457 matches
-
al stelelor crug", Noapte-minune) : Și așa împodobit și așa spânzurat să mă duc la nunta de argint unde-s duși toți crinii. (Toți crinii) Dar ce este crinul? Mai mult decât pasca-liana trestie gânditoare, crinul este pregătitorul unui univers care acutizează absența lui Dumnezeu. Doar știm: crinul este o podoabă sublimă! Nici măcar veșmintele lui Solomon nu au fost mai frumoase. Încărcătura harică, transfiguratoare a acestei flori prezentă chiar și în Cântarea Cântărilor ne determină să credem în căutările mistice ale poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ne străbate numai ținându-ne de mână. Instinctele ei care o îndeamnă să facă gesturi pe care nu le-ar îndrăzni o femeie versată în practicile dragostei.” Intervin stereotipia și oboseala, umilințele și dorința de eliberare dintro relație devenită sterilă, acutizate de distanța fizică dintre Sandu și Dania, dar nu fără resimțirea vidului interior și a nostalgiei iubirii pierdute: „Câteodată cred că vindecarea nu este posibilă. Caut să mă gândesc cât mai puțin că s-a terminat și că trebuie să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fie, vă amintiți, PAC-ul (pentru cei care au uitat: Partidul Alianței Civice). Las deoparte că încă de la înființarea acestui partid au apărut frustrările, neînțelegerile, sindromul celor care doreau din afara partidului să-i determine politica. Greșală fatală care s-a acutizat, după alegerile câștigate în '96. Urmarea a fost una singură: deconstrucția, lipsa oricărui sprijin, pesimismul și frustrările continue, opoziția și participarea la putere, într-un cuvânt ambiguități atitudinale și confuzii pe toată linia dublate de cinismul unor politicieni lipsiți de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
iulie a.c., executorul judecătoresc ne-a anunțat, prin somație, ca În termen de 5 zile, prin forță publică, ne va arunca lucrurile În stradă. * Am fost atacați, din umbră, prin depresii tenebroase; bolile contractate prin Închisorile comuniste mi s-au acutizat, supraviețuind doar cu pungă de medicamente. * A dat o lovitură de moarte scopului Îndreptățit de a Înființa un Memorial consacrat sacrificiului, prin moarte, al fiului meu, ca protest Împotriva crimei politice. * A dat o lovitură de moarte dorinței de a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
l-ar pune într-o lumină nefavorabilă, ceea ce este adevărat, dar nu acesta este motivul. Simte că și-a trădat prietenul. Prin faptul că nu i-a luat apărarea. Prin faptul că nu i-a spus adevărul. Acest sentiment se acutizează într-o noapte, când Fender Greene bate la ușa camerei sale. Jonathan îl aude, înainte ca acesta să intre. Scâncetele trădătorului și loviturile pe care le încasează în timp ce este alergat în jurul sălii de pregătire, răzbat sus până la el, urmate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distruge, iar tu îmi vorbești despre șanse. Rămân la aceeași opinie, șoptește ea, dar nu sunt sigură că starea copilei a fost una mai bună înaintea apariției bolii, sunt probleme profunde, pe care boala nu a făcut decât să le acutizeze, poate că acest lucru este spre bine, dar tu trebuie să fii tare pentru ea, când ea va simți o schimbare în comportamentul tău și starea ei se va îmbunătăți, iar eu, din pricina panicii, sunt deja pregătită să mă schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zgomotele pe care le primesc și le împrăștie. Fluxul de informație corporală se diseminează activ prin ramificarea suntelor sparte în trup. Cvartet pentru o lavalieră e tipul de performance care folosește toate sursele organice de prezență individuală și colectivă. Care acutizează spaima transmisă de la unul la altul și blocajul în blocaje: locative, interioare, corporale. Un spectacol hiperfiziologic Cei trei dansatori controlează dramaturgia situației cu care se cofruntă până când refuză orice tip de control și clachează. După ce acoperă fiecare colțișor din cabină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
