14,708 matches
-
cădea într-un fel neobișnuit pe chip. Puteam să-i văd ochii, buzele și obrajii, deși fața ei se găsea în spatele unei păduri dese sau a unor gratii de fier. În mijlocul frunții ei strălucea un cristal, ochiul al treilea, lucirea adâncă a adevăratului simț al vederii: creierul. Portretul trezea în mine viziunea. Oare trebuia să intru în viața altuia ca să văd în mine? Întrebarea era mai importantă decât răspunsul. În spatele meu s-a auzit o voce convențională de femeie: - Îți place
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de mine însămi fără oprire. Rotund. înghețat. Fierbinte. Nu cresc și nu scad, ci doar ies din creierul
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
m-a invitat să intru înăuntru să bem un păhărel de coniac. Au o casă frumoasă, peste tot atârnă draperii, fru-fru-uri și perdeluțe de voal cu ciucuri aurii, peste tot sunt vase uriașe de flori, lumină clar-obscură și fotolii moi, adânci. M-a invitat să mă așez în fotoliu, să mă simt comod ca la mine acasă. Mi-a desfăcut demonstrativ nodul de la cravată și mi-a cerut voie să se ducă până dincolo să se schimbe. A revenit după câteva
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
o minunată salbă de vile, unde aurul a izbutit, întrucîtva, în încercarea de a sădi iarăși raiul în viața pămîntească. Mi-l închipuiam dar răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adînci...." (p. 39). Motivul oglinzii, cu metaforica lui bogată, joacă un rol crucial și în Craii... Misterul central e acela al reflectării: realitatea devenind imagine, irealitate în apele oglinzii care nu schimbă nimic din înfățișarea ei - în afară de inversiunea între dreapta și
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
adresezi unui prieten regăsit - alunecase în pronumele la persoana a treia... Abia așteptam să citesc noul volum al jurnalului suedez - trimis de Editura Polirom prin poșta electronică - și l-am citit, în pagini tipărite de imprimanta mea din Statele Unite, cu aceeași adîncă implicație personală cu care citisem primul volum. Această implicație personală în lectură - această relație de lectură de la eu la tu - mi-au confirmat-o și alți cititori ai jurnalului, care o cunoșteau pe Gabriela Melinescu doar din scris, unii din
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce în mod firesc fenomenul de reflexie intelectuală, criticul regăsindu-și oglindit în fiecare "dublul spiritual". Dacă de la Arghezi își însușește voluptatea îmbinării cuvintelor potrivite, de la Caragiale deprinde "vorba pe d-asupra limpede, dar adîncă la înțeles". Lipsa de ipocrizie și a oricărei atingeri hagiografice se vădește în ipostaza de cerber al autenticității, al adevărului cu firul despicat în patru sau, la nevoie, în patruzeci și patru. Egoismul lui Caragiale și lipsa lui de scrupul
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
Ion Pillat recunoștea în acesta pe unul din cei mai mari și autentici poeți ai neamului românesc al cărui stil poetic propriu dă versului voiculescian o fizionomie în care recunoaștem cu emoție trăsăturile cele mai ascunse și totodată cele mai adânci ale sufletului strămoșesc. În el ni se descoperă cumințenia pământului și frumusețea pârguită la soarele de peste veac al credinței creștine, dar și vâltoarea și zbuciumul cumplit al marilor genii omenești. Nu e o poezie ușoară, nici lesne de prins în
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
clipă, ce sîntem. Nu porii zidului îi înfundă ea, ci pe-ai sufletelor. Pătrunde cu tenacitate, fără răgaz, sau cu răgazuri impuse doar din afară. Să scriem un manual al bunei păstrări a prieteniei și inima va fi un raft adînc, și cald, și pulsatil, pe care vom așeza în teancuri moi aromele.
Și inima va fi un raft adînc și cald... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14819_a_16144]
-
prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii negre aripate de spaimă cad păsări sinucigașe să acopere umerii și să învăluie sânii strigoaielor din spatele nevăzutului lilith își bucură ochiul de floarea adâncă a vrăjilor și soarbe aburul tainelor Aripă și plumb cândva la miez de timp noptatec în bătaia stelelor arzând în stare născândă omoplatul stâng mi se făcu aripă cel drept fir de plumb legănat încotro zbura-voi fără de știre? până la
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
chestii în felii mai mari. Aseară, intervenind chirurgical asupra unui ardei, am reusit aproape să-mi secționez încheietura de la mâna stângă. Nu știu cum am facut, dar sunt recunoscătoare cerului că am trecut cu bine și de această răscruce. Un pic mai adâncă și mai către dreapta să fi fost tăietura și aș fi fost nevoită să chem un echipaj SMURD, să las oamenii să mă salveze și, după aia, să încerc să-i conving că n-am încercat să mă sinucid. P.S.
