1,632 matches
-
posibile între istorie și textul narativ, textul NARATOR și narativ, istorie și narare. Mai precis, ea cercetează problemele de TIMP GRAMATICAL, MOD NARATIV și VOCE. 3. Studiul anumitor (seturi de) narațiuni în funcție de modelele elaborate de așa-numita NARATIVICĂ (Genot). Această accepție a termenului este rară. ¶Bal 1977, 1985; Genette 1983; Genot 1979; Mathieu-Colas 1986; Pavel 1985; Prince 1981-82, 1982; Todorov 1969 [1972b]. Vezi și LIMBĂ, GRAMATICA NARAȚIUNII, VORBIRE. narator [narrator]. Cel care narează, așa cum este el înscris în text. Există cel
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
un exemplu de povestire directă la persoana întîi, în timp ce Robinson Crusoe și David Coperfield n-ar fi astfel. ¶Bakhtin 1984 [1970]; Banfield 1982; Lemon, Reis 1965; Titunik 1963; Vinogradov 1980. povestire factuală [Aussage]. Unul din cele două subsisteme lingvistice, în accepția lui Hamburger, opus la ceea ce se numește POVESTIRE FICȚIONALĂ (fiktionale Erzählen). Povestirea factuală constă din aserțiuni de realitate, istorice, teoretice și pragmatice (ca și aserțiuni de "realitate prefăcută", de exemplu în NARAȚIUNEA ficțională LA PERSOANA ÎNTÎI): acestea se pot raporta
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
vocii și zgîriatul sau mușcatul funcționează ca seme ale feminității. ¶Barthes 1974 [1987]; Chatman 1978; Culler 1975; Greimas 1983b; Greimas, Courtés 1982; Rastier 1973. semem [sememe]. 1. Setul de SEME recognoscibile într-un anumit cuvînt sau morfem (Pottier). 2. O accepție particulară a unui anumit cuvînt (Greimas). Cuvîntul cavaler, de exemplu, aduce la un loc mai multe sememe, întrucît înseamnă "nobil", "posesor al unei decorații", "tînăr necăsătorit". ¶Greimas 1983b; Greimas, Courtés 1982; Pottier 1964; Rastier 1973. semn [sign]. 1. În terminologia
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fost gradual eliminată în perioada modernă. Aceasta explică enorma rezistență împotriva logicii lui Abellio și a logicii lui Lupasco, care au încercat să unifice cele două orientări. Strict vorbind, logica lui Abellio nu este o logică, cel puțin nu în accepția contemporană a acestui termen. Jean Largeault, care era totuși un apropiat al lui Abellio, exprimă acest lucru, cu delicatețe, într-o scrisoare adresată acestuia pe 3 noiembrie 1973, după primirea cărții La fin de l'ésotérisme (Sfîrșitul ezoterismului): În ce privește alte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este o logică totalitară care nu are nimic de a face cu lumea vieții 12. Jean Largeault emite o judecată similară, dar mai puțin abruptă: "raționamentul logic este sigur, dar orb, certitudinea se plătește cu cecitate"13. Să admitem, totuși, accepția cuvîntului "logic" în sensul lui Lupasco, integrînd o componentă ontologică. Acest demers este în plin acord cu propria poziție a lui Abellio: "Nu ne aflăm, de fapt, decît la începutul unei mari crize epistemologice care face ea însăși parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mesajul care i-a fost transmis într-o anumită situație de comunicare. În general, interlocutorul se caracterizează printr-o serie de valențe specifice care impun, implicit, permanente nuanțări, redimensionări ale demersului comunicativ, în măsura în care se vizează optimizarea acestuia. Într-o primă accepție a sintagmei, includem în sfera subiectivității interlocutorului (ca și în cea a locutorului), elementele care-l individualizează (chiar dacă este vorba de un ,,public" interlocutor) aspecte ale personalității, manifestări particulare ale acestora, nivel de așteptare etc. și care generează cea de-
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
personalism formal, care se limitează la a împăca spontaneitatea conștiinței cu "principiul individuațiunii", distrugând tot ce nu se acordă cu această relație. În alte cuvinte, afirmațiile lor filosofice privind persoana umană nu se sprijină pe "metode obiective", conchide Rădulescu-Motru. În accepția sa largă, personalismul semnifică orice concepție despre omul personalizat ca individ sau ca popor. Faptul personalizării a fost însă conceput diferit de "personaliști". Căci unii, deși acceptă primatul personalității, nu dau importanță felului în care trebuie ordonată viața socială, altfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin masivitate și noutatea punctului de vedere, studiul despre I. L. Caragiale, interpretarea urmând teoria bahtiniană a carnavalescului. Categoria aceasta, aplicată operei comice a scriitorului român, e însă preluată întrucâtva restrictiv, deoarece neglijează caracteristica de bază a râsului carnavalesc care, în accepția lui Bahtin, se definește prin ambivalență (îl cuprinde și pe cel care râde și este interpretat ca regenerator), absentă la Caragiale. Așa cum îl preia A., carnavalescul se reduce la grotesc și caricatural. Mai pertinente se dovedesc celelalte interpretări: drumul inițiatic