exclus ca iscoade ale turcilor să se ivească și mai la nord. Cele două evenimente uriașe din viața lui, invazia Moldovei și sosirea lui Alexandru, aveau loc În același timp. Dar se mai Întâmpla ceva, tot acum. Ceva ce Îi acutiza senzația de răsturnare a tuturor punctelor de reper, chiar de Întoarcere la frământări și suferințe pe care le crezuse bine Îngropate În trecut. Ceva se petrecea undeva departe, la capătul lumii. Cu câteva nopți În urmă se trezise cu sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grăbitei mele încercări de a fi o singură carne, în doi; strădania asta se numește iubire. După asta lacune, tulburări de imagine. Nimic care să lase un gust ce poate fi savurat, ulterior, drept nouă cucerire sau care să se acutizeze într-o aventură. Dar, ca bătut în cuie, stăruie anotimpul: tot începutul verii lui ‘46. Sunt pe drum fără întrerupere, ba în Weserbergland, ba în Hessa, în regiunea de frontieră a zonei aflate sub ocupație americană, în sfârșit, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Deranjarea spiritelor sau ceva de genu’ ăsta. Dar eu eram posedat de un simț al pericolului pe care geamătul vântului printre norii care se strângeau pe cer nu făcea nimic ca să-l reducă, iar acest sentiment fu și mai mult acutizat de revederea casei de turtă de dulce. Între timp, mașinile de serviciu dispăruseră de pe caldarâm, dar eu m-am apropiat totuși de grădină cu precauție, pentru cazul în care, din cine știe ce motiv, cei doi tipi de la SS ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de rost, uneori chiar mă dor ochii, dar, când închid televizorul, mă simt mai singură ca niciodată. Mi-am închipuit că acest Bobby mă va ajuta să-l uit pe Patrick mai ușor, însă nu a făcut decât să-mi acutizeze suferința. Amintirile îmi provoacă și mai multă durere, exact ca la început și mă izbesc în cele mai neașteptate momente: când merg la film cu Daisy sau când ies cu băieții după partidele lor de fotbal. De obicei, mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pomină, când o râcâise pe Carol până ajunsese la orgasm, îl speriase teribil. Beat fiind, gemetele și țipetele ei îl șocaseră, făcându-l să creadă că acele trei mișcări o răniseră, că îi vătămaseră interiorul moale. Senzația aceasta se acutizase și se asociase impresiei că micul său penis e un instrument contondent, de pedeapsă sau de corecție. Dan dăduse înapoi, și această repulsie era secretul din spatele circumstanțelor reale. Vezi tu, relația lui cu Carol era un fel de tragedie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Râmniceanu, „descoperirea Occidentului” de către Dinicu Golescu, dar și critica importului occidental fără discernămînt de către „mesianicii pozitivi” ai Daciei literare, obsesia figurii „provincialului” la pașoptiștii moldoveni, critica „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, mesianismul tradiționalist al lui Nicolae Iorga), se acutizează odată cu avansul modernizării social-culturale și cu apariția „crizelor” de adaptare aferente într-o societate cu mai multe viteze, intrată tîrziu în modernitate, marcată de clivaje identitare și de necesitatea autodefinirii. Dacă în cazul romantic-clasicizantului Vasile Alecsandri conștiința apartenenței la „ginta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el scafandrul care-și scoase masca, Își smulse cagula și-l fixă cu privirea lui de un albastru palid. - De treizeci și cinci de ani aștept momentul ăsta. Bună ziua, tată. Ryan Îl privi pe Arthus drept În față. Dorințele lui de răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră o luptă finală aprigă, În confruntarea cu un dușman Întortocheat și viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oricărei alte realități și oricărei alte validități, mai cu seamă cea a subiectivității, și, de cealaltă parte, această aceeași subiectivitate care constituie tocmai realitatea acestei intentio științifice. Astfel regăsim aici în mod cât se poate de riguros conflictul care se acutizează între un mod de viață și esența sa, între o modalitate subiectivă și însuși țesutul din care este ea făcută. Cum este posibilă o astfel de contradicție? Purcede ea dintr-o simplă scăpare a omului de știință? Faptul că privirea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este „protejată” de o uriașă centură de disperare. Noțiunea de fericire se limitează în special la mers, nu la popas. Unele întâlniri cu fericirea pot fi impudice, inoportune, ori tardive. Fericirea din Rai nu are valoare. Pentru că este obligatorie. Se acutizează confuzia dintre fericire și plăcere. Nesimțirea rămâne totuși principalul afluent al fericirii. Cămașa fericirii se comercializează la magazinele second-hand. În epoci fericite, oamenii sunt copleșiți de monotonie. Bine că nu au fost descoperiți hormonii fericirii. Ce am face cu atâta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acoperă un spațiu cultural amplu, în care se regăsesc atât valori consacrate pentru totdeauna, cât și altele, a căror rămânere în acest perimetru e discutabilă, dar care, pe de o parte, i-au dat o configurație specială sinelui, i-au acutizat sensibilitatea și dorința de cunoaștere, iar, pe de alta, i-au sporit distanța față de o societate și de o lume cu dezechilibre, sincope, iluzii, înfrângeri, solitudine, motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori de fum de busuioc), prin care se acutizează înclinarea spre dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul asupra căruia poetul deține hegemonia, nu impusă, ci dorită, de la glasul de fecioară și până în vârful păpădiei, eul liric percepând Fugare femei cu chipuri de lumină stinse / iar după ferestre bănuiam
