659 matches
-
1945, un reprezentant al Regionalei xe "Iași"Iași vedea În comemorarea pogromului de la xe "Iași"Iași „o provocare sionistă” și aprecia ca pe o greșeală politică publicarea, În cotidianul local al Partidului Comunist, a unui reportaj despre pogrom. Se arăta acuzator că s-au publicat fotografii, unde se vedeau, printre călăi, numai români, nu și nemți 4. Încă din 1945, comuniștii inițiau deci procesul refuzului asumării istoriei și a culpabilităților. Un alt clișeu manipulat de P.C.R. era cel al „evreului-parazit” ce
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
politice au promovat, într-un stil tipic dogmatic-autoritar, de forma „corectitudinii politice”, rețete de schimbare a căror punere în discuție era puternic descurajată. O nouă cenzură a gândirii s-a produs: orice semn de întrebare putea declanșa o violentă reacție acuzatoare din partea unui segment înalt vocativ, de genul „mentalitate criptocomunistă”. 3. De la aspirația spre democrație la comportamente politice tipic antidemocratice. Nimeni nu se aștepta ca instaurarea democrației să reprezinte un proces neproblematic. După eliberarea de structurile autoritare primitive ale regimului comunist
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în evenimentele din decembrie 1989 un complot intern al Armatei sau extern, al străinătății; 3. „nostalgicii orânduirilor antebelice”, care indică o lovitură de palat a nomenclaturii de rangul al doilea, ce ar fi confiscat revoluția (pp. 10-11). Pentru a răspunde acuzatorilor, Ion Iliescu își reia demonstrația din prima carte: astfel, revoluția română „a fost declanșată de o explozie populară și este meritul poporului român, al maselor orășenești mai ales, al spiritului de abnegație al tineretului, atât la Timișoara, cât și la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
inadecvată pe care ea i-o aduce fostului dictator. * Ca senator al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, Șerban Săndulescu a făcut parte din Comisia de Cercetare a Evenimentelor din Decembrie 1989. În această calitate, el a publicat o lucrare acuzatoare încă din titlu (Decembrie ’89. Lovitura de stat a confiscat Revoluția Română, 1997), în care se specifică de la început că au existat o serie de piedici puse comisiei „de către cei care doresc fie să ascundă adevărul, fie să îl prezinte
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sau mai mulți colaboratori; - pune etiologia crizei pe seama factorilor exteriori sistemului pe care îl conduce; - suportă cu tristețe și cu resemnare criticile directe ale subalternilor; - se destăinuie pe un ton lamentabil superiorilor că trebuie să se lupte; - are o atitudine acuzatoare la adresa dificultăților care l-au copleșit; - este în așteptarea unor vremuri mai bune; - instaurează un climat, o atmosferă apăsătoare și demotivantă în organizație; - se inconjoară de subalterni „devotați” (mai degrabă supuși), însă mediocri și panicați. Autorul amintit îl caracterizează alegoric
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
făcută tocmai sub încredințarea pecetei tainei, când ceea ce a fost ticluit cu gândul să rămână ascuns este dat pe față, lichelele nu se căiesc, ci se grăbesc să dea explicații, de obicei extrem de sofisticate sau, mai rău, devin agresive și acuzatoare. Dar să ne întoarcem la lichelele mele de dinainte de '90. Așadar la bună parte dintre colegii mei de Institut. Cu ce se ocupau ei? De pildă cu înscenarea unor "procese". Te invitau la o ședință anuală, de "bilanț", în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prim plan concepțiile soților unul vis-à-vis de celălalt, viziunea asupra căsniciei și a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a atrage atenția sau afecțiunea celuilalt, de sinceritatea sau de fidelitatea celuilalt... Această senzație acută de lipsă Îl determină să revendice iubirea: caută la celălalt o compensare a acestui vid dureros, cere mereu mai mult, se dovedește pretențios, suspicios sau acuzator. Pe scurt, Îl face pe celălalt responsabil de propria lui lipsă de maturitate afectivă sau de Îndoielile pe care le are. Evenimente: Găsim aici toată pleiada de decepții și rupturi amoroase. Se Întâmplă chiar ca individul să provoace ruptura, de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
