1,273 matches
-
băieți. Cum stau oare lucrurile la adolescenți? Cramer (1979) sugerează că diferențele legate de sex în alegerile care au ca obiect mecanismele de apărare devin mai clare în cursul adolescenței. Adolescentele apar ca fiind mai altruiste și utilizează mai puțin activismul decât o fac adolescenții (Jacobson et al., 1986). Să mai spunem totuși că Noam și Recklitis (1990) nu observă diferențe legate de sex la eșantionul de adolescenți spitalizați, această caracteristică a populației vizate putând explica dezacordul dintre cei doi psihanaliști
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și în cazul unei abordări integrative în psihopatologie (Ionescu, 1995) - o reflecție epistemologică pe această temă. PARTEA A DOUA TC "PARTEA A DOUA " Douăzeci și nouă de mecanisme de apăraretc "Douăzeci și nouă de mecanisme de apărare" Atc "A" Activismtc "Activism" Definițietc "Definiție" Gestionarea conflictelor psihice sau a situațiilor traumatice externe prin recurgerea la acțiune, în locul reflecției sau al trăirii afectelor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Activismul - sau activitatea de substituție (acting out) - este citat ca mecanism de apărare doar în DSM-IV
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nouă de mecanisme de apăraretc "Douăzeci și nouă de mecanisme de apărare" Atc "A" Activismtc "Activism" Definițietc "Definiție" Gestionarea conflictelor psihice sau a situațiilor traumatice externe prin recurgerea la acțiune, în locul reflecției sau al trăirii afectelor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Activismul - sau activitatea de substituție (acting out) - este citat ca mecanism de apărare doar în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996). În lucrarea noastră, activismul este înțeles în sens larg, stipulându-se totodată că el trebuie deosebit de noțiunea de acting out
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
traumatice externe prin recurgerea la acțiune, în locul reflecției sau al trăirii afectelor. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Activismul - sau activitatea de substituție (acting out) - este citat ca mecanism de apărare doar în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996). În lucrarea noastră, activismul este înțeles în sens larg, stipulându-se totodată că el trebuie deosebit de noțiunea de acting out specifică psihanalizei, precum și de conceptul traducere în act, utilizat în psihiatrie. Într-adevăr, acting out (agieren, Freud, 1940/1967) sau traducerea în act, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a sărit în brațe în public. De altfel, în clinica psihiatrică, traducerea în act este asimilabilă unei impulsii, cu caracterul său de violență autosau heteroagresivă; actul este scurt și se realizează într-o stare calificată drept crepusculară și adesea delictuoasă. Activismul ca modalitate defensivă este deci cu totul altceva (DSM-IV, 1994/1996): o strategie pusă la punct pentru a servi drept derivativ și care este menită să lupte împotriva angoasei. O regăsim frecvent în viața cotidiană, de pildă în activitatea febrilă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de conducere sau în angajarea, adesea excesivă, în acțiuni politice sau caritabile. Calificativul activist se aplică, de altfel, partizanului necondiționat al acțiunii, indiferent de pericolele care-l pândesc în atitudinile sale extremiste. Le Grand Larousse universel distinge, în definiția cuvântului activism, cele două sensuri ale sale de activitate de substituție cu valoare defensivă și de tendință de a te pierde în acțiuni dezordonate: 1) Sistem de conduită care privilegiază acțiunea concretă, directă și inițiativa personală (în parte, în domeniul politic, social
