tare cu fiecare accelerație, când din baterie curge mai mult lichid. Sunt de-acum pe canalul navigabil, la distanță egală de cele două maluri. Cerul Îi acoperă ca o cupolă neagră, imensă, găurită de focuri celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
glumească. Apoi: ― Până unde mai mergem? ― Până-n cealaltă parte a canalului navigabil. Suntem Încă pe partea americană. ― Cum o să-i găsim În pustietatea asta? ― O să-i găsim. Vrei să merg mai repede? Fără să aștepte un răspuns, Zizmo apăsă pe accelerație. ― Nu, e bine așa. Mergi Încet. ― Încă un lucru de care am fost Întotdeauna curios, spuse Zizmo, accelerând. ― Jimmy, ai grijă. ― De ce a trebuit Lina să plece din sat ca să se mărite? ― Mergi prea repede. N-am timp să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nimic. Bunicul meu recunoștea acea disperare și știa că acum, cu pensionarea lui forțată, aici era locul potrivit pentru el. În timp ce se Îndrepta grăbit spre cartierul de vest, În ochii lui Lefty se Învârteau roțile de ruletă. Când apăsa pedala accelerației, zornăitul zarurilor de la table Îi umplea urechile. Sângele i se Înfierbânta de la o veche pasiune, o creștere a pulsului pe care n-o mai simțise de când cobora de pe munte ca să exploreze străzile lăturalnice ale Bursei. Parcă lângă trotuar și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un fel de sărbătoare. Ochii lui Milton Îi părăsiră pe copiii care dansau și văzură coloana de fum drept În fața lui, blocând strada. Au fost câteva secunde când s-ar fi putut Întoarce. Dar nu s-a Întors. A apăsat accelerația până În podea. Mai Întâi a dispărut ornamentul de pe capota Oldsmobile-ului, apoi aripile din față și acoperișul. Stopurile au licărit roșii preț de o clipă, apoi au dispărut și ele. În fiecare scenă de urmărire pe care o văzusem vreodată, eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
metal, capace vechi de roți, cutii de conserve, o pereche de chiloți bărbătești aplatizați. Într-un pasaj zăcea o mașină dezmembrată: fără cauciucuri, cu parbrizul făcut țăndări, cu toate accesoriile de crom desprinse și fără motor. Milton apăsă pedala de accelerație, ignorând penuria - nu numai de benzină, ci și de multe altele. Era, de exemplu, o penurie de speranță pe Middlesex, unde soția lui nu mai simțea nici o mișcare În ombilicul ei spiritual. Era penurie de mâncare În frigider, de provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Gremlinul, al cărui verde aprins părea acum mai tare ca niciodată. Distanțându-se de Eldorado (precum mașina Jokerului care scăpa de Batmobil), Gremlinul se alătură camioanelor și mașinilor care se apropiau de intrarea pe marele pod suspendat. Milton apăsă pe accelerație. Motorul imens al Cadillacului vui. Pe țeava de eșapament ieși spumă albă. În acest moment cele două mașini deveniseră ceea ce se presupune că sunt mașinile: o prelungire a proprietarilor. Gremlinul era mic și vioi, ca părintele Mike; dispărea din trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zona de control. Până la urmă Milton se lăsă păgubaș. Băgându-și capul la loc În mașină, apucă de volan și trase supus mașina pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se dădeau la o parte. Milton trecu prin trafic ca glonțul și apoi zări Gremlinul verde Înaintea lui. ― Până aici ți-a fost! strigă Milton. Uneori Îți trebuie puțină putere! Părintele Mike văzuse acum și el Cadillacul apropiindu-se. Călcă accelerația până-n podea, dar motorul Gremlinului funcționa deja la Întreaga lui capacitate. Mașina Începu să vibreze frenetic, dar nu prinse viteză mai mare. Cadillacul se apropia din ce În ce mai tare. Milton nu luă piciorul de pe accelerație și aproape că atinse cu bara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum și el Cadillacul apropiindu-se. Călcă accelerația până-n podea, dar motorul Gremlinului funcționa deja la Întreaga lui capacitate. Mașina Începu să vibreze frenetic, dar nu prinse viteză mai mare. Cadillacul se apropia din ce În ce mai tare. Milton nu luă piciorul de pe accelerație și aproape că atinse cu bara din față bara din spate a Gremlinului. Mergeau acum cu o sută cincisprezece kilometri pe oră. Părintele Mike văzu ochii răzbunători ai lui Milton umplând oglinda retrovizoare. Milton, privind Înainte, În interiorul Gremlinului, văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