uită să dea o rezoluție, așa că Felix tot trebuie să-i spună pe gură ce gândește. Scrisorile, autentice sau false, constituie probe grele. Pentru a scăpa de un boier, adversar regimului său, în Viforul, Ștefăniță Vodă recurge la o scrisoare acuzatoare măsluită. Plastografia e desăvârșită, Arbore își recunoaște scrisul, dar nu conținutul. În Princepele, un boier este trădat de o scrisoare interceptată, autentică însă, în care punea la cale chiar amănuntele încoronării sale după mazilirea șefului statului. E bucluc mare cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
din Deva, locul de domiciliu, I. Codreanu la 26 februarie 2000. În continuare, autorul reportajelor „Boabe albe” despre cultiv area orezului la Gologani - Focșani și „Ciobanul colectivei” de la Paltin - Vrancea, din Steagul roșu din 22 octombrie 1955 notează nostalgic și acuzator parcă: ...” Câte s‐au mai întâmplat de atunci! În primul rând că am mai îmbătrânit. Din 1990 sunt pensionar. O primă constatare: discutăm deseori cu Angelica faptul că nu ne‐am închipuit că la pensionare vom fi atâta de 183
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din Bârlad. Se publicau informații de calitate, epigrame ca re satirizau unele carențe, cum ar fi reacția poetului G. Tutoveanu la ... „obrăzniciile maghiare.” În Veacul nostru nr. 5 - 6/28 aprilie 1935, prof. Constantin Gh. Moroșanu publica o „Scrisoare deschisă acuzatoare către administratorii orașului Bârlad.” * Mare iubitor al oamenilor - nu numai al timpului, toamnelor, primăverilor și florilor - dar mai ales a plugarului căruia în „Rondelul plugarului” George Nedelea îi transmite strigătul de înfrățire cu pământul: „Eu ar și semăn, și prășesc
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
organe ideologice și de purtătorii de drapel ai 31 socialismului. Deși a condus 17 ani ziarul, Vasile Avram a fost foarte bucuros să fie uitat. Tonul ziarului local a fost mereu ponderat, calm, cu frica de cuvântul curajos, polemic și acuzator, fiecare știindu-se cu bubele comunismului. Până la urmă a fost un beneficiu, Theodor Pracsiu nemairezistând "dezbaterilor fără opreliști" (dar cu vechea gardă liberalizată) iar Constantin Jomir a menținut tonul de comunicare ... pașnică. Cât a condus cu adevărat principalul ziar local
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
interviul acordat de colegul meu, Vitalie Ciobanu, săptămânalului Adevărul literar și artistic de la București, au grăbit formularea lor în acest text. Interviul cu pricina nu a fost, bineînțeles, reluat în presa de la Chișinău, dar s-a bucurat de destule comentarii acuzatoare și interpretări care distorsionează grav ideile lui. Forfecari de meserie au decupat fragmente convenabile pentru a-și justifica opțiunile politice de moment. Susținătorii interesați (bine plătiți) ai independenței R.M. au pescuit sintagmele care consună cu opțiunea lor, iar naționaliștii primitivi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
comuniste. Belu Zilber a fost mai întâi un fervent militant comunist, apoi a fost condamnat de colegii de partid ca element periculos în „lotul” Pătrășcanu, ajungând, în cele din urmă, mai bine zis „transformându-se” cu ajutorul anchetatorilor comuniști, (în) principal acuzator în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu, fost tovarăș de partid și prieten. Această „odisee” halucinantă, strivitoare de personalitate, este descrisă de Belu Zilber în cartea Actor în procesul Pătrășcanu (al cărei manuscris a fost confiscat de Securitate încă pe când autorul era
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Viteaz, care au reluat fără succes luptele cu turcii. 56 Ibidem (de pildă, Girolamo Savonarola, Giovanni Pico Della Mirandola, Albrecht Dürer, Carol al VIII-lea regele Franței sau Tomas de Torquemada). 57 Ibidem. 58 Aici întâlnim, din nou, alături de interogații acuzatoare de genul "care sunt puterile vecine ce râvnesc pământul românesc?", cele două axiome: "apogeul dezvoltării Moldovei este atins în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt; după moartea lui Ștefan începe declinul Moldovei (s.n. C.M.)" (Irina Burlan, Simona Grigore, Ghidul învățătorului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și Stamate, Ismaïl și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Plecarea în străinătate, Algazi și Grummer, postuma Fuchsiadă, cît și "fabula" Cronicari se supun unei "legi" care a devenit principiu de construcție la toate nivelurile textului: parodia. Opera lui nu este explicit acuzatoare, deși nu evită nici satira ori cinismul, când necesitățile stilistice o cer. Ci polemică, incluzând, tematic, recontextualizarea operelor din trecut, cu toate trăsăturile unei nostalgii, ușor ironice ce-i drept, care ne îndreptățește să facem chemin retour către lecturile mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ia forma unei traduceri a bocetelor la moartea Matrionei. Naratorul este îndreptățit să releve semnificația cuvintelor, pe care o poate înțelege, pentru că a trăit în acel mediu și i-a cunoscut pe oamenii respectivi: Astfel, plânsul surorilor era un plâns acuzator la adresa rudelor din partea soțului: nu trebuiau s-o pună pe Matriona să dărâme casa. Iar sensul ascuns era: Oți fi luat voi casa mare, dar izba nu v-o mai dăm!) Și din toate bocetele astea se desprindea răspunsul: n-