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
viziune, care poate fi numită generic operațională, prezentă în mod curent în sfera vieții, este transferată demonstrativ asupra literaturii. De aici și o serie de concepte-cheie ale programului - „optimizare, inginerie psihosomatică” - atât în sensul de practici terapeutice, cât și în accepția de atribute ale creației. Pasajele revelatoare sunt etalate în volumul Viață și semn: „Spuneam: o inginerie psihosomatică prin cuvânt. [...] În ce mod versetul nostru, enunțul nostru poate lovi tăcerea genetică, poate coborî până la acel nivel de profunzime de unde vin exigențele
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
Colaborator la „Revue de littérature comparée”, A. se impune ca un cercetător de valoare încă de la prima sa carte, Preromantismul românesc (1971). Spirit învățat, stăpânind o bogată informație și o remarcabilă pregătire teoretică, autorul trece aici, mai întâi, în revistă accepțiile pe care le-a avut preromantismul în literaturile occidentale, pentru a găsi o definiție a conceptului așa cum a fost vehiculat la noi. Făcând în permanență raportări comparatiste, A. constată că nu se poate vorbi în literatura română de un curent
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
ruinelor, care în spațiul nostru semnifică nu o dată patriotismul. Oricât de scrupulos și de bun cunoscător al materiei, A. nu poate depăși treapta identificării elementelor preromantice, recunoscând că întreprinde „mai mult un studiu de istorie a tipologiilor, a răspândirii și accepțiilor acestora, decât o valorificare critică și estetică a lor”. O a doua cercetare de sinteză este Literatura română și Orientul (sec. XVII-XIX) (1975), care-și propune de astă dată un paralelism orientat spre alt punct cardinal și etalat pe alte
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie, revoltă, revoluție, satanism, scenariu, sectă, seducție, sistem de apărare, stare, stoicism, spiritualitate, stil, strategie, șarlatanie, univers, utopie, vanitate, vocație. Așadar? Infracțiunetc "Infracțiune" Dacă simpla enumerare a acestor accepții poate nedumeri, ba chiar intriga, e la fel de adevărat că ea dă În același timp seama de anvergura conceptului. Dincolo de sensuri, se Întrevede o imensă bibliotecă la care au trudit sute de savanți și scriitori. Mai mult, se conturează o știință
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
propriei noastre poziții, la adăpostul obiectivității și al unei pedanterii didactice (aleasă cu bună știință), să facem două lucruri: Întâi, să limpezim, cu dicționarul În față, de ce anume am ales drept subtitlu al cărții O istorie. Pentru simplul motiv că accepțiile sale susțin, fie și parțial, proiectul nostru. Ce Înseamnă de fapt o istorie? „Proces de dezvoltare”, „știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc.”, „scriere conținând evenimente și fapte care se Încadrează În această știință”, „povestire, narațiune
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și supliment În același timp”, „imobil, dar și În derivă”. Dincolo de timptc "Dincolo de timp" Deși, când trebuie definit „la nuanță”, dandysmul scapă mereu oricărei constrângeri, stârnind dispute savante, el produce totuși consens atunci când se lasă descris „În mare”. Asupra dublei accepții de fond a dandysmului cad de acord mai toți scriitorii, filosofii, istoricii, criticii și teoreticienii literari. Pe de-o parte, cei mai mulți susțin că dandysmul e un fenomen strict istoric, ale cărui rădăcini sunt reperabile Într-un timp și spațiu anume
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
păpuși umblătoare”, cum se exprimă un contemporan, decât niște „masculi adevărați”. Și totuși. Un anume fel de a fi distant, agresiv zeflemitor, modul dezlănțuit În care cei mai mulți mănâncă, beau și stau la masa de joc Îi recuperează ca bărbați În accepția clasică. După cum a ști să Încaleci un cal, să-l cravașezi În galop, a putea ține hățurile unui car de curse constituie și pentru antemergătorii dandysmului, ca și pentru viitorii mari dandy ai lumii, nu doar un lucru necesar, ci
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să se facă gentlemani”1, iar modelul englez se impune Încă o dată. Eugène Sue este cel care, la 1840, În Arthur, romanul său de succes, oferă cheia explicației, ca Într-un manual: „Cuvântul acesta englezesc, gentleman, nu Înseamnă gentilhomme În accepție aristocratică. Așadar, nu «gentilom», «nobil», ci om extrem de bine crescut, educat Într-o companie selectă, de orice condiție ar fi el”2. Deoarece gentlemanii sunt Înnebuniți după cursele de cai, Franța nu se lasă mai prejos și, pe urmele unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ele În rezonanță? Mai mult decât evident, deși nu pare neapărat obligatoriu ca tot decadentismul să fie dandy. Și nici, cum deja s-a văzut, ca dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că aproape toate trăsăturile dandysmului „etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.) apar predilect În epoci de decadență, la finele unor cicluri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
