456 matches
-
doi și cincizeci și opt de kilograme. El deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafa. Dar specialitatea lui e bărbieritul. Râde orice barbă dintr-o singură mișcare prelunga, învăluita în acolade, așa cum numai marii artiști sunt în stare să deseneze un portret." T.O. Bobe (născut la l3 februarie l969 în Constantă, în prezent editor la Mediavizion, casa de producție a PRO TV) este un postmodern ortodox. El respectă toate regulile curentului
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
un înger/că totul e bine că toate-s în toi/ sărutul dumnezeiescul altoi/ al zilei ce spumegă" (Vița). O senzorialitate dezlănțuită își spune cuvîntul, o exuberanță a asociațiilor (mod de-a da replică prolificității naturale) care îmbrățișează ca o acoladă vîrstele ființei. Nu e doar o "întoarcere spre natură", un rousseauism liric, ci o provocare a acesteia prin limbajul inventiv, productiv pe făgașul unei autosatisfacții jubilante. Idila incipientă capotează în violența devenirii: "Cai pe drum; primăvară dezpotcovită./ Pe insula pustie
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
a ordonat literatura universală pe „vârste”, si se închide cu scriitori români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ore la Snagov, după cum nici vechiul Alexandrescu vizitînd mănăstirile din Oltenia nu se află prea departe. Așezarea lui Hogaș în această filieră nu ne poate împiedica să-i remarcăm originalitatea prozei sale de călătorie. Entuziasmul lui Ibrăileanu (mai mult o acoladă prietenească) sau al lui Lovinescu și Streinu o dată trecut, ne rămîne să vedem în Hogaș un scriitor atractiv, care te îmbie nu numai la drumeție, dar și la citit. El se află undeva la mijloc între clasicismul lui Odobescu și
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
a ordonat literatura universală pe „vârste”, si se închide cu scriitori români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
făcuse până atunci Pamfil Șeicaru? Obiectul cercetării lui Victor Frunză nu constă în această parte a biografiei șeicariene. Intenția de reeditare printr-o variantă revăzută și adăugită e pronunțată ici-colo în carte, dar autorul trebuie să-și impună mai ales acolada de timp de dincolo de august 1944. Pentru că, oricât ar fi fost falsificate informațiile în comunism, în prima parte a vieții patronului de la Curentul s-au născut etichetările și "folclorul" în legătură cu "rechinul de presă", "șantajul și etajul" (atribuită lui N. Iorga
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
a ordonat literatura universală pe „vârste”, si se închide cu scriitori români prezenți în celebrele antologii americane; iar a doua serie, începe cu „cărți americane” și se închide cu România în World Book. S-ar putea glosa mult despre cuprinsul acoladelor, de la probleme de teorie la teoreticieni scriitori, de la scriitori români americanizați la scriitori americani, despre „complexe” și savante contribuții profesorale românești pe teritoriul american, despre tentația concretului și orașul ca pretext literar; sau în partea a doua, despre ochiul pătrunzător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bisericii Sân-Nicoară, într-o zi de 2 iunie, puțin surprins. TEI Tei grei de floare. Mirosul lor puternic, din curtea aceluiași sfânt lăcaș. Doar ei și albinele-n ei și ploaia, lângă două busturi. Din care, unul Liviu Rebreanu ofițer. ACOLADĂ Pe malul Tisei, dinspre Apus, stau cu fața spre Răsărit; deci spre România. Și ascult cuvintele ghidului; într-un grup, în orașul, de statui, Szeged. Deci până aici, între două râuri, s-a spus că s-a plâns, în marea
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încap diverse interpretări. Ori muza dicteului automat, sălășluind între "fantasmele inconștientului", pomenite de poet, e o mijlocitoare a harului dumnezeiesc, ori e doar dispensatoarea unui har pe care nu-l putem socoti decît secular. în cazul în care admitem o acoladă demonică pentru toate elementele registrului poetic secund cultivat de Paul Aretzu, se pune în chestiune însuși conceptul de Dumnezeu, în funcție de care operează poetul, nu o dată cu sufletul "nedospit și încrudat", avînd senzația că îngerul îl "apucă de chică": fie e un