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un clasicism structural, care i acutizează aplecarea spre armonie, seninătate, făcându-l, firește, să-și clameze nemulțumirea ori de câte ori distinge rezonanțe ce riscă să pericliteze echilibrul lumii pe care o iubește cu disperare. O componentă a imaginarului poetic al lui Horia Zilieru este dimensiunea astrală, sugerată chiar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eliberată și se manifestă prin perceperea a tot ceea ce o înconjoară, lucrurile, sunetele pătrunzând prin simțurile ei dematerializând-o, ea devenind “un adânc”: “Dar ce adânc e în om și pe care axă a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii de iubire acutizează simțurile sexuale, căci trupul se manifestă în paralel cu gândul și simultaneitatea lor le contopește într-o voluptate care are tot atâta farmec câtă durere. Pretextul musical este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Dispariția albinelor pe planeta noastră poate acutiza criza alimentară, care a început deja, avertizează banca agricolă Rabobank. După cum spunea omul de știință Albert Einstein, în cazul în care albinele vor dispărea, patru ani mai târziu vor dispărea și oamenii, evocă spusele savantului The Daily Telegraph. Poate că
Omenirea este dependentă de albine! Când acestea vor dispărea, oamenii nu vor supraviețui mai mult de patru ani () [Corola-journal/Journalistic/70679_a_72004]
-
de alianțe francez punea puterile Micii Antante, România și Iugoslavia, într-o postură deosebit de expusă. Amîndouă se confruntau cu pretențiile iredentiste ale vecinelor lor și nu dispuneau de nici un sprijin ferm din partea vreunei mari puteri. Dificultățile românilor aveau să se acutizeze abia după izbucnirea războiului. Puși în fața unei amenințări iminente și mai directe, guvernul iugoslav a încercat în timpul cabinetului Stojadinović să ajungă la o înțelegere cu Italia. Persoana cea mai influentă din conducerea Iugoslaviei era prințul Paul, care, să nu uităm
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vîrstă de douăzeci și trei de ani, care s-a căsătorit în același an cu o prințesă daneză. Se părea la început că guvernul Uniunii de Centru va reuși să coopereze cu curtea și că problema monarhiei nu se va acutiza din nou. Într-adevăr, problema extrem de importantă a relațiilor sale personale cu care se confrunta premierul își avea originea în sînul propriei lui familii. Papandreou era mai curînd șeful unei coaliții decît al unui partid bazat doar pe propriii suporteri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
forțe dintre statele balcanice. Spre sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea, așa cum am văzut, fuseseră instituite guverne independente sau autonome în Bulgaria, Grecia, România, Serbia și Muntenegru și și-a făcut apariția mișcarea națională albaneză. Pe lîngă aceasta, chestiunea naționalităților din cadrul Imperiului Habsburgic se acutizase odată cu creșterea conștiinței politice în rîndul populațiilor croată, română, sîrbă și slovenă, precum și al altor popoare din acest stat. Liderii acestora susțineau în general atît ideea națională ca bază a organizării politice, cît și principiul guvernelor constituționale reprezentative. Acolo unde
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de gust națională Însă lucrurile nu se opresc aici. Flirtul șochează și pentru că trimite cu gândul la universul anglo-saxon, la moravurile față de care francezii încearcă un dispreț profund. La acest sfârșit de secol, când tensiunile dintre diferitele națiuni europene se acutizează, societatea franceză este per ansamblu deosebit de șovină. Dușmanul principal rămâne fără îndoială puternicul Imperiu german, în vreme ce Marea Britanie este privită în ajunul Primului Război Mondial ca un stat aliat. Totuși, "Antanta" dintre cele două națiuni nu este atât de cordială pe cât o face
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]