chiar, conflictul originar, fundament al profunzimilor individului. Fără a intra În detalii de strictă specialitate, să observăm că nici azi nu există consens, persistând chiar o anumită confuzie În definirea narcisismului. Nu vom face istoria conceptului, nu vom descrie fiecare accepție, de la cea utilizată de Freud până la Françoise Dolto, de pildă, trecând prin Melanie Klein și Jacques Lacan. Nu vom analiza distincțiile celor trei forme ale „iubirii de sine”, așa cum le Înțelege psihanaliza freudiană: autoerotism, narcisism primar, narcisism secundar. Și nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dar nici argumente solide pentru a-l combate nu sunt În stare să producă. Divergențele provin cu siguranță din faptul că dandysmul e definit În termeni diferiți: Barthes - mai ferm, ceilalți (Marylène Delbourg-Delphis, Henriette Levillain, Roger Kempf, Emilien Carassus) - relaxând accepțiile noțiunii. Atunci, firește că, pentru Barthes, Moda a ucis dandysmul, În timp ce pentru ceilalți ea Îi e Încă suport. Animale de stofă tc "Animale de stofă " Primilor dandy li s-a spus chiar așa: „animale de stofă”, poate nu fără Îndreptățire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atât de „generoase”, Încât pot fi aplicate și simbolului, poeziei, artei, ritualului. Un prim pas În simplificarea acestei dezbateri constă În stabilirea unor granițe și, implicit a unor câmpuri, conceptuale clare. Astfel, după H. Morier (1961, pp. 264-265), există patru accepții importante ale termenului mit: a) sensul generic: povestire de origine etnică având o valoare alegorică - spre exemplu, mitul răpirii focului; b) sensul particular: același tip de povestire, ancorat Însă Într-un sistem religios și poetic - spre exemplu, mitul lui Prometeu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
substanța sau forma mitului nu pot fi considerate unicul factor generator de diferențe. În această ecuație trebuie introdusă și poziția socială a mitului: contextul performării, atitudinea colectivității, comportamentele audienței. Rolul social și atitudinea față de mit Încă de la Platon, mitul, În accepția sa de povestire fictivă, a fost Învestit cu funcții sociale. Niciunul dintre interpreții mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a face o Gothia din "Romania". Vandalii, veniți în Africa, în secolul al V-lea, sunt considerați "răsturnători ai Romaniei", dar termenul acesta este larg răspândit, îl întâlnim și în Britania! "Romania" este opusă barbarilor-termenul ajunge a se întinde, în accepția populară, pe largi suprafețe din fostele provincii guvernate direct. Mai târziu, în secolul al X-lea, împăratul Constantin Porfirogenetul, în De administrando Imperii, făcea distincție între "romanii politici" (bizantini) și cei de limbă romană ("romanoi"). "Romanus" este acela care conservă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Balcanice. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, este adevărat, într-o inscripție din Sirmium, datată 580, este menționată "Romania" noțiune opusă teritoriului ocupat de barbari ("Barbaricum") apărută în secolul al IV-lea și care, în Apus, avea accepția de "zonă de civilizație latină" opusă regiunilor barbare. O semnificație asemănătoare poate fi atribuită acestei noțiuni ("Romania") și în partea de răsărit a Imperiului, unde, în secolul al VI-lea, se mai vorbea o limbă derivată din latină și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceainicele care distilează «Ceaiuri scăzute până la esența / Trandafirie-a lucrului în sine!»” În Tânărul Dostoievski, Pe urmele lui Don Quijote, Dicționarul personajelor lui Dostoievski și în celelalte eseuri de literatură universală, metoda analitică se asociază, uneori, cu metoda biografică, într-o accepție nouă. Criticul nu explică opera prin datele biografiei, încearcă doar să înțeleagă o existență prin datele operei și să stabilească o relație între cele două euri separate atât de categoric de Proust și, după el, de noua critică. Viața lui
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
constituie factorul esențial care trebuie să intre în atenția comentatorului, „desprinsă și indiferentă în raport cu personalitatea creatorului”. Din această perspectivă este urmărită în Anarhismul poetic mișcarea modernistă. Termenul de anarhism și, la fel, înțelesurile date modernismului sunt utilizate însă într-o accepție largă. Selecția scriitorilor discutați începe cu Tudor Arghezi sau N. Davidescu și Al. A. Philippide, pentru a ajunge la autorii de la revistele „unu” ori „Contimporanul”. Eliberarea de sub autoritatea dogmelor, o așa-numită „criză a noțiunii de realitate”, disoluția eului sau
CONSTANTINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]