1,110 matches
-
fix. Schimbarea terminației substantivelor și adjectivelor este numită „declinare”, iar cea a verbelor, „conjugare”. Există cinci declinări ale substantivelor și patru conjugări ale verbelor. Cele șase cazuri ale substantivului sunt nominativ (folosit pentru subiecte), genitiv (arată posesia), dativ (complemente indirecte), acuzativ (complemente directe), ablativ (folosit cu câteva prepoziții) și vocativ (folosit pentru adresare). În plus, pentru unele substantive există cazul locativ folosit pentru a arăta un loc (înlocuit de obicei cu ablativul), dar acest împrumut de la indoeuropeni este de găsit doar
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
casă";"ğăr" „vecin"). Substantivele articulate primesc articolul proclitic /al-/, din care atât /a/ cât și /l/ pot fi asimilate de sunetele din apropiere. Substantivele nedeterminate sunt marcate în general prin sufixul /-n/, care se numește "tanwīn": nominativ: "walad" (un copil); acuzativ: "walad" (pe un copil); genitiv: "walad" (unui copil). [[Adjectiv]]ele în araba literară au marcă pentru caz, număr, gen, așa cum au și substantivele. [[Pronume]]le în araba literară au marca pentru persoană, număr și gen. Există două tipuri, și anume
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
în sensul original "companion", dar mai apoi cu sensul de curtezan imperial, și în cele din urmă "conte"). Cuvântul viconte, folosit în limba engleză din 1387, vine din franceza veche "visconte" (în franceza modernă: "vicomte"), din latina medievală "vicecomitem", cazul acuzativ al cuvântului "vicecomes", din latina vulgară "vice-" "asistent" + latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
frază; cine = pronume interogativ - relativ, numărul singular, cazul nominativ, funcția sintactica de subiect. „Auzi tu, mama, cate-mi spune? Si-alearga-n sat să mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune?” câte = pronume interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de complement direct, cu rol de conjuncție în frază; câte = adjectiv pronominal interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjuncție în frază;
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
mai adune Și câte porecliri pe-ascuns Îmi pune?” câte = pronume interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de complement direct, cu rol de conjuncție în frază; câte = adjectiv pronominal interogativ - relativ, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, funcția sintactica de atribut adjectival, cu rol de conjuncție în frază;
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
îndeobște: "de la Potaissa către Napoca", considerând că forma de genitiv a numelui Napoca ar exprima o locație (așa numitul genitiv locativ) și nu aparteneța, cum se întâmplă de obicei. Numai că în limba latină direcția este exprimată firesc prin cazul acuzativ plus prepoziție (ad, versus etc). De aceea nu putem exclude ipoteza formulată încă de Theodor Mommsen, că Napoca era numele unei regiuni, care îngloba și satul (vicus) Potaissa. Centrul acestei regiuni era situat în așezarea omonimă de pe Someșul Mic. În
Miliarul de la Aiton () [Corola-website/Science/306906_a_308235]
-
nominal prin care se identifică sau se califică subiectul. Numele predicativ este o parte de propoziție care se prezintă sub două feluri: Numele predicativ se exprimă prin: a) substantiv comun sau propriu in cazurile Nominativ, Genitiv (cu sau fără prepoziție), Acuzativ (cu prepoziție) si Dativ (cu prepoziție): b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
propriu-zis, la orice grad de comparație, in cazul Nominativ: c) pronume de orice fel,în aceleași cazuri ca si substantivul: Pronumele personale pot fi și în Dativ posesiv precedate de prepoziție cu regim de Genitiv: d) adjectiv pronominal posesiv în Acuzativ precedat de prepoziție cu regim de genitiv: e) numerale diferite în aceleași cazuri ca și substantivul: f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, și gerunziu acordat: g) adverb sau locuțiune adverbială: h) interjecție Numele predicativ mai poate fi exprimat și
Predicat nominal () [Corola-website/Science/312343_a_313672]
-
compus), două număre (singular și plural, există și rămășițe ale dualului), trei persoane (eu/noi, tu/voi, el/ei), două aspecte (perfectiv și imperfectiv), trei moduri (indicativ, imperativ și condițional), trei diateze (activă, pasivă și reflexivă), șapte cazuri (nominativ, gentitiv, acuzativ, dativ, instrumental, locativ și vocativ) și trei genuri (masculin, feminin și neutru, feminin și neutru schimbând în așa-numit „nemasculin” la plural). Limba poloneză este unica limbă slavă în care atât în limbajul comun cât și literar se poate pune