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezordonate: 1) Sistem de conduită care privilegiază acțiunea concretă, directă și inițiativa personală (în parte, în domeniul politic, social); 2) Caracter, conduită a celui care ia agitația drept acțiune (sens peiorativ). Pentru cercetătorii care au colaborat la DSM-IV (1994/1996), activismul nu acoperă de obicei comportamente patologice. Această activitate de substituție este defensivă pentru că se află în relație cu conflictele emoționale subiacente. Activismul ar fi „un apel la a recunoaște că respectiva conduită este legată de unele conflicte emoționale”, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a celui care ia agitația drept acțiune (sens peiorativ). Pentru cercetătorii care au colaborat la DSM-IV (1994/1996), activismul nu acoperă de obicei comportamente patologice. Această activitate de substituție este defensivă pentru că se află în relație cu conflictele emoționale subiacente. Activismul ar fi „un apel la a recunoaște că respectiva conduită este legată de unele conflicte emoționale”, ceea ce nu înseamnă totuși că o asemenea atitudine este întotdeauna posibilă sau de dorit. Așa se întâmplă cu genul de activism care are ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conflictele emoționale subiacente. Activismul ar fi „un apel la a recunoaște că respectiva conduită este legată de unele conflicte emoționale”, ceea ce nu înseamnă totuși că o asemenea atitudine este întotdeauna posibilă sau de dorit. Așa se întâmplă cu genul de activism care are ca funcție protejarea împotriva unui mediu familial sau conjugal agresiv sau nesatisfăcător, activism care îl îndeamnă pe individ mai degrabă să se dedice muncii decât să participe la viața de familie. Există deci în acest mecanism o participare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
legată de unele conflicte emoționale”, ceea ce nu înseamnă totuși că o asemenea atitudine este întotdeauna posibilă sau de dorit. Așa se întâmplă cu genul de activism care are ca funcție protejarea împotriva unui mediu familial sau conjugal agresiv sau nesatisfăcător, activism care îl îndeamnă pe individ mai degrabă să se dedice muncii decât să participe la viața de familie. Există deci în acest mecanism o participare activă a unui eu conștient care caută să evite astfel întâlnirea cu afectul sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut de multă vreme, funcția sa defensivă sau temeliile sale inconștiente au fost puțin studiate. Termenul activism îmbrăca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut de multă vreme, funcția sa defensivă sau temeliile sale inconștiente au fost puțin studiate. Termenul activism îmbrăca mai mult o conotație patologică („activitate excesivă în toate domeniile și, adesea, puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut de multă vreme, funcția sa defensivă sau temeliile sale inconștiente au fost puțin studiate. Termenul activism îmbrăca mai mult o conotație patologică („activitate excesivă în toate domeniile și, adesea, puțin eficientă” - Lafon, 1973), conotație în care se profila deja ideea de hiperactivitate patologică, atașată comportamentelor maniace sau demențiale ale anumitor adulți. Minkowski (1933) a descris activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
activitate excesivă în toate domeniile și, adesea, puțin eficientă” - Lafon, 1973), conotație în care se profila deja ideea de hiperactivitate patologică, atașată comportamentelor maniace sau demențiale ale anumitor adulți. Minkowski (1933) a descris activitatea în termeni apropiați de ceea ce numim „activism defensiv”: „Iată un fenomen prea aproape de noi, care este prea «la îndemâna noastră» pentru a putea să-l simțim cu adevărat și cu atât mai puțin să ni-l reprezentăm; mereu prezent, el este mai degrabă o coordonată imediată a conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Iată un fenomen prea aproape de noi, care este prea «la îndemâna noastră» pentru a putea să-l simțim cu adevărat și cu atât mai puțin să ni-l reprezentăm; mereu prezent, el este mai degrabă o coordonată imediată a conștiinței noastre”. Activismul poate deveni astfel o formă veritabilă de dependență precum cea care ne determină să mâncăm, să fumăm sau să bem mai mult decât de obicei sau să ne aruncăm în diverse relații, atunci când capacitatea noastră obișnuită de a stăvili și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Vociferările constituie deja un substitut, dar și alte acte, absolut inutile, pot juca aici un anumit rol.” Într-o scrisoare adresată lui Freud, K. Abraham (1922) dă dovada unei intuiții corecte a ceea ce am putea considera azi o tendință spre activism: „Am impresia că un număr mare de persoane prezintă, cu puțin după perioada de doliu, o creștere a libidoului. Aceasta se manifestă printr-o nevoie sexuală accentuată și pare să conducă - la scurtă vreme după deces - la conceperea unui copil