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
noapte la răcoare pentru o nimica toată. Astea-s parfum nenicule, îi răspunde Roja, povestioară comună, noi o să ne ocupăm de altceva, nu simți că s-a schimbat aerul? Articole de cosmetică, drogherii, o farmacie, citește literele multicolore răsucite în acolade, Crinul, Ghiocelul, Violeta. Astea ar fi numai bune de nume conspirative, parole sau nume de cod, nu ți se pare? — Nu era cazul să vă înghesuiți toți trei pe bancheta din spate, zice șoferul, mai era un loc în față
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Doamna A., și știu că nu am mai avut și nu voi avea altceva de oferit decât o mapă de schițe, de studii, dintre care două-trei poate că prezintă oarecare interes.” Urma o adăugire care făcea, din nou, o altă acoladă cu viața, una cu adevărat „prețioasă”, cum spunea. Vorbea, În Încheiere, de „sentimentul amical și confratern”. A fost ultima epistolă primită de la Radu Petrescu. Pe atunci Începuseră, cred, să circule și zvonurile despre imensul Jurnal la care scriitorul continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Închis, o impunea. Senzația mea era cu totul diferită. În insula Închisă mă simțeam liber și, pentru prima dată, În siguranță, chiar dacă purtam În mine sinuoasele ziduri ale Îngrădirii de o viață. Dărâmarea, În 1989, a Zidului de la Berlin Împlinea acolada unei istorii În care, din 1914, timp de 75 de ani, Europa și-a tot dospit și explodat modernitatea. „Un grand navire qui sombre” - aceasta era imaginea pe care o proiecta Îngrijorarea lui Valéry, când se referea la civilizația europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că societatea este Împotriva acestei opțiuni. Știam totuși că voi Învinge... Și că va fi o victorie mică”. Fusese cu totul absent până În acea clipă, greu s-ar fi putut crede că poate fi readus din amnezie. Replica Închidea memorabil acolada Întrebării mele din 1978 și a răspunsurilor sale, atunci și ulterior, la București și Boston. New York, iulie 2002 (Familia, nr. 10/2002; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 13 decembrie 2003) Dezvăluiri tardivetc "Dezvăluiri tardive" 1989, anul când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mea te-am păstrat, Ca un vis minunat..." Cu fiecare notă depășită pe portativ glasul insinuant al cântăreței săvârșește un balet intim al sentimentelor în sufletele ascultătorilor ce vibrează la unison, uniți într-o clipă magică de tainica și invizibila acoladă a sunetelor muzicale. Un dop de șampanie pocnește inoportun. Câțiva protestează, scandalizați. Apoi nu se mai aude decât cântecul, discret îngânat de cei care cunosc versurile. Cu un gest melancolic, fata ridică spre buze vârful degetelor unde depune o sărutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe Roxana, Diana și Ana Maria, pentru că altfel vei avea de pătimit. Să nu le spui niciodată celor trei fete că sunt iubite în secret, pentru că rușine mai mare nici că există. Să mănânci doar cu lingura și furculița cu acoladă, semnul inconfundabil al celor aleși. Să te așezi doar pe tronul (scăunelul) din imediata apropiere a desenului cu minge de pe fața de masă. Să porți cu demnitate sceptrul puterii (un cerculeț roșu care, de obicei, se arunca pe gâtul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dobândea contururile materiale ale zilei prezente. Și, invocând din nou întâmplări istorice, îmbrăcându-le în haina cotidianului și asociindu-le cu caractere și acțiuni particulare, Burkeviț ne purta pe toți, convingător și cu forță, în direcția dorită de el. Această acoladă a discursului său, construită din multe și frapante comparații, nu afirma ceva anume, și tocmai de aceea era mai convingătoare. Ea te conducea la o concluzie pe care Burkeviț n-o pronunța, lăsându-te să o găsești singur. Ea îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face adesea posibilă o anume extravaganță, o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