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
dacă, pe scaunul pe care, anterior, au stat , printre alții, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu și Nicolae Iorga, iar mai recent, filosoful Andrei Pleșu și scriitorul Marin Sorescu, nu ar trebui să vină un om, un liberal, pentru care utilizarea acuzativului, a nominativului si acordurile pronumelor personale posesive nu reprezintă marea dilemă profesională a carierei. Cu amiciție și multă bunăvoință, Radu Popa, Deputat PSD", se mai arată în scrisoare, potrivit Mediafax. Rugat, vineri, după ce a fost propus de PNL să preia
Deputat PSD, pentru Antonescu: Dl. Ştirbu şi-a plombat drumul... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33535_a_34860]
-
fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea să reliefeze vorbitorul"). Situația pare staționară în ceea ce privește folosirea incorectă a formelor articolului genitival, ale adjectivului de întărire, în confundarea adverbului cu un adjectiv, în folosirea relativului care invariabil și fără pe la acuzativ. Noi exemple mai numeroase și mai diverse privesc regimul, construcțiile prepoziționale, folosirea absolută a tranzitivelor, preferința pentru extinderea construcțiilor reflexive (a se conversa cu, a se medita cu), schimbarea construcției unor verbe inițial intranzitive (dacă tranzitivul a eșua - "îi eșuează
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
sublinia cu tărie caracterul formativ al Antichității clasice. “Cultura clasică”, spunea cu mare dreptate poetul, “are calitatea determinată de a crește, ea este în esență educativă” (Învățământul clasic). Rostul ei nu este de a întipări în mințile oamenilor construcții precum acuzativul cu infinitiv sau ablativul absolut, ci de a forma oameni în adevăratul sens al cuvântului: “A învăța vocabule latine pe din afară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichităței clasice
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
nu. (S-o crezi tu!)... De caricatură, m-am amuzat cât m-am amuzat, în timp ce domnul Sache, aflându-se lângă mine, pufnea în culmea indignării... Că nu trebuie să fii cine știe ce latinist, să știi că verbul habeo, fiind tranzitiv, cere acuzativul, ceea ce cunoaștem din anii liceului... Da' măcar să fi tăcut, naibii, acolo, și să fi ascultat, în cap cu ăi de la televiziune, vocea cardinalului Medina... Estevez, când a apărut în balcon și a strigat răspicat vestea cea mare în latină: Habemus
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
liceului... Da' măcar să fi tăcut, naibii, acolo, și să fi ascultat, în cap cu ăi de la televiziune, vocea cardinalului Medina... Estevez, când a apărut în balcon și a strigat răspicat vestea cea mare în latină: Habemus papam... Cu m, domnule! Acuzativul! zbiera la mine domnul Sache, scos din fire. Nu se putea să nu se fi auzit că înaltul prelat pusese, clar, un m în coada cuvântului Papa, fir-ar să fie!, - acuzativul, domnule, cum cere verbul habeo, nu?... A ține
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
dovedit cercetările arheologice. În cetățile danubiene mai sus menționate, cetățeni autohtoni liberi constituiau o primă linie de apărare „dinăuntru“ a împăratului din Constantinopol! (De unde și menținerea exclusivă în limba română a formelor latine de nominativ Imperator, nu a celei de acuzativ Imperatorem> v. fr. empereire, it. imperatore.) În Transilvania devenită „voievodat“ maghiar (după 1541), am apărat ortodoxia, împotriva „agresiunilor“ religiilor „noi“, receptae, reformate. Tot „dinăuntru“ (în sec. XVI). Opunîndu- ne Reformei, noi ne apăram existența oprimată în apartheid. Și, în sfîrșit
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
precum iepurii" (Gardianul, 15.05.2006); "România a început să-i atragă precum un magnet pe investitorii imobiliari din Europa" (europeanhouse.ro). Un semn al extinderii e apariția (încă destul de rară) a lui precum prepozițional, urmat de un pronume în acuzativ: " Dacă se cred precum mine sau chiar mai buni, le doresc viața mea! Succes!" (argesanu.go.ro); "observi, sper, că nu am folosit apelative, precum tine, fiindcă în mod sigur ai pierde" (fanclub.ro); Lasă vrăjeli de genul ăsta că
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
la..., în legătură cu...) sau cerând genitivul (în privința...); cea mai complexă e în ceea ce privește, care ridică și probleme de acord (unii vorbitori acordă verbul, în mod greșit, cu complementul său: în ceea ce privesc banii...). Legat de are avantajul scurtimii și al construcției cu acuzativul și are șanse reale să se impună în limbă. Deocamdată, e totuși supărător excesul de legări stângace („Legat de orele de educație fizică, noi credem că este necesar ca elevilor să li se dezvolte abilitățile pe care le au prin
