1,639 matches
-
perspectivelor ei multiple de abordare, care au subliniat pe rând pluralismul teoriilor explicative, de la cele clasice până la cele funcțional-structuraliste și postmoderniste. În această dinamică a înțelegerii sistemului social, formele de solidaritate socială, rețelele de ajutor și protecție socială au primit accepții dintre cele mai diferite. Astfel, frica față de dezordinea socială, cu efectele ei nocive, necesitatea unui control social al factorilor de risc, atitudinea față de delincvenți, impunerea legislației sociale etc. au luat forme diferite în timp, în funcție de contextul sociocultural propriu/specific comunităților
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
ci servesc atingerii scopului nemijlocit al acțiunii din care fac parte. Din punct de vede executiv, activității îi corespunde o anumită metodologie; acțiunii - o metodă; iar operației - un procedeu; în reprezentare grafică această corespondență este concretizată în fig. 1 În accepție praxiologică, fiecare acțiune își are propria-i tehnică de execuție; fiecare acțiune include, cu necesitate, în structura ei funcțională o modalitate practică de realizare a acesteia (de lucru); un mod specific de a duce la bun sfârșit respectiva acțiune, un
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
categorie la alta. Într-un anumit context, metoda poate să devină ea însăși un procedeu integrat în structura unui fost procedeu ridicat la rangul de metodă. Unei activități de instruire îi corespunde întotdeauna o anumită metodologie, considerată, într-o plină accepție, drept un ansamblu de „metode” (sumă a metodelor) sau de „tehnici” de instruire. Într-un sens mai profund, științific, metodologia didactică reprezintă o reflecție asupra căilor, o teorie și o practică a metodelor utilizate în procesul de învățământ. A vorbi
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
prin acțiuni sporadice, prin încercări didactice individuale, de mai bine de 10 ani. Germenul exista, așadar, de mult timp, dar s-a actualizat coerent, sub forma unui proiect, de-abia atunci când înțelegerea transdisciplinarității a fost posibilă, datorită generoasei și complexei accepții pe care i-a conferit-o Basarab Nicolescu. Așadar, de ce acest proiect? El a demarat din dorința de a încerca să răspundem la următoarele întrebări: * Cum va arăta paradigma educațională a societății viitorului (pe ce "filozofie" se va întemeia?; Care
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cu rele, să oferim o imagine vie a frământărilor și întrebărilor care ne-au însoțit pe parcurs și, mai ales, după. Așadar, primul capitol al cărții constituie o introducere în transdisciplinaritate, oferind câteva repere fundamentale ale înțelegerii acestui concept, în accepția consacrată de Basarab Nicolescu, precum și implicațiile ei în domeniul educației. Urmează descrierea experimentului nostru și reflecțiile didactice aferente. Partea cea mai consistentă o constituie scenariile didactice elaborate și performate de noi toți; ele sunt însoțite de toate resursele didactice pe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
încep să se dovedească inadecvate în raport cu contextele contemporane de aplicare a cunoașterii (...). Socialul își exercită presiunile tocmai prin natura contextelor sociale în care este utilizată cunoașterea, în sensul unei adecvări între cele două dimensiuni" (Ciolan, 2008, p. 39). Principalele contexte / accepții în care conceptul apare utilizat sunt: contextul cultural, cel științific și cel educațional. Dintr-o perspectivă mai largă, culturală, se pot delimita cinci accepții (forme) ale termenului (cf. Judge, 1994): "The most common is that based on efforts to formally
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
utilizată cunoașterea, în sensul unei adecvări între cele două dimensiuni" (Ciolan, 2008, p. 39). Principalele contexte / accepții în care conceptul apare utilizat sunt: contextul cultural, cel științific și cel educațional. Dintr-o perspectivă mai largă, culturală, se pot delimita cinci accepții (forme) ale termenului (cf. Judge, 1994): "The most common is that based on efforts to formally relate the insights of particular disciplines, providing some form of logical meta-framework through which they may be integrated at a higher level of abstraction
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de tip științific. În genere, conceptul de transdisciplinaritate nu e confundat, de cei care-l utilizează, cu cel de interdisciplinaritate sau pluri(multi-) disciplinaritate, deși delimitări de nuanță nu se fac întotdeauna. Mai mult, fiecare dintre concepte poate apărea cu accepții diferite, la autori diferiți. În privința transdisciplinarității, un aspect cu care mulți sunt de acord se referă la faptul că ea ar viza transgresarea granițelor, "a need to step outside the limiting frames and methods of phenomenon-specific disciplines" (cf. Davis și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