Cum era sa-mi sectionez venele taind un ardei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21253_a_22578]
-
moară. Mi-ar fi plăcut să fii acolo, pentru că te bănuiesc că nu ai fi lăsat netaxat acest calambur ieftin. Încerc să zâmbesc, să-mi imaginez cum ți-ai fi dat ochii peste cap la auzul unei cugetări atât de adânci, dar nu pot. M-apucă doar jalea când mă gândesc ce frumos ai mai fi trăit tu dacă n-ai fi dus lecția asta despre moarte până la capăt. Mai e o poveste în Talmud, tot cu Alexandru Macedon care, în timpul
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
vă spun că nu este cazul să vă autoiluzionați: banii care nu vor ajunge la construirea adăposturilor pentru câini NU vor ajunge nici la căminele pentru copii și bătrâni. Ei au și vor avea o singură destinație: buzunarele mereu mai adânci ale celor care v-au făcut inclusiv pe dvs. să credeți în “eutanasiere”... Așa cum spuneam, sunt constatări pe care cu mare tristețe le fac ... cât de adevărat,Virginia.Dar aș vrea să ne spună un psiholog, cei ce practic participa
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
Dragoș Bucurenci O vei găsi puțin mai consumată decât te așteptai, cu un aer melancolic și rarefiat, pala și puțin trecută de prima tinerețe. Se așteaptă firește s-o iubești, s-o ocrotești și să trăiți împreună până la adânci bătrâneți. Și mai așteaptă un mic gest ca să vadă că are pentru cine să întinerească, precum o primăvară, tot Ea - Planetă. Pământul îți dă întâlnire cu luminile stinse sâmbătă, 26 martie, de la 20.30, timp de o oră, la Earth
‘Blind date’ cu Planeta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82513_a_83838]
-
o teamă, pe care nu o înțeleg, de a da atenție credinței, de a încerca să pricepem, și altfel decât cu mintea, despre ce este vorba. Superb videoclipul. Despre articol. Mie personal mi se pare că cele mai interesante și adânci citate sunt în evanghelia după Ioan. “La început era Cuvântul și Cuântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.” - Ioan 1,1 “Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slavă Lui, slavă
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
cât să-nconjuri pământul de câteva ori. încă nu ai venit. ce ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte se făceau până în zori. țes. eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. în mine moartea mai adâncă decât în pieptul tatei. iubirea târzie cum cântul înghețat pe ram. între cei patru pereți a fost vremea colindelor vremea magnoliei vremea zmeurei. ai ajuns dar încă nu ai venit. ai trimis șoimul cartea o bucată din miles davis. summertime
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
patru vânturi, mari "trâmbe de vedenii", mari iluzii (ca, zice-se, pe cerurile frânce, în zilele regelui Pepin cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce, luminându-mi negura-amintirii,/ Trezesc în mine sufle- te-adormite// De mult, încât cad pradă amăgirii/ Când cerul pârguit la zări cuprinde/ Purpura toată și toți trandafirii,// Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
cifrelor. în sinea sa, îi putea mulțumi Gildei. Nu o mai considera agentul infiltrat în azil cu intenții distructive, nici vânătorul subiectelor scandaloase, ci duhovnicul ce-l avertizează de nocivitatea păcatelor. Se uită la fosta apărătoare a animalelor cu o adâncă recunoștință. La rândul ei, femeia îl urmări cu compasiune, bănuindu-i frământările. Atunci, când ziarista nu se mai aștepta, Furgoteiu scoase la iveală un cuțit - femeia nu schiță vreo mișcare, pentru a se apăra - și taie cu încetineală nodurile funiei
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
și-i căuta cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte o dungă roșie, adâncă, pe mușchii picioarelor, scuturați din toate fibrele, de palmele ei harnice. Apoi se lăsa în voia ei și zâmbea, zâmbea fericit ca un copil, până a nu prinde să adoarmă de-a-binelea. Conu Nicu nu-și poate închipui de ce i-au
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
mai ezitare sfioasă de tălmăcire divină marea unduind sub licuriri mîna însemnată de neant, ne pleacă - ne pleacă pînă și pădurea părăsind arborii într-o desfrunzire, iarna pustie de nea nimic nimic nu ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Emil Brumaru (Elegie pentru Pino) Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R., Closete vechi de scînduri, oh, cotețe, Eterna Servitoare-o să ne-nvețe Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe, Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru păpat cu lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele, Iesle cu-acari sfioși sub fîn ce-adorm În
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
o miere de-albine Cu care, lin, trupul mi-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n rușine De-aluaturi în scorburi adînci. Cu cît te apropii de mine Picioarele-ți parcă-s mai lungi...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
pe moarte. Vezi, am dezlegat o enigmă, o ghicitoare când somnul mi-era mai dulce. XXIX. Ca zmeul Fructul oprit al marii iubiri strâmb, amarul răspuns al șoarecelui de bibliotecă de jur-împrejur în tăcere darul naturii ca zmeul în noaptea adâncă daraua mai mare-i decât ocaua și-i mare pedeapsă ranchiuna ta mare. XXXI. Pe vârful muntelui tău în adâncul inimii punctul slab al iubirii m-am bucurat toată viața potrivindu-mă de minune cu grădinile suspendate; dar asta nu
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
îngrijorare. Sub raportul activității în seminar, modelele primite în facultate nu puteau sluji unui debutant din două cauze diametral opuse: unele erau prea sus, așadar inaccesibile, altele prea jos, așadar inutile. înotul trebuia deci învățat pe cont propriu, înfruntînd apa adîncă și rece. La 20 noiembrie 1955, Cazimir îi scrie mamei: "Ieri am ținut primul seminar din cariera mea. Se îmbolnăvise cineva și m-a rugat să-i țin locul (asta cu două ore înainte de începerea seminarului). Dificultatea cea mare decurgea
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
colecția șG. Dem.ț Teodorescu și veți găsi viziuni prin nimic inferioare celor mai admirate din marile poeme ale omenirei, de la Divina Comedie până la Faust". G. Călinescu a considerat că balada amintită face parte din "temele cele mai vaste, mai adânci în sens universal". Mai târziu, poetul Nicu Caranica, reluând comparația lui Lucian Blaga, observă că între felul cum apar iadul și raiul în balada românească și în capodopera lui Dante există trăsături comune, uneori paralelismul fiind "uimitor". Balada fusese raportată
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]