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
reper altundeva"238. Omul modern a învățat să pătrundă exegeza culturii prin media și conștientizează importanța informării, fără de care produsele intelectuale nu mai ajung la consumator. Politicul folosește comunicarea de masă datorită posibilităților de informare și influențare a cetățenilor. Discursul acuzator și deconspirator al cronicilor lovinesciene scad influența discursului propagandist și falsificator al regimului. Este o complementaritate manifestată la nivel socio- politic. Așadar, media este disputată de ambele tabere, întrucât ocupă un loc extrem de important în angrenajul politic și cultural al
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
iar individul este condamnat fatal, la o lentă moarte spirituală și o rapidă uitare. Scriitorul se autodepășește, dacă-l raportăm la cele două romane anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata din vis (2010), prin memoria acuzatoare despre, "ființa istorică" a umanității, prin arta de a surprinde abjecția și modul cum sistemul degradează personalitatea individului, transformându-l în om-masă (abisul dezumanizării), prin estomparea elegantă a granițelor între adevăr și minciună (se știe de la Sofocle: nici o minciună nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Authority to Waive Freedom of Emigration Provisions, al 98-lea Congres, sesiunea a II-a, 1984, pp. 471-472, apoi Comitetul pentru Comerț Internațional al Senatului, Continuing Presidential Authority to Waive Freedom of Emigration Provisions, 1984. Tudor era foarte explicit și acuzator. Evreii, spunea el, sînt "hoți și corupători, niște oameni fără conștiință și fără simțul loialității, care nu au nici un fel de legături patriotice cu țara lor și nu se gîndesc decît cum s-o exploateze" (Ibidem), p. 51. 2271 Public
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
nu trebuiau lăsate să escaladeze pînă aici. Dorește cineva un nou război mondial? Adică, ții Turcia pe tușă aproape două decenii (ce bună ar fi fost acum Turcia în interiorul Uniunii Europene!), bombardezi Balcanii n-am înțeles de ce cu o ferocitate acuzatoare, inclusiv în noaptea de Înviere, și-acum te-ai trezit să faci parteneriate estice pînă la granița cu Marele Urs și să lansezi invitații Ucrainei, care nu are o stabilitate instituțională și o tradiție politică drept stat, deci e ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
după cum o pot face și să se înalțe deasupra mormântului, gorgan ori stelă funerară. Psyche-ul defunctului, insesizabil, se materializează prin statuie într-un trup și într-o voce, și tot prin statuie zeii își pot manifesta puterea lor protectoare sau acuzatoare. Ambivalență a tăcerii și a vorbei, a inanimatului și a animatului, a corpului de piatră ca non-corp și ca substitut al corpului neînsuflețit sau al corpului zeilor. Statuile prind viață când se întorc morții sau când grăiesc zeii. E felul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lui Prospero, iar vântul să-i rostească numele, care-i amintește lui Alonso de complicitatea lui cu uzurpatorul Antonio, vinovată de presupusa - pentru el - moarte a lui Prospero. Remember, cuvântul fantomei bătrânului Hamlet, răsună și aici, pronunțat de un glas acuzator; tot ca în Hamlet, Alonso și însoțitorii lui își trag săbiile din teacă, săbiile lor neputincioase în prezența acestei voci fără trup, a acestei halucinații fără substanță. Nu lipsește nici criza de nebunie în care împricinații se avântă în urmărirea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste versuri, Ieronim însăilează o poveste abracadabrantă, dar care pare să corespundă realității textului: pentru a scrie cu atâta perspicacitate și pentru a scotoci în acest fel abisurile umane
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]