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o nevoie sexuală accentuată și pare să conducă - la scurtă vreme după deces - la conceperea unui copil” (în N. Abraham și Torok, 1973/1987). Iar Freud își trimite amicul la „Doliu și melancolie” (1917b/1968). Exempletc "Exemple" Pentru a ilustra activismul în scop defensiv, să începem prin a examina cazul lui Jean, prezentat de Jacquet (1987) în cadrul unei cercetări cu privire la problematica alcoolismului. Jean are cam 30 de ani. Fost alcoolic, el este acum abstinent și participă activ la o mișcare nefalistă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
uneori drumuri lungi, mai ales în perioada verii, când, din pricina vacanțelor, întrunirile sunt tot mai rare. El declară că sarcina asumată îl epuizează, dar libertatea sa regăsită nu se poate consolida decât cu acest preț. Iată un caz în care activismul este evident. La Jean, el are valoarea unui angajament benevol și eficient alături de camarazii de abstinență alcoolică. Activismul înlocuiește produsul toxic, al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că sarcina asumată îl epuizează, dar libertatea sa regăsită nu se poate consolida decât cu acest preț. Iată un caz în care activismul este evident. La Jean, el are valoarea unui angajament benevol și eficient alături de camarazii de abstinență alcoolică. Activismul înlocuiește produsul toxic, al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
camarazii de abstinență alcoolică. Activismul înlocuiește produsul toxic, al cărui rol era, după cât se pare, acela de a „strangula” angoasele, controlate acum grație acestei activități de substituție valorizată social și valorizantă narcisic pentru tânărul Jean. Să mai spunem că acest activism benefic vine să oculteze în el orice interogație asupra raporturilor sale îndelungate cu alcoolul ori asupra istoriei sale personale. Funcția defensivă a acțiunii ca luptă împotriva angoasei și scurtcircuitare a gândirii este manifestă. Jean afirmă că nu vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
terenul abstinenței ocupă deci locul lăsat liber de alcool, ceea ce constituie în definitiv un rău mai mic, cu condiția ca subiectul să nu devină cu totul confuz și să nu încalce spațiul de libertate al celuilalt. Un alt exemplu de activism îl regăsim, așa cum am semnalat mai sus, la membrii personalului medical din spitale, confruntați cu angoasa cauzată de patologia somatică sau mentală a pacienților lor. Echipele însărcinate cu administrarea de medicamente paliative, care trebuie să efectueze un dificil efort de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se surprind uneori „reacționând” în loc să-i asiste pe pacienți. În acest caz, se pune problema dacă nu cumva ne aflăm în fața unei apărări activiste, susținută de fantasme de putere absolută, care apar în confruntarea cu inevitabilul. Un alt exemplu de activism ne este oferit de echipele de educatori care uzează în mod intensiv de metode pedagogice sau educative destinate elevilor cu probleme la învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
elevilor cu probleme la învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă în fața refuzului pierderii, apărarea maniacă poate căpăta o nuanță activă, ba chiar agitatorică și patologică, opunându-se în acest caz reparației
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărarea maniacă în sine, doar evocată de școala Melaniei Klein (Segal, 1964/1980) și care vizează evitarea oricărui sentiment de dependență prin intermediul unei triade de sentimente: control, triumf și dispreț. Exemplul lui Jean (Jacquet, 1987) ne conduce la supoziția că activismul pe care acesta îl pune în practică față de tovarășii săi alcoolici este un răspuns legat de mecanismul de identificare proiectivă, folosit adesea de pacienți. Altruismul se îmbină adeseori cu activismul. A. Freud (1936/1993) citează exemplul unei „pedagoge altruiste”, considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]