teritoriul științific există tendința de a asocia T cu alte concepte conexe (sau chiar a-l confunda cu acestea) cum ar fi: complex (complexitate), integrat (integrare). e În cartea de față, delimitările între inter-, pluriși transdsciplinaritate se vor face potrivit accepțiilor date de Basarab Nicolescu (cf. B.N., 1999, p. 51 și urm.). Termenul a început mai apoi să fie preluat și în domeniul educațional. Nu a fost vorba, evident, de un simplu transfer terminologic, artificial, ci de nevoia intrinsecă a științelor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mind sets that prepare students for having meaningful and productive lives in such a world" cf. Derry and Fischer, 2005). Pentru a complica și mai mult lucrurile, conceptelor de cross-curricular și transdisciplinar li se adaugă un altul (dacă nu în accepție, atunci în traducere), anume, cel de transversal. Din perspectiva accepției în care Basarab Nicolescu utilizează termenul, cross-currricularul și transdisciplinarul educațional se asimilează transversalului (adică traversării pe orizontală), și nu transdisciplinarului, care presupune o traversare pe verticală. În învățământul românesc, se
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
lives in such a world" cf. Derry and Fischer, 2005). Pentru a complica și mai mult lucrurile, conceptelor de cross-curricular și transdisciplinar li se adaugă un altul (dacă nu în accepție, atunci în traducere), anume, cel de transversal. Din perspectiva accepției în care Basarab Nicolescu utilizează termenul, cross-currricularul și transdisciplinarul educațional se asimilează transversalului (adică traversării pe orizontală), și nu transdisciplinarului, care presupune o traversare pe verticală. În învățământul românesc, se vorbește de "obiective generale transdisciplinare", definite drept "modele care reies
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cunoașterea procedurală este ceea ce îți rămâne dacă ai învățat cum anume să negociezi, cum anume să persuadezi, cum anume să argumentezi. Aceste bunuri îți rămân pentru toată viața" (Crișan, Al., 2002). Așa stând lucrurile, nevoia de a lămuri termenul în accepția pe care o primește el în lucrarea de față devine imperioasă. 2. CONTEXTUL CULTURAL AL DEFINIRII TERMENULUI Sensul termenului transdisciplinaritate, utilizat de noi, este așa cum am precizat deja cel consacrat de Basarab Nicolescu (cf. Transdisciplinaritatea. Manifest, 1999). Necesitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Nicolescu abordează totuși conceptul într-un mod mult mai larg, apropiindu-l astfel de particularitățile care ar defini o paradigmă culturală. Tocmai de aceea, un asemenea tip de circumscriere a conceptului ar fi de folos în lămurirea lui. Plecând de la accepția lingvistică și extrapolând, prin paradigmă vom înțelege, pe de o parte, o sumă de trăsături distinctive și coerente care caracterizează un ansamblu unitar, conferindu-i specificul. Pe de altă parte, vom utiliza același concept pentru a ne referi la trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cele trei dimensiuni: "a fi", "a cunoaște" și "a face". Cum se poate realiza trans-relația care să lege a cunoaște, a înțelege și a crea? Competențele transversale despre care se vorbește azi nu sunt același lucru cu competențele transdisciplinare în accepția înțeleasă de noi. Căci transversalitatea vizează fragmentele lumii (fragmente de subiect și de obiect), și nu zona comună Subiectului și Obiectului, terțul ascuns: "Transversalitatea este aproape întotdeauna orizontală", pe când transdisciplinaritatea, adică ceea ce e totodată și prin și dincolo, e verticală
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
metodele specifice ale acestora; ele vizează doar formarea omului exterior, nu și crearea omului interior. Ar fi o greșeală, din punctul nostru de vedere, să se facă o sinonimie între acestea și așa-zisele competențe transdisciplinare, dacă termenul ar acoperi accepția transdisciplinarității pe care noi ne-am asumat-o în lucrarea de față. "Competențele transdisciplinare" ar viza deopotrivă întemeierea omului interior și exterior. În consecință, aceasta rămâne încă o zonă neacoperită. Neputând elabora caracteristicile "omului deplin" în termeni de competențe, deci
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cadru instituționalizat corespunzător acestor deziderate Dacă ar fi să încerc acum să consemnez răspunsuri punctuale la întrebările ridicate la începutul demersului nostru, acestea ar arăta astfel: a) E nevoie de o schimbare a paradigmei educaționale, azi? Da. b) Transdisciplinaritatea (în accepția dată de Basarab Nicolescu) poate oferi o soluție viabilă pentru educația secolului XXI? Da. c) Cum poate pătrunde transdisciplinaritatea în educația publică? Prin realizarea unui consens (științific, politic, economic, social); prin susținerea proiectelor ce promovează cercetarea transdisciplinară; prin crearea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
această serie de experiențe de excepție, o reprezintă proiectul didactic transdisciplinar, Anonimul din spatele măștii, derulat la clasele liceale, în anul școlar 2008-2009. Proiectul constituie o premieră absolută în învățământul preuniversitar, căci încercarea de a transpune în practica didactică transdisciplinaritatea în accepția consacrată de Basarab Nicolescu este unică, deocamdată. Un asemenea proiect era firesc să apară în climatul intelectual al liceului nostru, care se bucură de profesori remarcabili, dascăli de vocație, deschiși ideilor novatoare, și de elevi cu minți iscoditoare, cu idei