interlocutorului, obligîndu-l să-i fie pe măsură, sau să renunțe. Renunț! gîndește Mihai cu glas tare. Îmi retrag vorbele, te rog! se corectează imediat. Liliana surîde, încrețindu-și colțul gurii. Rămîne locului, sprijinită cu spatele de pervazul ferestrei. Am făcut acolada de mai înainte pentru a ajunge la problema nefericirii. Dacă știam că ești căsătorit, nu ți-aș fi telefonat, spune ea cu tristețe vădită în glasul aproape stins. Liliana, ce rost are să umbrim fericirea acestei seri? Are, Mihai Vlădeanu! Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu de ce crezi... Ajuns jos, în stradă, învăluit de frigul începutului de decembrie, înțelege că s-a înșelat. În absența legăturilor cu Teona, femeia aceasta nu i-a spus nimic; nu face parte din sistem sistemul de ecuații a cărui acoladă o constituie femeia aceea cu ochi mari, albaștri, plecată cu ani în urmă întinsă într-un Mercedes alb. Liuță avea dreptate. Doris nu a clintit nimic în conștiința lui. Ba poate că da, însă într-un sens nedorit. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cercetate cu de-amănuntul. A fost aseptizat totul; i-a fost tăiată pînă și cearta între doi prieteni, care devenea mobilul unui șir întreg de evenimente. Dacă rîndul trecut se întîlnea la fiecare pas efortul redactorului de corectare a stilului acolade între tăieturi, propuneri de înlocuire a vreunui cuvînt folosit incorect ori îndulcirea unor expresii uzuale în viață, vădind un interes comparabil cu al autorului însuși -, de data aceasta, creionul pornește din partea de sus a paginii și-o taie vertical pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Fie ce-o fi! O va lua în brațe și-i va spune toate cîte nu le-a rostit în acești ani. În femeia reală, din brațele sale, o va planta iar, definitiv, pe Teona din suflet. Va închide astfel acolada unei existențe, și-n sistemul ajuns la echilibru vor fi cuprinși doar ei doi. Existînd dragoste, va exista și fericire restul vine de la sine. Dar imediat ce trece de poarta spitalului, Mihai se oprește brusc, privind speriat înainte, fără să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acestui accident genetic nefast s-au înmulțit de atunci și în compania lui apar de-acum chirurgi, scriitori sau pianiști vestiți. "Apelul" meu către lichele, scris într-un ceas de grație din noaptea de 30 decembrie 1989, a rămas o acoladă stilistică cu un iz ușor desuet, ba chiar, cu trecerea timpului, de-a dreptul deplasat și a devenit, în scurtă vreme, literă moartă. Și atunci apare, tulburătoare, întrebarea: cum se face că cei mai mulți oameni trăiesc fără "partea de sus" a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțelegem că eroul nu are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în sfârșit brațul stâng răsucit la spate, odihnindu-se ușor cu vârful degetelor pe partea dorsală a șoldului drept, în timp ce brațul celălalt, ca o acoladă obosită și lascivă, țâșnește în sus, atingând în treacăt urechea și frîngîndu-se din poignet, ca lujerul unei crizanteme îndoit sub greutatea corolei. Din această poziție îmi luam avânt și executam câteva salturi succesive, căzând mereu pe vârful piciorului drept, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a adus la Siscia cohortele de voluntari și veterani rechemați sub arme? Tiberius tresare și murmură derutat: — Velleius Paterculus!? Îl zărește la rândul său și agită ușurel din mână în semn de bun venit. Ajuns lângă el, îi oferă bărbătește acolada. — Nepotul lui Minatus Magius din Aeclanum, praefectus fa brum în legiunile comandate de tatăl meu, care a stat alături de părinții mei și de mine în timpul asediului Perusiei, îl prezintă apoi. — Știu, știu, cum să nu, surâde bătrânul senator. Îi face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]