întorc și mă uit la șofer: un tip tânăr și care arată bine și care, spre uimirea mea, îmi aruncă o privire de apreciere, după care-i strigă lui Brad: ― Tare mașina, omule. Tare și tipa. Brad zâmbește și apasă accelerația. Mergem pe acest bulevard imens și larg, cu magazine imense pe margine, care sunt mult mai mari și mai strălucitoare decât cele de acasă. La capăt se pot vedea palmierii, dincolo de ei un albastru neclar. Tocmai când vreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
larg. ― Putem să venim și noi? țipă unul, ducându-și mâna la inimă, ca să-mi arate că e îndrăgostit. ― Îmi pare rău, strig eu, dar e loc numai pentru mine și sacoșele mele. ― Te iubim, țipă ei, dar eu apăs accelerația până la capăt și mă îndepărtez. Poate tocmai ca să-mi demonstreze că s-au îndrăgostit de mine la prima vedere, băieții încearcă să mă urmărească. Mașina asta este însă mult prea rapidă pentru ei, și în câteva secunde i-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
noile strategii de publicitate. Brad? Care e problema? Se ridică, evident îngrijorată, și-și pune mâna pe brațul lui, dar Brad o ignoră și continuă să fugă. Iese val-vârtej din clădire, sare în mașină și apasă la maximum pedala de accelerație. Nu vede pietoni, nu vede șoferi, puțin îi pasă de limita de viteză: Brad demarează în trombă, arătând din ce în ce mai tare cu unul care urmează să facă un atac de cord. ― Bine, dragă, spune Lauren. Ne vedem mâine. ― Și unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce-o să spună? Dau din cap că nu. ― O să fie uluit, râde ea. Hai că te duc acolo. Haide, o să fi bine. Ține minte, e doar Ben amicul tău. ― Exact. E Ben! Sărim în mașină și Lauren apasă pedala de accelerație, iar trei minute mai târziu mă dau jos. Îmi fac cu adevărat griji: crampele pe care le simt în stomac îmi dau aproape aceeași senzație de rău ca tratația de noaptea trecută. Ben nu-i aici. Iau loc la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa era. Clic! făcu mașina cincisprezece minute mai târziu. Zumzetul gros și continuu al motorului își schimbă tonul; mașina încetini și se opri. Craig se încruntă la tabloul de bord. Apoi acționă comutatorul principal. Era cuplat. Apăsă din nou pe accelerație. Nici un răspuns. Craig dădu din cap. Era pentru prima dată când se întâmpla așa ceva. Și încă după ce Gregory verificase motorul. Se gândi la asta puțin mai atent și, încet, fu cuprins de un fior. Se așeză apoi, amintindu-și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
birou tunînd și fulgerând: „Afurisită mașină, bate avansul...!” Tony Pavone Îl privi Împăciuitor. „Mașina ta prietene, și-a cam trăit traiul. Se cere una nouă...Oare, putem pleca?” „Cu toate pânzele sus...!” Hotărât să recupereze timpul pierdut, Nando apăsă pe accelerație pornind În mare viteză, făcând unele viraje În depășire destul de periculoase. Tony Pavone, Încercă să-l pondereze. „Grăbește-te Încet, băiatule! Nu de altceva dar, peste câteva ore am de onorat o promisiune”. Acasă la fermier aflară lume multă; Unii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a luat puțin prea larg una dintre curbele de la barajul Sunbeam, Jina a crezut c-or să ajungă în apă mai devreme decât planificaseră. O parte din remorcă s-a înclinat voioasă deasupra râului Salmon, până când Zach a apăsat pe accelerație și-a tras-o înapoi, pe drum. Într-un final, au ieșit din canionul împădurit în deșertul de o stranietate marțiană de lângă Challis. Ușurați, s-au reîntâlnit cu râul de-a lungul autostrăzii 93 și, înainte de miezul nopții, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și microbii, sporii care plutesc prin apă, găsesc situația grea de suportat pentru nervii lor. Am repus mașina în mișcare și am început călătoria