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
profesoare Mirela Mureșan și Camelia Circa-Chirilă. A suferit metamorfozări succesive până să ajungă la forma actuală, care a fost oferită elevilor în acest an școlar. "Gestația" a durat destul de mult, căci familiarizarea și înțelegerea corectă a conceptului de transdisciplinaritate, în accepția lui Basarab Nicolescu, a fost destul de dificilă. Dar tocmai acest aspect conferă caracterul de pionierat al proiectului. Încercări de teoretizare și construcție a unui curriculum transdisciplinar au mai existat în învățământul românesc, dar nu în accepția conferită termenului de fizicianul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
conceptului de transdisciplinaritate, în accepția lui Basarab Nicolescu, a fost destul de dificilă. Dar tocmai acest aspect conferă caracterul de pionierat al proiectului. Încercări de teoretizare și construcție a unui curriculum transdisciplinar au mai existat în învățământul românesc, dar nu în accepția conferită termenului de fizicianul român. Încercarea de a coborî transdisciplinaritatea de la teorie la practica didactică și de o experimenta concret, într-o școală reală, rămâne o premieră absolută. Așa se explică, probabil, și interesul, pe care "părintele" transdisciplinarității, academicianul Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
la punctul de vedere formulat aici de reflecții asupra unor probleme principiale ale fizicii teoretice. 18. Vezi A. Einstein, „Fizica și realitatea”, în Op. cit., p. 111. 19. Ibidem, pp. 113-114. 20. „Expresia «inteligibilitateă, așa cum o folosim aici, trebuie luată în accepția ei cea mai modestă. Ea înseamnă realizarea unei ordini între experiențele senzoriale, prin crearea de concepte generale și de relații între aceste concepte, ca și prin relații stabilite, într-un fel oarecare, între concepte și experiențe senzoriale.” (Ibidem, p. 111
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
S-a discutat și se discută încă dacă poziția lui Kant cu privire la îndatoririle morale ale omului a fost sau nu una rigoristă. Dacă la întrebarea „A fost Kant un rigorist moral?” s-au dat răspunsuri diferite, faptul se explică prin accepțiile distincte care au fost conferite acestei expresii de către comentatori și interpreți. S-a susținut adesea că rigorismul moral este o consecință a viziunii lui Kant asupra sensului și țelului ultim al existenței omenești. S-a afirmat că el a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să fie adevărat ar fi fost inconsecvent cu principiile pe care le-a formulat în scrieri anterioare, Hofmeister trece cu vederea faptul că în Pmtv, precum și în răspunsul pe care l-a dat lui Constant, cuvântul minciună este folosit în accepția lui curentă - o declarație intenționat neadevărată cu privire la fapte. Atunci când cel ce locuiește în casă îi răspunde negativ potențialului ucigaș, care întreabă dacă persoana pe care o urmărește este acolo, el pur și simplu minte. Tot așa cum îl minte pe prezumtivul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fața complementară a libertății umane. În spațiul lor, omul se-ncearcă, iar încercarea este creație, ca rezultat al muncii minții și al brațului. Libertatea devine responsabilitate, privită de Părintele Stăniloae ca un nou "ascetism", "generalizat și obligatoriu", cam într-o accepție apropiată de a eticii weberiene protestante a muncii. Munca nu este un scop în sine, căci finalitatea ei este dialogică, sobornicească. Iar sobornicitatea lumii implică nu numai dialogul om-Dumnezeu, ci și om-om și, mai departe, om-natură. În această triplă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sens progresul se relaționează cu mântuirea omului, la modul hristocentric, iar nu "antropocentric", "eurocentric" sau "occidentalocentric", cum a avut tendința să se manifeste în scientismul modern. Când spun hristocentric, nu elimin celelalte religii ale lumii, căci cuvântul este folosit în accepție transmodernistă, deci și transreligioasă. Doamna Annick de Souzenelle mărturisea că, apropiindu-se de ortodoxie, s-a apropiat mai mult de Hristos, deși îl avea pe Mântuitor și în romano-catolicism. Marele mister constă în aceea că, indiferent din care religie vii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
latura teoretică și filozofică), următoarele probleme: În primul capitol m-am referit la definirea termenilor operanți În creativitate. Astfel, am menționat, conform documentării adecvate că, noțiunea „a crea” provine dintr-o rădăcină sanscrită - „kr” -, cu sensul de „a face” În accepția sa cea mai generală; a Îndeplini, a executa, a prepara, a produce, a folosi etc. A trecut apoi prin limba latină sub forma de „creare” care Înseamnă "a zămisli", "a făuri", "a crea", "a naște", Însă, În această formă, se
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]