Legat de... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6095_a_7420]
-
Cronicar Carevasăzică Într-un număr recent al revistei Cultura (34/27 august), înzesratul publicist Cătălin Sturza găsește de cuviință să lămurească o dată pentru totdeauna chestiunea formării acuzativului cu prepoziție în limba română. De parcă cititorii presei culturale de la noi n-ar ști că una-i care și alta-i pe care! Dac-ar fi făcut-o într-un cotidian de mare tiraj sau într-un lunar cu foi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
refacerea un singular nearticulat în -ă (ca în cazul lui pizză, admis cu greu alături de pizza) și apariția unor modificări mai profunde la genitiv-dativ. Există totuși poziții sintactice în care termenul străin poate fi folosit fără dificultăți, la nominativ sau acuzativ: „După ce a iscat controverse în Franța, burqa ar putea fi interzisă în Belgia" (realitatea.net, 31.03.2010); „femeile musulmane vor fi obligate să renunțe la burqa" (Evenimentul zilei, 2.06.2010). In contextele în care ar trebui să apară
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși cu degetul pista pe care o s-o urmeze” (ib.). În plus, ca și acuzativul sine, pronumele sieși apare chiar în construcții în care nu mai dublează un alt pronume reflexiv; de pildă, determinînd participii și adjective: „reconcilierea-propagandă făcută sieși” (users 4.cgiforme); „avem de-a face cu o părere pură, suficientă sieși, cu o
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
în care e puțin probabil să apară sie, forma sieși e simțită ca un echivalent mai economic și mai elegant al sintagmelor el însuși /ea însăși. Se remarcă de altfel în texte ușurința de folosire a ambelor pronume reflexive (de acuzativ și de dativ), în construcție cu același verb: „posibilitatea să se dezvăluie sieși” (earad.ro/horoscop); „el nu se poate aplica sieși, dupa cum spune Kant” (fil.unibuc.ro); „se arată pe sine sieși” (geocities.com). Surpriza este de a
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
1-4/2007 (ianuarie-februarie), JURNALUL LITERAR și-a modificat formatul și prezentarea grafică, menținîndu-și însă trăsăturile caracteristice. între acestea, pamfletul-editorial semnat Aristarc, în rubrica Punctul pe i, începută în pagina I. în numărul recent, indignarea lui Aristarc, sub titlul De ce mîncați acuzativul?, e îndreptată și spre cei care ignoră normele gramaticale: "Nu mai este cazul să ne jucăm cu lucrurile serioase. Nu mai sîntem dispuși astăzi să acceptăm nici o minciună și nici să ne amuzăm de atacul analfabet împotriva rostirii și scrisului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
acest mahalagism congenital, singurul responsabil pentru această criză, sau el nu e decît ingredientul național și inevitabil al unui altfel (sic!) de crize mai profunde și mai neliniștitoare?" Dacă redactorul-șef N. Florescu îi găsește culpabili doar pe "mîncătorii de acuzativ", fără să observe "mărunțișurile" de felul acesta din propria revistă (și ele totuși "un atac împotriva scrisului limbii române"), îi recomandăm ca bibliografie Multidico de română (pentru concursuri, examene, redacții, administrații & comp.) de Florentina Șerbănescu și Zoița Geacă (Ed. Compania
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
care să n-o cumpere, nici o traducție care să nu puie să i-o pescrie" (C. Negruzzi, Cum am învățat românește) etc. Primele noastre gramatici nu recomandă folosirea lui pe care; cel mult, unele indică declinarea relativului și marchează cazul acuzativ prin prepoziție ("Ac. pre carele / pre carea etc."). Exemplele din cuprinsul textului conțin, însă, și utilizări fără pe. În Gramatica românească a lui Diaconovici Loga (1822), unul dintre citatele ilustrative contravine regulii de azi: "sunt vistierii, care nu le poate
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
pe apar de-abia în Gramatica limbii române (Gramatica Academiei) din 1966: de aici se vor răspîndi rapid, prin școală și prin diverse lucrări normative. Pe de altă parte, așa cum se observă și din exemplele de mai sus, care în acuzativ este aproape întotdeauna dublat de forma neaccentuată a unui pronume (care o vezi, care le știi etc.): în vorbirea populară, această dublare este suficientă pentru a dezambiguiza construcția, indicând cazul și funcția. În lingvistica românească, Magdalena Vulpe a susținut ideea
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]