spre casă. Fiasco-ul se simte mai bine pe străzile astea laterale, unde își poate etala accelerația. Apoi am observat că mă urmărește o mașină. Nu era vorba de paranoia. mașina asta mă urmărea într-adevăr. Își aprindea farurile, claxona și făcea toată gama de semne la care se adăuga tot repertoriul de înjurături specific volanului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se rări, devenind aproape inexistent. Veni Brentwood, apoi Pacific Palisades - o zonă verde, punctată de case în stil spaniol și loturi vacante. Sunset Boulevard șerpuia prin întunericul de un verde mlăștinos. Danny observă reflexia farurilor puternice din spatele lui. Apăsă pe accelerație. Farurile se văzură și mai puternic, apoi dispărură. Se uită în oglindă și văzu faza mică a farurilor la o distanță de trei mașini, fără nimeni altcineva între ei. Acceleră până ce botul Chevroletului său ajunse la o aruncătură de băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pietre, zgâriindu-și șasiul Chevroletului. Văzu mașina ce-l urmărea accelerând pe Sunset, cu luminile stinse, și apoi îndepărtându-se. Viră strâns la stânga, trecu în viteza întâi și ieși din nou pe asfalt. Faza lungă, viteza a doua, a treia, accelerația la podea. Văzu un sedan maro, o marcă de după război, care pierdea teren în fața lui. Ajunse exact în spatele celeilalte mașini, care avea numărul mânjit cu noroi. Probabil că șoferul ei era aproape orbit de farurile lui Danny. Tocmai atunci mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o întrebare inutilă. Meeks făcu o întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea piciorul apăsat din greu pe accelerație, depășind în zigzag mașini și trecători și murmurând „Futu-i, futu-i, futu-i!” Când ajunse pe Moreno, viră la dreapta. Mal văzu mașinile pompierilor, mașinile de poliție și vălătucul de fum deasupra străzii. Meeks trase chiar în dreptul barierei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zise: — Omule, faci poante. Buzz armă pistolul. — Nu mă sili s-o fac. Roland Navarette scuipă: — Coleman cântă până târziu la intersecția dintre 106 și Avalon. *** Watts, cod trei, fără sirenă. Buzz își mângâia bastonul. Mal ținea piciorul apăsat pe accelerație în fluxul de mașini din amurg. Intersecția dintre 106 și Avalon se găsea în inima districtului Watts: fiecare colibă acoperită cu carton grudronat avea capre și găini în curtea de dincolo de gardul de sârmă ghimpată. Buzz își imagină că negrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
parcă stă pe loc. Asta era murdăria (unii spun "paradoxul") vitezei. Oricât ar fi de mare, te obișnuiești îndată cu ea și n-o mai sesizezi. Ceea ce te face să mărești iuțeala... chiar asta i-a stricat viața: necontenita, nebuna accelerație. Homer se uită la ceas. Mai avea destul până la destinație, gândi, destul ca să i se facă lehamite. Nu bănuia că-i mai rămâneau trei minute. Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
4"... Dar el era de pe acum neant și numai formidabila inerție a dorinței lui i-a mișcat, ca în transă, brațul... 3"... și mâna... 2"... și degetul care voi să apese butonul "întoarcere"... 1",5..., dar nimeri pe cel de "accelerație"... 1"... și, fulgerător, dându-și seama de greșeală, comandă absurd oprirea... "zero"!... Comanda manuală a unui hovercraft în plină cursă era în acea vreme la fel de rară ca tragerea alarmei în epoca trenurilor străvechi. Puteai cere schimbarea culoarului sau parcarea, ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
soții nu fusese decât încălzirea pe care o făcuse așteptând să se elibereze calea. Iar acum, răspunzând unui semnal pe care numai ea îl putea auzi, Chaquie începuse să funcționeze la turație maximă. Toți cilindrii munceau la greu, iar pedala accelerației era apăsată cu putere până la capăt. Esența monologului ei plin de amărăciune era că nu poți avea încredere în nimeni. De la ginecologi până la lăptari și la soți. Mai cu seamă soți. Cuvintele ei înotau amețite către mine. —... i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]